Anxietatea la copii: ce trebuie să știi

Despre anxietatea la copii

Anxietatea la copii este un fenomen care trebuie gestionat cu atenție de părinți, dar și de profesori. Uneori, este necesar ajutor de specialitate pentru a le asigura acestora o creștere normală, cu o copilărie în care să se simtă în siguranță și să fie motivați să învețe lucruri noi, să socializeze și să descopere lumea.

Anxietatea este normală și poate apărea în diverse stadii din viață. Este o emoție caracterizată prin stări de tensiune, gânduri negative, stare de îngrijorare, precum și prin reacții fizice, cum ar fi creșterea tensiunii sau bătăi accelerate ale inimii. În unele situații, anxietatea poate fi de folos, contribuind la adoptarea unor decizii sau acțiuni necesare. De exemplu, teama de a te prinde furtuna te poate determina să te grăbești spre casă, în timp ce teama de un examen te poate determina să studiezi mai mult.

Există, însă, și stări de anxietate la copii care devin excesive, care pot fi copleșitoare și pot duce la dificultatea de a funcționa normal în viața de zi cu zi. Scopul nu este să fie eliminată starea de anxietate la copii, ci ca persoana anxioasă să își dezvolte curajul de a trece prin starea respectivă și de a învăța să o controleze. Copiii trebuie să înțeleagă că pot fi bine și dacă lucrurile nu vor funcționa așa cum și-ar fi dorit. Dacă urmează să treacă printr-o experiență care le provoacă teamă, cum ar fi mersul la medic pentru a face un vaccin sau un tratament injectabil, părinții nu trebuie să amplifice acea teamă cu remarci de genul: „o să doară tare, dar ești mare și trebuie să suporți”, ci mai degrabă folosind expresii cum ar fi: „e în regulă să îți fie frică, însă voi merge cu tine, vei ști că sunt acolo și voi încerca să te ajut”. Astfel, copilul va ști că nu va trece singur prin acea experiență și va căpăta curaj.

Copiii pot să găsească nenumărate motive care să îi îngrijoreze, multe dintre ele fiind normale în procesul de creștere. Atunci când cei mici trec prin momente de stres și anxietate au nevoie de ajutor pentru a identifica ceea ce simt și pentru a găsi metode care să îi ajute să gestioneze emoțiile respective.

Copiii de diverse vârste se confruntă într-un procent tot mai mare cu diverse tipuri de anxietăți, astfel că, de multe ori, este nevoie și de atenția profesorilor asupra modului în care se comunică și se lucrează cu ei, nu doar de grija părintească. Profesorii pot observa, de exemplu, atât modificări ale rezultatelor la învățătură, cât și situații ca izbucniri nervoase, retragerea din grupul social sau căutarea constantă a validării.

Uneori apar simptome de anxietate la copii în perioada de începere a școlii. Poate fi vorba despre un program nou, colegi noi, mai mult de învățat, o presiune socială căreia nu îi fac ușor față și multe alte schimbări care pot fi copleșitoare. Profesorii trebuie să se străduiască să mențină o atmosferă calmă în clasă, ceea ce poate fi obținut nu numai prin atitudine, ci și prin decor sau activități. Se poate avea grijă ca lumina să nu fie foarte obositoare, se pot face pauze în care să se repete tehnici de relaxare sau de respirație conștientă, iar copiii pot fi încurajați să se exprime liber și să își arate talentele.

Care sunt cauzele apariției anxietății la copii

Cauzele apariției anxietății la copii pot fi variate și uneori pot coincide cu cele care generează astfel de stări și la adulți. Adesea îngrijorarea lor ține de școală și de rezultate la învățătură, dar poate fi vorba și despre performanțe sportive, integrare în grupurile sociale, întârzieri, lipsa de siguranță, teama de separare sau abandon, diverse fobii, dezastre naturale sau diverse catastrofe. Simptomele de anxietate la copii sunt asociate unui eveniment sau unei situații care în mod normal nu pare a fi o sursă de îngrijorare. Dacă la școală copilul a trecut printr-un moment neplăcut, atunci este posibil să asocieze mersul la școala cu sentimente de teamă. Același lucru este valabil și pentru alte locuri sau pentru situații, cum ar fi vizite în familie sau vacanțe la țară. În astfel de situații este important să se identifice sursa sentimentului de frică și să se afle de unde pornește teama de fapt în realitate.

Tulburările de anxietate pot fi moștenite genetic, dacă în familie există persoane care s-au confruntat cu astfel de probleme. Acest lucru este valabil și dacă părinții sau alți membri ai familiei au adesea stări de anxietate, iar copilul învață să se exprime la fel. Nu în ultimul rând, unele situații de viață pot genera stări de anxietate, cum ar fi unele boli, pierderea unor persoane dragi, abandonul sau dimpotrivă, protecția excesivă, dar și violența în familie sau abuzul.

Pot exista și unele dezechilibre chimice la nivelul creierului care pot declanșa stări de anxietate. Anumiți neurotransmițători pot funcționa deficitar sau pot fi într-o cantitate prea mică, acest aspect fiind uneori asociat cu prezența anxietății.

