Totul despre boala ocluzivă cerebrovasculară - stenoza carotidiană
Ce este boala ocluzivă cerebrovasculară?
Boala ocluzivă cerebrovasculară este o afecțiune a arterelor care duc sânge la creier, în care acestea se îngustează sau se pot închide din cauza plăcilor de aterom, reducând fluxul de sânge către creier, cu consecințe severe. Boala cerebrovasculară poate implica toate vasele de sânge care irigă creierul, atât pe cele din interiorul craniului, cât și pe cele din afara acestuia. Cea mai frecventă localizare a depunerilor de plăci de aterom este însă la nivelul arterelor carotide din regiunea cervicală, unde duc la apariția stenozei carotidiene.
Stenoza carotidiană poate afecta o singură arteră sau ambele, simultan sau succesiv, și se poate agrava progresiv dacă nu este monitorizată și tratată corespunzător.
De ce apare stenoza carotidiană?
Arterele carotide sunt vasele de sânge ce irigă creierul și fața. Fiecare persoană are două artere carotide principale, câte una pe fiecare parte a gâtului, care pornesc din zona superioară a toracelui și urcă spre baza craniului. Pe traseul lor, acestea se divid în două ramuri: artera carotidă internă și artera carotidă externă, care, la rândul lor, se ramifică în vase mai mici ce hrănesc structurile capului și gâtului.
Atunci când sunt sănătoase, aceste artere sunt netede și libere, asemenea unei conducte curate prin care sângele circulă fără obstacole. În timp însă, pe arterele carotide pot apărea depuneri de grăsimi și colesterol (plăcile de aterom). Aceste depuneri duc la îngustarea lumenului circulat și, în consecință, reduc fluxul sangvin la nivel cerebral, determinând simptome ce variază de la amețeală, tulburări de vedere, vorbire, confuzie, episoade sincopale, până la accidente vasculare majore, invalidante (pareza unui sau a mai multor membre, stări comatoase).
Există mai mulți factori care favorizează apariția și progresia acestei afecțiuni, unii modificabili, alții nu. Principalii factori de risc pentru stenoza carotidiană includ:
- fumatul;
- hipertensiunea arterială;
- colesterolul crescut (în special colesterolul LDL) și nivelul ridicat de trigliceride;
- diabetul zaharat;
- obezitatea;
- sedentarismul și lipsa activității fizice;
- vârsta înaintată;
- istoricul familial de ateroscleroză sau boală coronariană;
- apneea de somn.
Mulți dintre acești factori se influențează reciproc; de exemplu, obezitatea crește riscul de hipertensiune și diabet, care, la rândul lor, accelerează depunerea plăcilor de aterom.
Simptomele stenozei carotidiene
În multe cazuri, stenoza carotidiană nu provoacă inițial simptome. Boala poate evolua lent și silențios, iar primul semn de alarmă poate fi un accident ischemic tranzitor (AIT) sau chiar un accident vascular cerebral (AVC). În astfel de cazuri, pot apărea simptome precum:
- pierderea bruscă a forței sau sensibilității pe o parte a corpului;
- asimetria feței (căderea unei jumătăți a feței);
- tulburări de vorbire sau dificultăți de exprimare și înțelegere;
- amețeală sau pierderea echilibrului;
- tulburări de vedere.
Dacă apar astfel de simptome, este necesară evaluare medicală de urgență.
Cum se stabilește diagnosticul de stenoză carotidiană?
Procesul de diagnosticare a stenozei arterelor carotide începe, de obicei, cu o discuție cu pacientul despre simptomele și istoricul său medical și examenul clinic, ce va include ascultarea arterelor carotide pentru detectarea unui eventual suflu carotidian (un sunet anormal care apare când sângele trece printr-o zonă îngustată).
Confirmarea diagnosticului se face prin investigații imagistice, care pot include:
- ecografia Doppler carotidiană - este cea mai utilizată investigație inițială, deoarece arată rapid dacă există îngustări sau blocaje și cum circulă sângele prin artere;
- Angio CT - utilizează raze X și o substanță de contrast injectată în sânge pentru a obține imagini detaliate ale arterelor carotide și ale vaselor cerebrale;
- Angio RMN - oferă imagini detaliate ale arterelor, fără expunere la radiații.
