Durerea în timpul alăptării: de ce apare, ce soluții sunt indicate

Durerea în timpul alăptării și realitatea fiziologică

Alăptarea este o experiență naturală, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să fie dureroasă. O anumită sensibilitate a sânilor și mameloanelor poate apărea în primele zile după naștere, însă durerea intensă, persistentă sau asociată cu răni, inflamație ori febră nu trebuie considerată normală și trebuie evaluată de un medic.

În primele zile după naștere, mameloanele pot fi mai sensibile, deoarece mama și bebelușul învață împreună tehnica alăptării. O sensibilitate ușoară, care se ameliorează progresiv în timpul suptului și de la o zi la alta, poate fi întâlnită frecvent. Durerea puternică, senzația de „mușcătură” sau durerea care persistă pe tot parcursul mesei sugerează însă că trebuie verificată poziția și atașarea copilului.

Durerea ignorată poate duce la evitarea sau scurtarea meselor, ceea ce poate afecta golirea sânului și, implicit, producția de lapte. În plus, leziunile mamelonului se pot agrava, iar unele probleme inflamatorii pot evolua către mastită sau chiar abces mamar.

Este important ca mama să nu creadă că trebuie pur și simplu să suporte durerea pentru a putea continua alăptarea. Solicitarea ajutorului cât mai devreme poate preveni complicațiile și poate face alăptarea mai confortabilă.

Soluții imediate și tehnici corecte de gestionare a durerii

Durerea în timpul alăptării poate fi ameliorată prin câteva măsuri simple. În primul rând, se poate ameliora durerea în timpul alăptării prin corectarea poziției și a atașării bebelușului. Unul dintre cei mai importanți pași este verificarea modului în care copilul se atașează la sân:

• ideal, gura bebelușului trebuie să fie larg deschisă, iar copilul trebuie apropiat de sân, nu sânul împins spre copil;
• buzele trebuie să fie răsfrânte, iar copilul să prindă o porțiune suficient de mare din sân, cu o atașare profundă și asimetrică. Bărbia poate atinge sânul, în timp ce nasul rămâne liber; obrajii trebuie să rămână rotunjiți, iar înghițiturile să poată fi observate sau auzite;
• pozițiile pot fi schimbate în funcție de confort: leagăn, leagăn inversat, poziția „fotbal” sau alăptarea culcată lateral; schimbarea poziției poate ajuta la reducerea presiunii repetate asupra aceleiași zone.

Este de asemenea important ca mama să îngrijească mamelonul traumatizat (ragadele mamare). După alăptare, mamelonul poate fi lăsat să se usuce natural, iar unele mame pot folosi câteva picături de lapte matern pe mamelon; pentru protecția pielii pot fi utilizate produse special destinate mameloanelor, precum lanolina medicală.

Dacă mameloanele sunt fisurate sau sângerează, este recomandată evaluarea medicală, deoarece leziunile pot favoriza infecția. În privința scoicilor de protecție, acestea pot reduce uneori frecarea de haine, dar nu corectează problema de atașare și nu sunt o soluție pentru durerea persistentă.

Înainte de alăptare, o cantitate mică de căldură poate facilita temporar curgerea laptelui, însă expunerea prelungită sau intensă la căldură poate accentua inflamația; după alăptare, compresele reci pot reduce durerea și edemul. Alăptarea la cerere și evitarea intervalelor foarte lungi între mese pot ajuta, de asemenea.

Tratamentul medical specific pentru durere în timpul alăptării

Tratamentul durerii în timpul alăptării presupune gestionarea în primul rând a cauzei disconfortului:

• în caz de mastită bacteriană: dacă medicul stabilește că este vorba despre o mastită bacteriană, poate prescrie un antibiotic compatibil cu alăptarea; în majoritatea situațiilor, alăptarea poate continua, iar întreruperea bruscă nu este recomandată;
• în caz de candidoză mamară: dacă este confirmată o infecție fungică, medicul poate recomanda tratament antifungic pentru mamă și, dacă este necesar, pentru copil;
• corecția chirurgicală a frenului (frenotomia): frenotomia poate fi luată în considerare la sugarii cu ankiloglosie simptomatică atunci când există dificultăți reale de alăptare care nu s-au ameliorat după evaluarea și corectarea tehnicii de alăptare; procedura nu este indicată doar pentru existența unui fren lingual scurt și trebuie efectuată de un profesionist instruit.