Forma capului la bebeluși: la ce anomalii trebuie să fii atent?

Informații generale

Forma normală a craniului uman actual este una ovoidală, porțiunea superioară în care se afla creierul, denumită neurocraniu, fiind compusă din șapte oase unite între ele prin intermediul suturilor. Până a ajunge la forma din zilele noastre, craniul a suferit modificări determinate, pe de o parte, de factori externi, pe de altă parte, intenționat, cu anumite scopuri, de către oameni.

Maleabilitatea oaselor craniului din primul an de viață le-a permis oamenilor să modeleze forma craniului de-a lungul timpului, utilizând diverse obiecte și metode: lemn, pietre, fâșe, modelare manuală, pentru a deforma craniul și a ajunge la forma dorită, considerând că forma craniului diferenția oamenii în sensul apartenenței tribale sau clasei sociale.

Alte scopuri ale modelării craniului erau cel estetic, creșterea aptitudinilor intelectuale și sexuale, de intimidare a adversarilor pe câmpul de luptă.

Tipuri de anomalii și cum se manifestă acestea

Anomaliile formei craniului la bebeluși sunt, în ordinea frecvenței:

Scafocefalia

Scafocefalia = dolicocefalia (cap alungit la bebeluși) - alungirea diametrului antero-posterior al capului, frecvent întâlnită la prematurii internați o perioadă mai lungă în secțiile de Terapie Intensivă. Fața copilului și partea posterioară a capului au forma unui pătrat.

Craniosinostoza

Închiderea prematură a suturii sagitale, cunoscută și sub denumirea de craniu în forma de carenă, cea mai comună formă de craniosinostoză, FA fiind foarte mică sau închisă. Mai frecvența la băieți, dezvoltarea neurologică este normală.

Se presupune că Pericle ar fi avut scafocefalie, acesta fiind motivul pentru care purta tot timpul cască. Faptul că a fost unul dintre conducătorii de succes ai Greciei, renumit filozof, orator, posesor al unei minți sclipitoare este o dovadă că deformarea craniului nu a avut niciun impact asupra dezvoltării creierului.

Plagiocefalia (capul turtit)

Plagiocefalia, una dintre cele mai frecvente forme anormale, poate fi pozițională, determinată de mobilitatea redusă. Incidența acesteia a crescut odată cu recomandarea de a culca sugarii pe spate, în scopul prevenirii morții subite a sugarului. Explicațiile și cauzele producerii acestei deformări a craniului sunt multiple:

• poziționarea joasă intrauterină;
• sarcina gemelară;
• utilizarea prelungită a scaunelor de mașină, de masă, a balansoarelor;
• anomalii ale coloanei cervicale;
• anomalii ale câmpului vizual;
• alimentație artificială.

Este de două ori mai frecventă la băieți decât la fete. Din fericire, tratamentul presupune acțiuni pe care părinții le pot efectua acasă:

• alternarea poziției copilului, astfel încât să nu stea foarte mult cu fața în sus;
• poziționarea acestuia pe burtă, în perioadele de veghe, când poate fi supravegheat.

Dacă nu se obțin rezultate în 2-3 luni, copilul poate purta o cască pentru modelarea craniului. Purtarea acestor orteze (caști) ar trebui să înceapă între 4-6 luni, eficiența acestora scăzând după un an, iar după 1 an și jumătate, nu mai dau rezultate.

Până acum 4 ani, se presupunea că nu ar influența dezvoltarea bebelușilor, dar un studiu din 2017, publicat in Journal of Developmental and Behavioral Pediatrics susține că sugarii cu plagiocefalie de poziție/capul turtit asociază întârziere în achizițiile motorii și de limbaj.

Plagiocefalia de poziție trebuie diferențiată de sinostoza reală, deoarece ultima necesită intervenție chirurgicală în intervalul de vârstă 9-12 luni.

Plagiocefalie occipitală și frontală - a doua cea mai frecventă formă de craniosinostoză, turtirea laterală a frontalului, ridicarea unilaterală a orbitei si sprâncenei, ureche ipsilaterală (de aceeași parte) proeminentă. Aceasta este mai frecventă la fete. Vârsta de corecție chirurgicală este:

• pentru frontală - 9-12 luni;
• pentru posterioară - 2-3 luni.

Trigonocefalie

Trigonocefalie - forma capului la bebeluși rară, determinată de închiderea precoce a suturii metopice, având ca rezultat un craniu cu aspect de chilă, se însoțește de hipotelorism, anomalii ale dezvoltării părții anterioare/frontale a creierului. Se efectuează intervenție chirurgicală deschisă/clasică la 9-12 luni, când oasele sunt destul de puternice pentru a suporta reconstrucția, iar cea endoscopică se efectuează la 2- 3 luni.

Deformare în foaie de trifoi

Deformarea în foaie de trifoi - sutură coronală, lambdoidă și metopică - se caracterizează prin faptul că suturile sunt închise prematur, conferind aspectul de frunza de trifoi. Aceasta este cea mai severă și rară formă de sinostoză, în lume raportându-se 130 de cazuri. Se asociază, de obicei, cu hidrocefalie, intervenția chirurgicală presupunând și instalarea șuntului ventriculo-peritoneal.

Acrocefalia

Acrocefalia = turicefalia – craniul în forma de turn, întâlnită, de obicei, în sindromul Crouzon.

Alte deformări ale craniului:

• brahicefalie - capul pare înalt și lat, privit din față. Fața copilului este mică în comparație cu dimensiunea capului. Partea posterioară a capului este turtită. Poate apărea și la copilul moale/hipoton sau la cei lăsați sa stea prea mult pe spate, pentru a preveni sindromul morții subite a sugarului;
• oxicefalia sau turicefalia se poate produce când tratamentul sinostozei suturii coronale este întârziat/inadecvat, reprezentând, astfel, o evoluție naturală a brahicefaliei netratate.

Craniostenoza asociată cu alte malformații apare în cadrul unor sindroame genetice ca, de exemplu:

• sindrom Apert: craniosinostoza - brahicefalie/trifoi, exoftalmie, sindactilie, oligodactilie, hipoplazia maxilarului, urechi jos implantate, palat arcuit, strabism;
• sindromul Crouzon: craniosinostoza, malformații ale feței, exoftalmie discretă, anomalii ale coloanei cervicale;
• sindromul Pfeiffer: distrofii dentare, malformații ale degetelor, feței;
• sindromul Saethre-Chotzen;
• sindromul Beare-Stevenson;
• sindromul Baller-Gerold;
• sindromul Carpenter;
• sindromul Jackson Weiss;
• sindromul Muenke;
• sindromul Shprintzen-Goldberg.

Diagnostic

Diagnosticul tuturor deformărilor craniului la copil este, în primul rând, clinic, medicul de familie, pediatrul, neonatologolul fiind cei care observă forma capului bebelușului anormală, palpează suturile sub forma unei creste, măsoară perimetrul cranian și recomandă investigații imagistice: cefalometrie, radiografie, CT, IRM.