Arsuri solare

Despre arsurile solare

Arsurile solare sunt un răspuns imediat (acut), tranzitoriu, inflamator al pielii la expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete (UVR) provenite din lumina naturală a soarelui sau din surse artificiale, precum paturile de bronzat (solare) sau dispozitivele de fototerapie.

Atât ultravioletele B (UVB 280-320 nm), cât și ultravioletele A (UVA 320-400 nm) pot provoca arsuri solare, dar lungimile de undă cu cel mai mare potențial în inducerea eritemului (înroșirii cutanate/arsurilor solare) sunt cuprinse în intervalul radiației UVB.

Arsurile solare sunt o afecțiune autolimitată, iar manifestările acute trec, de obicei, în trei până la șapte zile. Majoritatea arsurilor solare sunt clasificate ca arsuri superficiale sau de gradul I. Cu toate acestea, susceptibilitatea la arsuri solare este un marker al sensibilităţii genetice la cancerul de piele și este asociată cu un risc crescut de melanom la toate vârstele. Este foarte important ca medicii să îi consilieze pe aceşti pacienți cu privire la importanţa protecției solare.

La nivel celular, arsurile solare sunt asociate cu modificări microscopice ale pielii. Prin expunerea la UV, Se stimulează formarea de celule și reducerea celulelor Langerhans și a mastocitelor, ce joacă un rol esențial în apărarea organismului.

Arsurile solare apar mai frecvent în rândul adolescenților și adulților tineri.

Sistemul Fitzpatrick

În practica clinică, capacitatea individuală a pielii de a raspunde la expunerea solară prin bronz sau arsuri solare este utilizată pentru a determina fototipul pielii unui individ. Tipurile de piele mai închise la culoare necesită de obicei doze mai mari de UVR pentru a dezvolta un eritem vizibil.

Fototiparea pielii clasifică oamenii în șase grupuri, pe baza culorii de bază a pielii și a tendinței de a se bronza și de a se arde atunci când se expun la radiații UV. Astfel, tipurile de piele sunt clasificate, în mod tradiţional, în următoarele categorii Fitzpatrick:

• Fototipul cutanat 1

Persoanele cu fototip 1 au o piele palidă, păr blond sau roșcat și ochii de culoare deschisă. Dacă acești oameni sunt expuși la soare strălucitor timp de 30 de minute, pielea lor întotdeauna se va arde. Nu se bronzează niciodată.

• Fototipul cutanat 2

Majoritatea acestor oameni au un ten lăptos, cu pigment minim și ochii de culoare deschisă. Dacă o persoană cu fototip 2 rămâne la soare timp de aproximativ 30 de minute, pielea de obicei se va înroși și va dezvolta arsuri solare. Unii dintre acești oameni se bronzează, dar numai după expuneri repetate la soare (se bronzează cu dificultate).

• Fototipul cutanat 3

În acest grup există un spectru larg de tipuri de ten, variind de la nuanțe lăptoase până la unele mai închise. După expunerea la soare timp de 30 de minute, aceste persoane se vor bronza, deși gradul de bronzare variază de la o persoană la alta. După expunerea prelungită la soare, se pot arde.

• Fototipul cutanat 4

Persoanele din acest grup au în general părul închis la culoare, ochii maro sau negri și un ten relativ închis. Majoritatea populației din Africa de Nord se află în această categorie. Ei dezvoltă un bronz uniform după 30 de minute de expunere la soare, rar se vor arde

• Fototipul cutanat 5

Acest grup cuprinde persoane cu pielea închisă la culoare (de exemplu, persoane din India). Foare rar se ard și întotdeauna se bronzează ușor și intens.

• Fototipul cutanat 6

Persoanele din acest grup (de exemplu, persoane de origine africană) au pielea în totalitate închisă la culoare. Când sunt expuse la soare, pielea lor se întunecă până la o nuanță maro/neagră. Aceste persoane niciodată nu se ard la soare, pigmentația este permanentă.

Persoanele cu fototipuri de piele Fitzpatrick de tip I până la III au un risc crescut de arsuri solare. Acest lucru se datorează pigmentului scăzut de melanină din piele, acesta fiind cel care blochează radiațiile UV. Persoanele cu fototip cutanat tip I prezintă un risc mult mai mare de arsuri solare comparativ cu fototipul cutanat tip VI. 15 minute de expunere la soarele amiezii pot provoca arsuri solare la persoanele  cu pielea albă, în timp ce persoanele cu pielea mai închisă pot tolera expunerea la UV ore în șir.

