Dop de ceară (cerumen) în ureche: cauze, simptome, tratament
Ce este dopul de ceară și cum se formează
Dopul de cerumen reprezintă o acumulare anormală de cerumen (ceară) la nivelul conductului auditiv extern. Cerumenul este secretat de glandele ceruminoase, care sunt glande apocrine asemănătoare ca structură cu glandele sudoripare.
Rolul cerumenului este de a proteja conductul auditiv extern de bacterii, virusuri, substanțe poluante sau praf, pe care le înglobează. De aceea, dopurile de cerumen sunt mai frecvente la persoanele care lucrează în domenii cu mult praf, ca de exemplu zugravi, agricultori, brutari.
Un rol adjuvant în formarea dopurilor de cerumen îl au diversele obiecte introduse în conduct, precum bețișoarele de urechi, căștile, dopurile de silicon. Copiii sunt mai predispuși la formarea dopurilor de ceară din cauza secreției de cerumen în exces. Un medic specialist va indica tratamentul corect.
Simptomele dopului de ceară
Un dop de ceară (cerumen) în ureche poate provoca o serie de simptome care variază în funcție de cât de mare este acumularea de ceară și cât de mult blochează canalul auditiv. În multe cazuri, simptomele se dezvoltă treptat pe măsură ce ceara se acumulează, iar senzațiile devin mai evidente când dopul de ceară ajunge să obtureze semnificativ canalul urechii.
- Senzație de ureche înfundată: unul dintre cele mai frecvente simptome este senzația de ureche înfundată sau blocată. Acest sentiment de „presiune” în ureche este cauzat de blocarea fizică a canalului auditiv de către dopul de ceară. Acest lucru poate provoca disconfort și poate afecta capacitatea de a percepe sunetele în mod clar, făcând să pară că urechea nu funcționează la capacitate maximă.
- Scăderea temporară a auzului: când canalul urechii este blocat de ceară, sunetele nu mai ajung în mod corespunzător la timpan. Drept urmare, persoana afectată poate experimenta o scădere temporară a auzului sau chiar pierderea acestuia. De obicei, acest simptom afectează doar urechea blocată și poate varia de la o scădere ușoară a auzului până la o pierdere semnificativă. Odată ce dopul de ceară este eliminat, auzul revine la normal.
- Zgomote în ureche (tinitus): un dop de ceară poate provoca tinitus, care este perceput sub forma unor zgomote, țiuituri sau bâzâituri în ureche. Aceste sunete sunt interne și nu au o sursă externă. Zgomotele pot fi enervante, mai ales în medii liniștite sau pe timpul nopții, și pot varia în intensitate de la un bâzâit subtil până la un țiuit deranjant.
- Durere sau disconfort în ureche: dacă dopul de ceară apasă pe structurile interne ale urechii, poate apărea durerea. Aceasta poate varia de la o senzație ușoară de disconfort până la durere intensă, mai ales în cazul în care ceara a fost împinsă adânc în canalul auditiv. Disconfortul poate fi constant sau poate apărea doar în anumite situații, cum ar fi atunci când mesteci sau miști capul.
- Senzație de mâncărime în ureche, ceara acumulată în exces poate irita pielea delicată din canalul urechii, provocând o senzație de mâncărime. Aceasta este frecvent întâlnită și poate determina persoanele afectate să-și frece sau să-și scarpine urechea. Scărpinatul frecvent poate agrava iritația și poate chiar să împingă ceara mai adânc în ureche, accentuând simptomele.
- Amețeli (vertij): canalul auditiv extern este conectat cu structurile interne ale urechii care reglează echilibrul. Dacă un dop de ceară exercită presiune asupra acestor structuri, poate provoca senzații de amețeală sau vertij (senzația că totul se învârte în jur). Amețelile pot fi ușoare sau severe și pot afecta echilibrul și stabilitatea persoanei afectate.
- Senzație de sunet distorsionat: un alt simptom comun este percepția sunetelor ca fiind distorsionate sau anormale. Sunetele pot părea înăbușite, neclare sau modificate. Aceasta poate afecta înțelegerea conversațiilor și poate provoca frustrare, mai ales în medii zgomotoase.