În anumite situații, medicii pot face și o angiografie cerebrală cu cateter. Acest lucru înseamnă că introduc un tub subțire printr-o arteră din canalul inghinal și îl duc până la arterele din creier. Acest tub ajută la vizualizarea directă a circulației sanguine, folosind o substanță specială pentru contrast.
Gradul de îngustare a arterei este foarte important. Stenoza carotidiană poate fi împărțită în trei categorii: ușoară, care înseamnă sub 50%, moderată, între 50 și 79%, și severă, care este între 80 și 99%. Cunoscând gradul de stenozare, medicii pot alege cel mai bun tratament și pot estima riscul de accident vascular cerebral.
În ce constă tratamentul stenozei carotidiene?
Managementul stenozei carotidiene cuprinde tratament medicamentos adecvat, proceduri de revascularizare carotidiană, însoțite de schimbarea stilului de viață și controlul patologiilor asociate.
Tratamentul medicamentos în stenoza carotidiană
Tratamentul medicamentos în stenoza carotidiană are ca obiectiv principal prevenirea formării cheagurilor de sânge, stabilizarea plăcilor de aterom și controlul factorilor de risc cardiovascular. Acesta poate include medicamente precum:
- antiagregante plachetare - medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge;
- statine - utilizate pentru scăderea colesterolului LDL;
- medicație antihipertensivă - pentru controlul tensiunii arteriale.
Revascularizarea carotidiană - o necesitate în prevenția accidentelor vasculare cerebrale
Revascularizarea carotidiană este o procedură medicală (intervențională sau chirurgicală) prin care se restabilește un flux normal de sânge printr-o arteră carotidă îngustată sau blocată de plăci de aterom.
Majoritatea pacienților au un beneficiu maxim dacă revascularizarea carotidiană este efectuată în primele 14 zile de la instalarea simptomelor. De aceea, este foarte important atât să cunoaștem debutul simptomelor, cât și opțiunile de prevenție a unor accidente vasculare ulterioare.
Procedurile principale de prevenție se referă la revascularizarea carotidiană prin implantarea de stent( un microtub care menține segmentul arterial respectiv cu un flux de sânge normal) și endarterectomia carotidiană.
Stentarea carotidiană
Stentarea carotidiană (angioplastia percutanată cu stent) este o procedură minim invazivă ce presupune puncția unei artere de la nivelul mâinii sau a membrului inferior și direcționarea stentului la nivelul stenozei carotidiene prin intermediul unui ghid, totul sub control radiologic. Complicațiile acestei proceduri sunt reprezentate de cele de la nivelul locului de puncție arterială (echimoză, hematom, disecție arterială), dar și microembolii cerebrale rezultate în urma instrumentării carotidiene.
Endarterectomia carotidiană
Endarterectomia carotidiană presupune îndepărtarea plăcii de aterom ce realizează stenoza, printr-o incizie minimă la nivel cervical, după introducerea unui shunt ce asigură vascularizația cerebrală pe parcursul intervenției chirurgicale. Aceasta se realizează sub anestezie generală sau loco-regională. Complicațiile intervenției chirurgicale includ lezarea unor filete nervoase de la nivel cervical, echimoza la nivelul plăgii, microembolii rezultate în urma manipulării arterei carotide.
Recuperarea după operație
Recuperarea după această intervenție chirurgicală este de 24 - 48 de ore, timp în care pacientul este atent monitorizat (drenaj, aspectul plăgii, semne neurologice nou instalate, valori tensionale); el este încurajat să se hidrateze, să se alimenteze și să se mobilizeze treptat, urmând să revină la activitatea normală de zi cu zi, cât de curând posibil.
Indiferent de tipul de procedură pentru care optează medicul curant, în acord cu pacientul, strategia postoperatorie este identică pentru cele două proceduri. Îndepărtarea factorilor de risc, regimul alimentar și complianța la tratamentul medicamentos adecvat reprezintă elementele de temelie în managementul bolii cerebrovasculare operate. De asemenea, este obligatoriu controlul periodic prin ecografie Doppler, atât al axului carotidian revascularizat, cât și al celuilalt, pentru prevenția unui AVC contralateral.