Factori de risc

Riscul de arsuri solare este invers proporțional cu latitudinea pământului și, prin urmare, este cel mai mare în apropierea Ecuatorului, unde şi intensitatea ultravioletei B (UVB) este cea mai mare. Momentul zilei este, de asemenea, important. Riscul de apariție a arsurilor solare este mai ridicat în intervalul prânzului, comparativ cu orele dimineții sau serii (între orele 10:00 și 14:00 – 65% din radiațiile UV ajung pe pământ).

Adăpostul oferit de nori oferă o anumită protecție, dar cantități semnificative de radiații ultraviolete (UVR) ajung încă la suprafața pământului (norii și poluarea mediului reduc radiațiile UV).

Factorii suplimentari care cresc riscul de arsuri solare includ altitudinea (altitudine mai mare presupune un risc mai mare de arsuri solare, deoarece intensitatea UVR care ajunge la piele este mai mare; radiația UV crește cu 4% pentru fiecare creștere de 300 m a altitudinii) și reflexia de la zăpadă (aproximativ 90%), nisip (15% - 30%) și apă (5 - 20%).

Există, de asemenea, dovezi, că pielea umedă este mai predispusă la arsură solară comparativ cu pielea uscată.

Consumul excesiv de alcool poate fi un factor de risc pentru arsurile solare. Într-un studiu efectuat pe o plajă din Texas, participanții care au raportat că au băut alcool pe plajă au avut o suprafață corporală mai mare afectată de arsuri solare și vezicule comparati cu cei care nu au consumat alcool.

Alți factori care cresc incidența arsurilor solare includ:

• Susceptibilitate individuală — susceptibilitatea la arsuri solare este foarte variabilă între indivizi. Caracteristicile fenotipice care conferă un risc ridicat de arsuri solare includ pielea deschisă la culoare, ochii albaștri și părul roșcat sau blond;
• Spectre de acțiune — un spectru de acțiune indică ce lungimi de undă produc cel mai eficient un răspuns al pielii. Spectrul de acțiune pentru eritem indică faptul că cele mai eficiente lungimi de undă prezente în lumina soarelui sunt în domeniul ultraviolet B (UVB). Ultravioletele A (UVA) pot provoca, de asemenea, eritem, dar sunt necesare doze de aproape 1000 de ori mai mari decât UVB. Soarele este în primul rând o sursă UVA, UVB reprezentând până la aproximativ 5 % din UVR care ajunge la suprafața pământului. Astfel, riscul de arsuri solare este cel mai mare atunci când raportul UVB la UVA este mare, așa cum se întâmplă între orele 11:00 și 15:00 în lunile de vară, în climatul temperat și, în special, la latitudinile apropiate de Ecuator.

Diagnosticare

Diagnosticul arsurilor solare este de obicei simplu, bazat pe constatările clinice ale eritemului dureros cu sau fără vezicule în zonele expuse și un istoric de expunere la lumina soarelui. Elementele suplimentare care pot fi utile pentru diagnostic includ:

• expunerea la medicamente fotosensibilizante;
• contact cu fotosensibilizatori topici;
• utilizarea echipamentelor de bronzat de interior;
• expunerea la fototerapie cu ultraviolete B (UVB) sau fotochimioterapie cu ultraviolete A (UVA) (PUVA).

Examenul clinic începe cu inspectarea pielii, care prezintă eritem, edem ușor, căldură locală și sensibilitate la atingere. Medicul va evalua gradul de afectare:

• Arsuri de gradul I: roșeață, durere ușoară, fără vezicule.
• Arsuri de gradul II: eritem intens, durere moderată până la severă, apariția veziculelor sau bulelor.
• Arsuri de gradul III: afectare profundă, piele albicioasă sau carbonizată, durere intensă sau chiar pierderea sensibilității din cauza afectării nervilor, rar în cazul expunerii solare obișnuite.

Diagnosticul diferențial este important pentru stabilirea viitorului tratament. Este important să se excludă alte afecțiuni care pot semăna cu arsurile solare:

• Reacții alergice la soare (fotodermatoze).
• Eczeme sau dermatite de contact.
• Infecții cutanate care pot provoca eritem și vezicule.
• Arsuri chimice sau termice.