- Scurgeri din ureche: în cazuri rare, un dop de ceară poate provoca o mică scurgere din ureche. Aceasta poate apărea dacă dopul devine umed sau dacă infecția s-a dezvoltat în canalul urechii din cauza acumulării de ceară. Scurgerile pot varia de la o secreție apoasă până la una ușor lipicioasă, de culoare galbenă sau maro.
Diagnosticare
Pacientul cu hipoacuzie ar trebui să meargă în primul rând la medic pentru un diagnostic corect și tratament de specialitate. Medicul specialist ORL sau medicul de familie poate, cu ajutorul otoscopului, să confirme existența dopului de ceară.
Tratamentul dopului de ceară
Tratamentul este personalizat în funcție de istoricul pacientului. Persoanele fără antecedente de otite medii supurate, perforații de timpan sau intervenții chirurgicale la nivelul urechii pot beneficia de spălături auriculare.
Spălătura auriculară
Dopul de ceară poate fi scos cu apă oxigenată, manevra va fi însă executată de un medic specialist. Spălăturile se realizează cu ajutorul unei seringi Guyon și apă caldă, după înmuierea prealabilă a dopului cu apă oxigenată sau alte substanțe ceruminolitice.
Ulterior, este de preferat să fie șters conductul cu o meșă auriculară îmbibată în alcool boricat sau betadină, pentru a dezinfecta conductul și pentru a îndepărta excesul de apă. Spălătura auriculară nu este o manevră dureroasă, dar pot interveni complicații precum perforații de timpan sau leziuni de conduct, dacă este efectuată de o persoană neavizată.
Efectele adverse sunt rare și includ:
- Senzația de amețeală care durează câteva secunde, în cazul în care apa folosită a fost prea rece;
- Senzația de tuse sau de vomă apărută prin stimularea nervului vag, care are un ram și la nivelul conductului;
- Senzația de hiperacuzie, deoarece pacientul aude mult mai bine cu urechea la care s-a efectuat spălătura și are impresia că are dop în urechea opusă, deși nu prezintă nicio problemă.
Aspirația auriculară
Pacienții cu istoric de otite, perforații de timpan sau intervenții chirurgicale la nivelul urechii vor fi aspirați cu ajutorul unui ac de aspirație conectat la aspiratorul din cabinet.
Nu este o manevră dureroasă, decât în cazul în care pacientul a intervenit în prealabil cu diferite obiecte pentru îndepărtarea dopului și a produs leziuni la nivelul conductului auditiv.
Este o metodă mult mai laborioasă, ce necesită colaborarea pacientului, care trebuie să stea nemișcat pe parcursul efectuării manevrei. Riscul principal constă în lezarea conductului auditiv extern sau perforarea timpanului cu acul de aspirație, în timpul unei mișcări bruște a pacientului.
Spray sau picaturi auriculare
Spray-urile și picăturile auriculare sunt soluții medicale utilizate pentru îndepărtarea excesului de ceară din urechi (cerumen), fiind alternative sigure și eficiente la metodele mecanice, cum ar fi bețișoarele de urechi, care pot agrava problema. Aceste produse sunt concepute pentru a înmuia ceara, facilitând eliminarea ei naturală și prevenind blocajele.
- Spray-uri auriculare: Spray-urile sunt soluții sub formă de aerosoli care se aplică direct în canalul auditiv. Acestea oferă o aplicare uniformă și sunt ușor de utilizat. Soluțiile din spray-uri sunt adesea izotonice, bazate pe apă de mare sau alte substanțe care ajută la înmuierea cerumenului.
- Picături auriculare: Picăturile sunt lichide care se administrează direct în ureche folosind o pipetă. Acestea conțin substanțe care înmoaie ceara și facilitează eliminarea ei naturală. Picăturile pot conține uleiuri (de exemplu, ulei de măsline), peroxid de carbamidă sau glicerină.
Ambele produse au rolul de a înmuia și dizolva ceara dură din canalul auditiv. După aplicare, ceara se descompune și poate fi eliminată natural din ureche prin mișcarea normală a maxilarului (mestecat, vorbit) sau cu ajutorul gravitației.