Care sunt opțiunile de tratament pentru anxietate la copii

Părinții trebuie să învețe metode de liniștire a copiilor atunci când aceștia devin anxioși, pentru a le fi alături și a-i ajuta să treacă mai ușor peste episoadele respective. Una dintre cele mai cunoscute metode este „3-3-3”, în care părintele îi cere copilului să numească trei obiecte pe care le poate vedea, trei sunete pe care le poate auzi și să miște trei părți diferite ale corpului. O altă metodă de liniștire este încurajarea respirațiilor profunde, care pot scădea nivelul de stres. O variantă recomandată este încurajarea copilului să țină o mână pe piept și una pe abdomen, pentru a se asigura că respiră corect. Respirația profundă va face ca mâna de pe abdomen să se miște în sus și în jos pe măsură ce inspiră și expiră.

O altă variantă prin care părintele poate ajuta un copil anxios este să îl ajute efectiv să organizeze ce are de făcut, pentru a vedea situația în ansamblu. O acțiune mai dificilă poate fi împărțită în mai multe acțiuni mai ușoare, urmând ca la finalul acestora să primească un mic premiu. Pot fi încurajate și jocurile de roluri. De exemplu, dacă motivul anxietății este emoția de a cere ceva sau de a discuta cu cineva, părintele poate pretinde că este interlocutorul respectiv, pentru a pregăti copilul să vorbească așa cum o va face când va fi în situația respectivă. Repetițiile de acest fel îi pot da curaj și îl pot calma. Modul în care părinții se poartă în general cu copiii trebuie să fie de așa natură încât să le crească încrederea în ei. Chiar dacă nu obțin performanțele dorite sau nu câștigă primul loc, de exemplu, părinții trebuie să învețe să îi felicite pentru efort și să îi laude pentru cum s-au descurcat. În caz contrar, copiii pot ajunge să se simtă vinovați, să creadă că au dezamăgit și să dezvolte teamă față de provocări viitoare. Este important să nu li se spună că ceea ce simt sau ce gândesc este ceva rău, o prostie sau ceva nepotrivit. Nu trebuie să se minimalizeze ceea ce simt, tocmai când au mai multă nevoie de validare și înțelegere.

Se recomandă ascultarea activă a copiilor, pentru ca aceștia să se simtă auziți și importanți și pentru a le crește încrederea în părinți. Întrebările deschise sunt încurajate, pentru a afla în mod real ce simte copilul, fără a-i fi sugerate răspunsuri.

Pentru tineri și adolescenți, pot fi recomandate strategii de mindfulness. Pentru a identifica metoda care i se potrivește cel mai bine fiecărei persoane, se recomandă să se încerce mai multe variante. Poate fi vorba despre a petrece mai mult timp în aer liber, deprinderea unor tehnici de respirație sau ținerea unui jurnal. Uneori se recomandă copilului, atunci când acest lucru este posibil, să se confrunte cu situația care îi generează starea de anxietate. Anticiparea unei situații poate genera mai mult stres decât trecerea efectivă prin situația respectivă. Poate fi vorba despre un examen important, despre un eveniment public sau despre o discuție mai delicată. Odată ce copilul trece prin experiența respectivă, dispare senzația de anxietate generată de anticipare. În același timp, copilul devine mai bine pregătit pentru momente viitoare când pot apărea situații asemănătoare.

În același timp, este important pentru copii ca părinții să fie atenți la nevoile lor și să poată observa dacă problema se agravează și apare necesitatea unui control medical. Medicul specialist sau terapeutul poate efectua diverse teste pentru a înțelege mai bine copilul, astfel ca ulterior să îl poată încuraja și motiva mai bine. Este nevoie de multă empatie și răbdare pentru ca un copil anxios să poată simți că este înțeles și să aibă curaj să vorbească despre temerile sale. Pentru copil este important să aibă de-a face cu persoane empatice, care să se poată pune în locul lui și să îl înțeleagă, fără a minimaliza experiența prin care trece.

Discuțiile realiste îl pot ajuta pe copil să se pună singur în situația de care îi este teamă și să își ofere singur răspunsuri legat de cum poate decurge situația respectivă. Conversația sinceră îl poate determina să realizeze că teama lui, deși fondată, nu presupune riscurile pe care el și le imaginează. Un test cu rezultate proaste, de exemplu, nu înseamnă că va trebui să repete clasa, ci că va trebui să fie mai bine pregătit data viitoare. Nu e nevoie de exprimări exagerate, de genul „ești cel mai bun și sigur vei avea performanțe incredibile”, acestea nu îl vor încuraja, ci pot pune și mai multă presiune pe el. În schimb, remarci de genul „te-ai pregătit cât ai putut de bine și ai toate șansele să obții rezultate foarte bune” îi pot da o stare mai bună și mai multă încredere.

Nu trebuie eliminată cauza anxietății, încurajând copilul să evite confruntarea. Dacă îi este teamă de ceva, este nevoie să i se explice cum poate aborda situația respectivă. Evitarea nu îl va determina să se simtă protejat sau poate avea efect doar temporar, pe termen scurt, ceea ce poate fi foarte dăunător în viitor. Scopul este ca persoana afectată de anxietate să fie încurajată să se descurce singură, nu să aștepte să i se rezolve problemele din exterior. Terapia cognitiv comportamentală este de ajutor în acest sens.