Prevenție

Prevenirea arsurilor solare implică evitarea expunerii la soare purtarea îmbrăcăminții de protecție și utilizarea cremelor cu agent ecran cu spectru larg. Pacienții care folosesc în mod regulat crème cu protecție solară experimentează mai puține arsuri solare comparativ cu cei care o folosesc ocazional.

Persoanele trebuie sfătuite să caute umbră sau să reducă expunerea la UV, în special în lunile de vară și între orele 10:00 și 16:00, când intensitatea luminii solare este cea mai mare. Bebelușii mai mici de șase luni trebuie ținuți departe de lumina directă a soarelui.

Îmbrăcămintea de protecție, precum cea cu mâneci lungi și pălării cu boruri largi, trebuie purtată în aer liber. Țesăturile dense, fluide si de culoare deschisă sunt și ele utile pentru protecție. Îmbrăcămintea dezvoltată pentru persoanele fotosensibile este disponibilă comercial de la companii de specialitate.

Cremele cu protecție solară cu spectru larg, cu factor de protecție solară (SPF) 30 sau mai mare, trebuie utilizate în mod regulat atunci când desfășurați activități în aer liber pe vreme însorită, în special în regiunile cu niveluri ridicate de insolație. Cremele de protecție solară trebuie aplicate cu 15 până la 30 de minute înainte de expunerea la soare pentru a permite formarea unei pelicule protectoare pe piele și reaplicate la cel puțin două ore. Deoarece toate cremele cu protecție solară sunt îndepărtate prin/la înot sau la transpirație, reaplicarea este necesară chiar și pentru produsele de protecție solară etichetate în Europa ca „rezistente la apă” (reține cel puțin 50% din SPF etichetat după două perioade de 20 de minute în apă) sau „foarte rezistent la apă” (reține 50% din SPF-ul etichetat după patru perioade de 20 de minute în apă). Cremele cu protecție solară oferă o diminuare a complicatiilor solare, a carcinoamelor cu celule scuamoase, a melanoamelor și a fotoîmbătrânirii, dacă sunt utilizate în mod corespunzător.

Pentru sugarii mai mici de șase luni, Academia Americană de Pediatrie recomandă evitarea expunerii la soare și utilizarea îmbrăcăminții de protecție solară (de exemplu, pantaloni ușori, cămăși cu mâneci lungi, pălării cu boruri). O cantitate minimă de protecție solară cu un SPF ≥15 poate fi aplicată pe zone mici (de exemplu, față, dosul mâinii), atunci când îmbrăcămintea și umbra adecvate nu sunt disponibile.

Bronzarea intenționată prin utilizarea paturilor de bronzare cu ultraviolete A (UVA) nu protejează împotriva riscului de arsuri solare. Deși expunerile repetitive suberitemice la UVA induc o creștere vizibilă a pigmentării pielii (bronzarea imediată, datorată oxidării și redistribuirii melaninei existente), acestea nu măresc producția de melanină și oferă puțină sau deloc fotoprotecție împotriva expunerilor ulterioare la UV.

Pielea neexpusă un an întreg la ultraviolete poate suferi un șoc vara sau în concediu, când expunerea este intensă și prelungită. O expunere treptată este mai bună decât una prelungită, ne ajută la evitarea arsurilor solare. Alegem umbra și răcoarea încăperilor, stăm cu măsură la plajă, fără să ne ardem, fără să exagerăm de la bun început.

Pentru cei care se expun la ultraviolete, hidratarea corespunzătoare a organismului în general și a pielii, în mod special, este necesară. Foarte importante sunt consumul de apă și ritualul zilnic de îngrijire a pielii folosind produsele intens hidratante.

Cea mai importantă este fotoprotecția la vârsta copilăriei, de sănătatea copilului fiind responsabili părinții. Copilul sub 6 luni nu ar trebui dus pe plajă. Copilul trebuie protejat în același mod ca și adultul: haine, pălărie, umbrelă, umbră, orar potrivit. Pentru toată lumea, indiferent de vârstă, crema de fotoprotecție cu factor 50 plus este benefică.

Cele mai “uitate” zone de protecție sunt urechile, decolteul și lateralele gâtului, pielea din jurul ochilor și nasul. Aici apar cel mai frecvent carcinoamele cutanate. La bărbat se adaugă și zona scalpului.