Persoanele predispuse la acumularea excesivă de cerumen, cum ar fi purtătorii de aparate auditive sau cei care lucrează în medii cu mult praf, pot folosi spray-uri auriculare pentru a menține urechile curate.
Picăturile auriculare sunt recomandate în cazul blocajelor deja formate sau în cazurile în care ceara este uscată și greu de eliminat. Acestea sunt utile atunci când apar simptome precum urechi înfundate, tinitus sau pierderea temporară a auzului.
Ce complicații sunt asociate cu dopul de ceară în ureche?
Un dop de ceară poate părea o problemă minoră, însă dacă nu este tratat corespunzător, poate duce la complicații semnificative, mai ales dacă se acumulează în exces și blochează complet canalul auditiv. Iată câteva dintre principalele complicații care pot apărea în astfel de cazuri:
- Pierderea temporară sau permanentă a auzului: una dintre cele mai frecvente complicații este scăderea temporară a auzului, care apare atunci când dopul de ceară blochează complet canalul auditiv. Această pierdere poate fi de la ușoară la severă, în funcție de mărimea dopului și de durata blocajului. Dacă problema nu este tratată la timp, expunerea prelungită la o scădere a auzului poate duce la afectarea permanentă a percepției sunetelor, în special la persoanele vârstnice.
- Infecții ale urechii externe (otită externă): un dop de ceară blocat în canalul auditiv poate crea un mediu umed, cald și favorabil dezvoltării bacteriilor, ducând la infecții ale urechii externe sau medii (otită externă sau otită medie). Aceste infecții pot deveni dureroase și se pot agrava dacă nu sunt tratate. Infecția poate provoca durere intensă, secreții purulente din ureche, roșeață și umflarea canalului auditiv.
- Amețeli și probleme de echilibru (vertij): urechea joacă un rol esențial în menținerea echilibrului corpului. Dacă dopul de ceară ajunge să apese asupra structurilor interne ale urechii sau provoacă inflamație, pot apărea amețeli și senzații de vertij. Acestea sunt adesea însoțite de greață și o stare generală de disconfort. Amețelile severe pot afecta stabilitatea și pot crește riscul de căzături, mai ales la persoanele în vârstă.
- Leziuni ale canalului auditiv: încercările necorespunzătoare de a îndepărta dopul de ceară, precum utilizarea bețișoarelor de urechi, a agrafelor de păr sau a altor obiecte ascuțite, pot duce la leziuni grave ale canalului auditiv. Acestea pot provoca zgârieturi, lacerații și chiar perforarea timpanului. O perforație a timpanului poate necesita intervenție medicală urgentă și poate duce la pierderea auzului, infecții și dureri severe.
- Tinitus (țiuit în urechi) cronic: dacă dopul de ceară exercită o presiune constantă asupra structurilor urechii interne, poate apărea tinitus, care se manifestă printr-un țiuit sau bâzâit constant în ureche. Deși tinitusul temporar dispare odată cu îndepărtarea dopului, în unele cazuri acesta poate deveni cronic și dificil de tratat. Tinitusul cronic poate afecta calitatea vieții, provocând anxietate, tulburări de somn și dificultăți de concentrare.
- Durere cronică și disconfort: dacă dopul de ceară este lăsat netratat, poate provoca o presiune constantă asupra canalului auditiv, ducând la durere cronică. Durerea poate fi agravată de factori precum mestecatul, vorbitul sau mișcările capului. Această durere constantă poate afecta semnificativ calitatea vieții, provocând iritabilitate și dificultăți în desfășurarea activităților zilnice.
- Complicații în cazul utilizării aparatelor auditive: persoanele care folosesc aparate auditive pot experimenta complicații suplimentare din cauza dopurilor de ceară. Aparatele auditive pot împinge ceara mai adânc în canalul auditiv, agravând blocajul. De asemenea, acestea pot acumula ceară pe componentele lor, ceea ce le poate afecta funcționarea. Utilizarea aparatelor auditive devine mai puțin eficientă, iar întreținerea și curățarea acestora poate fi mai dificilă.
