Bullying: ce înseamnă, forme, efecte

Ce este bullying-ul

Bullying-ul este un comportament negativ care afectează serios atât victima, cât și agresorul, precum și persoanele care sunt martore ale incidentelor. Este definit drept un act de agresiune care are loc cu scopul de a răni și intimida o altă persoană, se întâmplă în mod repetat și implică o diferență de putere între persoanele implicate. Se întâmplă cel mai des în școli, dar și în afara lor, personajele principale fiind copii și adolescenți. Poate fi vorba despre bullying direct sau indirect, iar pe termen lung consecințele care pot apărea pot fi de ordin fizic sau psihic.

Victimele bullying-ului pot ajunge să dezvolte probleme serioase de sănătate, din punct de vedere fizic și psihic, dar ele nu sunt singurele afectate. Atât agresorii, cât și martorii unor situații de bullying se pot confrunta în timp, la rândul lor, cu consecințe ale acțiunilor la care au luat parte.

Copiii afectați de bullying pot dezvolta dificultăți la învățătură, pot ajunge să se retragă din comunitate sau să aibă devianțe în relaționarea socială. În același timp, există riscul să apeleze la droguri sau să dezvolte comportamente inadecvate, inclusiv alcoolism, promiscuitate sexuală sau comiterea unor acte de violență. În unele cazuri, se poate ajunge la gânduri sau chiar gesturi suicidare.

De cealaltă parte, copiii care comit bullying pot dezvolta în viitor tulburări psihice sau manifestări psihosomatice. Conform studiilor, unii dintre copiii cu porniri violente au trecut la rândul lor prin experiențe în care au fost agresați fizic sau verbal. Există și cazuri în care copiii sunt în același timp atât victime, cât și agresori. Prin urmare, atât agresorii, cât și victimele au nevoie de ajutor și monitorizare din punct de vedere al sănătății și comportamentului în societate.

Bullying-ul în România

Ca și în alte țări, copiii care se confruntă mai des cu riscul de a fi victime în situații de bullying în România sunt cei care au o constituție corporală diferită de medie (probleme legate de greutate, considerată prea mare sau prea mică, sau înălțime mică și aspect fragil), cei care provin din medii subdezvoltate sau au situații familiale precare, precum și cei care au diverse handicapuri fizice. De asemenea, pot fi victime copiii care provin din rase minoritare, refugiații, precum și cei care au gen sau orientare sexuală considerate incerte. Problemele se agravează atunci când acești copii nu au parte de susținerea părinților, colegilor sau ai școlii. Copiii aflați în situații de bullying nu știu de cele mai multe ori la cine să apeleze și, fără susținerea persoanelor apropiate sau a persoanelor cu autoritate în școală, pot ajunge în situații foarte complicate.

Ca și în alte țări, în situații de bullying în România, există numere de telefon la care se poate apela pentru a solicita sfaturi și ajutor. Numărul de telefon valabil pentru România este 11611, unde se poate apela anonim.

Care sunt cauzele bullying-ului

Uneori copiii care sunt victime sau agresori în cazurile de bullying imită comportamentul pe care l-au trăit acasă. Cei violenți pot imita părintele agresiv, iar cei care au rol de victime imită părintele care nu reacționează. În niciunul dintre cazuri, copilul aflat în postura de victimă nu merită și nu face el ceva anume care să stârnească un comportament agresiv la cei din jur.

Agresorii sunt copii care simt nevoia să se simtă puternici și să dețină controlul. De multe ori, părinții îi neglijează sau nu le acordă suficientă atenție, nu discută cu ei sau nu sunt interesați decât de rezultatele la învățătură, nu și de alte detalii.

Există și situații în care copii care au fost hărțuiți în anumite medii să devină la rândul lor agresori, din răzbunare sau imitând modelul pe care l-au învățat.

Copiii care au de-a face cu situații de bullying sunt adesea copii cu care nu se discută acasă, care nu au parte de o comunicare sănătoasă și care nu înțeleg ce repercusiuni pot avea faptele sau gesturile lor sau acceptarea unor situații negative. Cei care sunt în postura de victime pot crede că merită ce li se întâmplă și să accepte situația, simțindu-se vinovați că nu sunt mai buni, mai frumoși, mai bogați sau pur și simplu diferiți, pentru a nu ajunge să fie umiliți sau amenințați.

Martorii care nu intervin sunt fie copii care se simt la rândul lor amenințați și cărora le e teamă să nu ajungă în locul victimelor, fie copii care acționează cu indiferență dintr-un spirit „de turmă”, care apare uneori atunci când sunt multe persoane care pot lua atitudine și fiecare se așteaptă ca altcineva să acționeze. Aceștia pot considera că dacă nimeni nu se implică, nu au de ce să se pună în postura de a ieși ei în evidență prin luare de atitudine. În același timp, martorii pot ajunge la rândul lor agresori, din dorința de a fi acceptați de către agresorii inițiali. Apartenența la grup este foarte importantă în rândul copiilor și adolescenților, care vor să fie acceptați și validați de către cei pe care îi consideră populari sau superiori din diverse motive.