Modificări ale stilului de viață recomandate pacienților cu stenoză carotidiană
Modificările stilului de viață sunt foarte importante în managementul stenozei carotidiene și sunt recomandate atât în stadiile incipiente ale bolii, cât și după tratamentul medicamentos sau procedurile de revascularizare. Cele mai frecvent recomandate măsuri sunt:
- renunțarea completă la fumat - fumatul accelerează depunerea plăcilor de aterom, afectează pereții arteriali și crește riscul de formare a cheagurilor de sânge, ceea ce favorizează apariția evenimentelor cerebrovasculare;
- adoptarea unui regim alimentar echilibrat - sărac în grăsimi saturate și colesterol, cu accent pe legume, fructe, cereale integrale și surse sănătoase de proteine;
- activitatea fizică regulată - exercițiile moderate, adaptate vârstei și stării de sănătate, contribuie la menținerea unei greutăți corporale sănătoase, îmbunătățirea circulației și controlul factorilor de risc cardiovascular.
Întrebări frecvente despre stenoza carotidiană
Ce este stenoza carotidiană și ce complicații poate provoca?
Stenoza carotidiană înseamnă îngustarea arterelor carotide, vasele care duc sângele oxigenat de la inimă la creier și față, cauzată de depunerea plăcilor de aterom (colesterol, grăsimi). Această îngustare a arterelor carotide reduce fluxul de sânge către creier și poate determina simptome variate, de la amețeală până la accidente vasculare cerebrale.
Stenoza carotidiană provoacă întotdeauna simptome?
Nu. În multe cazuri, stenoza carotidiană evoluează lent și nu produce simptome o perioadă lungă. Boala poate fi descoperită întâmplător, uneori abia după ce s-a produs un accident ischemic tranzitor sau un accident vascular cerebral.
Cum se tratează stenoza carotidiană?
Tratamentul pentru stenoză carotidiană poate include modificarea stilului de viață, tratament medicamentos și, în cazurile indicate, revascularizare carotidiană. Alegerea metodei terapeutice se face individualizat, în funcție de severitatea stenozei, simptomele și sănătatea generală a pacientului.
Este obligatorie operația în toate cazurile de stenoză carotidiană?
Nu, intervenția chirurgicală nu este necesară în toate cazurile. Medicul va recomanda tratamentul potrivit în funcție de severitatea stenozei, simptomele prezente și riscul individual identificat.
Bibliografie
- “Carotid Artery Disease - Diagnosis and Treatment.” Mayo Clinic, 2026, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/carotid-artery-disease/diagnosis-treatment/drc-20360527.
- “Carotid Artery Stenosis: Causes, Symptoms and Treatment.” Cleveland Clinic, 2017, my.clevelandclinic.org/health/diseases/16845-carotid-artery-disease-carotid-artery-stenosis.
- “Carotid Stenosis.” UCLA Health, 2026, www.uclahealth.org/medical-services/neurosurgery/cerebrovascular/conditions/carotid-stenosis.
- “Cerebrovascular Occlusive Disease.” UF Health, 2025, ufhealth.org/conditions-and-treatments/cerebrovascular-occlusive-disease.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Fractura de piramidă nazală (nas spart): cum acordăm corect primul ajutor
Fractura de piramidă nazală reprezintă ruperea sau fisurarea oaselor și, uneori, a cartilajelor care formează nasul. Este cea mai frecventă fractură a masivului facial, deoarece nasul este proeminent și expus direct la traumatisme. Pe lângă modificarea aspectului estetic, leziunea poate afecta respi...
Recomandări pentru sănătate după vârsta de 50 de ani: de ce are nevoie organismul
După vârsta de 50 de ani, organismul trece printr-o serie de transformări biologice care influențează metabolismul, sistemul cardiovascular, sănătatea oaselor, masa musculară și echilibrul hormonal. Aceste modificări nu reprezintă o boală, ci o etapă naturală a procesului de îmbătrânire. Totuși, ele...
Cum acordăm ajutor în cazul unui șoc anafilactic: cum folosim un EpiPen
Șocul anafilactic este cea mai gravă formă de anafilaxie, o reacție alergică sistemică care apare brusc și poate deveni fatală în doar câteva minute dacă nu este tratată imediat. În timpul acestei reacții, sistemul imunitar eliberează cantități mari de mediatori inflamatori, în special histamină, ca...