Ce să nu faci dacă ai dop de ceară în ureche
Din păcate, de cele mai multe ori, pacientul încearcă acasă diferite metode de tratament naturist sau leacuri și vine la medic atunci când situația se agravează. Dacă pacientul are urechea înfundată cu ceară, nu trebuie să încerce să se trateze singur:
- Nu folosiți bețișoare portcoton sau alte obiecte care sunt la îndemână, precum agrafă de păr cu sau fără vată filetată în jur, băƫ de chibrit, ac de siguranță, cheie etc. Ele reușesc doar să împingă dopul de cerumen spre timpan, să producă uneori leziuni tegumentare sau să lase în urmă încă un corp străin, adică vata sau gămălia de fosfor a chibritului.
- Nu încercați spălături auriculare acasă, nu introduceți ceai sau ulei cald (uneori fierbinte) în conduct, deoarece creșteți riscul de otită sau arsuri la nivelul conductului auditiv extern.
- Nu improvizați cornete din ziar introduse în conduct, cărora li se dau foc. Aceasta metodă induce un risc crescut de arsuri la nivelul pavilionului, dar și de depunere de gudron (funingine) sau tuș pe timpan, ceea ce face dificilă munca medicului în vizualizarea timpanului și stabilirea diagnosticului.
- Nu introduceți usturoi în conduct când apare și durerea, nu face altceva decât să agraveze situația, deoarece usturoiul conține acid alilic care arde tegumentul. Aceleași repercusiuni asupra tegumentului le are și alcoolul medicinal (spirtul), care are o concentrație de 70%, spre deosebire de alcoolul boricat, care este folosit în tratamentul otitelor și care are o concentrație de doar 4%.
- Nu utilizați soluții ceruminolitice comercializate în farmacii. Uneori rezolvă problema prin înmuierea resturilor ceruminoase și evacuarea lor, dar alteori o agravează, de exemplu în cazul pacientului ce prezintă o perforație de timpan.
Evitarea leacurilor bătrânești pentru ceară în ureche este o recomandare extrem de bună; medicul specialist ORL este cel mai în măsură să recomande modul optim de eliminare a dopului de cerumen din ureche.
Ce poți face dacă ai dop de ceară
În caz de suspiciune a prezenței unui dop de cerumen, pacientul ar trebui să își programeze cât mai curând un consult ORL, pentru un diagnostic corect și o conduită terapeutică adaptată fiecărui caz în parte.
Prevenție
Pentru a preveni formarea dopurilor de cerumen se recomandă:
- Evitarea folosirii bețișoarelor de ureche;
- Curățarea conductului după baie cu o compresă sterilă răsucită la colƫ sau cu prosopul de baie;
- Utilizarea de produse farmaceutice, precum: apă oxigenată, sprayuri pe bază de apă de mare sau uleiuri ceruminolitice. Acestea previn formarea de cerumen, îndepărtează resturile ceruminoase și înmoaie dopurile de cerumen.
Bibliografie
- Traian Ataman et al. ”Otologie“, Editura Tehnică, București 2002, p. 306-311, ISBN 973-31-2081-2
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Durere de splină: ce trebuie să știi?
Durerea de splină poate semnala diverse infecții sau afecțiuni grave, motiv pentru care este necesar un diagnostic medical sigur și un tratament adecvat. Indiferent dacă apare fără o cauză cunoscută sau în urma unei lovituri, această durere nu trebuie ignorată, mai ales dacă este înso�...
Testarea hematocritului: ce presupune și ce afecțiuni pot fi diagnosticate astfel
Hematocritul reprezintă procentul de globule roșii din volumul de sânge al unei persoane. Sângele este alcătuit din hematii - globule roșii, leucocite - globule albe si trombocite suspendate într-o porțiune de fluid numită plasmă. În termeni medicali determinarea hematocritului sau Ht, nu...
Dureri de oase: ce afecțiuni pot indica?
Durerile de oase pot fi foarte intense și puternice și, în majoritatea cazurilor, sunt extrem de greu de suportat, necesitând tratament urgent pentru ameliorare. Apariția durerilor de oase poate avea diverse cauze, fiind adesea asociate cu alte afecțiuni.Calmarea durerilor de oase se face prin...