Motivele pot fi diverse, însă o comunicare bazată pe încredere între copii și părinți poate ajunge să rezolve semnificativ situații care altfel pot părea fără ieșire.

Care sunt efectele bullyingului

Consecințele fizice ale bullyingului pot fi imediate, în urma rănirilor fizice, sau cu efecte pe termen lung, cum ar fi dureri de cap, insomnii, dificultăți de învățare sau memorare, lipsa concentrării sau diverse alte acuze fizice sau mintale. Pot fi conectate cu bullyingul din copilărie și boli la vârsta adultă cum ar fi obezitatea, hipertensiunea arterială, palpitațiile, bolile digestive, bolile inflamatorii sau durerile cronice.

Consecințele pe termen lung sunt greu de identificat și diagnosticat, deoarece ele pot fi și rezultate ale anxietății, stresului sau ale altor tipuri de evenimente negative care au avut loc în viața copilului. De obicei fetele dezvoltă mai des decât băieții probleme de sănătate mintală în viitor, după ce au fost victime ale bullyingului. Acestea se confruntă cel mai des cu stări de anxietate, dar și cu alte manifestări. În cazul băieților, stresul este asociat și cu tulburări de comportament.

Nivelul de cortizol, hormonul stresului, crește în cazul copiilor care au suferit forme de bullying. Atunci când stresul este prelungit, victima dezvoltă o formă de rezistență, care se manifestă ca o amorțire, o lipsă de reacție la stimuli stresanți care apar când sunt la vârsta adultă. Persoana afectată poate avea în viitor tendința de a ignora problemele care sunt surse de stres, în loc să încerce să le rezolve. Astfel, va apărea tendința de interiorizare, de acumulare de stări negative neverbalizate și situații care nu sunt înfruntate, ceea ce pe termen lung are consecințe negative asupra psihicului.

Persoanele care reacționează astfel au dificultăți în gestionarea conflictelor, luarea de decizii și asumarea de situații cu potențial riscant. Le este greu să se adapteze la situații noi și pot alege mereu calea cea mai simplă. Se lasă ușor manipulate și acceptă ca alte persoane să ia decizii pentru ele, chiar dacă nu sunt de acord cu acestea. Prin urmare, deși încearcă să evite acest lucru, fără să realizeze pot ajunge să permită în continuare acumularea de noi situații stresante. În același timp, poate exista o tendință de blocare a amintirilor neplăcute, astfel că, în cazul unor analize sau încercare de a se stabili un diagnostic precis pentru unele afecțiuni, va fi mult mai dificil să se stabilească în mod corect care sunt cauzele care au dus la manifestările respective.

Cum poți ajuta pe cineva care suferă de bullying

Manifestările negative sunt rezultate ale unor sentimente negative. Atunci când copilul are un comportament ciudat sau neadecvat, este important ca părinții să încerce să afle care este sursa acestui comportament. Copilul trebuie să fie încurajat și să se simtă în siguranță să vorbească despre temerile și problemele lui. Dacă părinții reacționează la rândul lor agresiv și amenință cu pedepse pentru comportamentul sau rezultatele negative de la școală, copilul va avea parte de fapt de probleme și acasă, nu doar la școală sau în mediul în care este hărțuit.

Părintele trebuie să fie înțelegător și deschis, chiar dacă nu este de acord cu alegerile sau acțiunile copilului. Pentru a-și putea înțelege copilul, este necesar ca părintele să învețe mai întâi să îl asculte. Un copil cu o relație apropiată cu părinții va fi un copil mai puțin afectat de bullying, dat fiind că validarea sa ca persoană o primește în acest fel și este mai puțin înclinat să ajungă la concluzia că este adevărat sau “justificat” ceea ce spune sau face agresorul. De asemenea, este mult mai probabil în acest caz ca el să semnaleze mai repede problemele și să accepte sfaturi și ajutorul necesar dacă este apropiat de cel puțin un adult. O relație strânsă cu copilul este esențială în aceste situații. Ca părinți, este important să transmitem copilului sentimentul că nu este singur, că este înțeles și ajutat, că ceea ce se întâmplă nu este în regulă și se va rezolva, dar mai ales că nu are legătură cu el direct, ci este doar o modalitate a agresorului de a-și exprima propriile suferințe într-un mod greșit.

De asemenea, părintele este dator să semnaleze aceste situații către învățător sau diriginte, care va lua măsurile necesare. În ultimă instanță, se poate lua în considerare schimbarea mediului cu totul prin transfer sau relocare. Sănătatea fizică, mentală și emoțională a copilului trebuie să fie mereu prioritară.

În general părinții pot să încurajeze copiii să își facă prieteni noi, să își dezvolte talentele și aptitudinile și să aibă și activități de grup, cum ar fi sporturi de echipă. În tranziția dintre copilărie către adolescență, copilul tinde să aibă mai multă încredere și să se bazeze mai mult pe părerea prietenilor decât pe membrii familiei, însă cu o atitudine deschisă și cu conectare prin activități plăcute și timp de calitate împreună, putem și trebuie să menținem o legătură strânsă cu copilul, pentru a-i putea oferi sprijinul de care are nevoie, chiar dacă nu realizează.