Infecțiile fungice: tipuri, simptome, diagnostic și tratament
Ce sunt infecțiile fungice și cum apar?
Infecțiile fungice sunt foarte frecvente. La om, infecțiile fungice apar atunci când una sau mai multe specii de fungi (sau ciuperci) invadează/colonizează o zonă a corpului, iar sistemul imunitar nu reușește să le gestioneze. Infecțiile fungice pot provoca erupții cutanate, precum tinea pedis supranumită piciorul atletului, iar ciupercile pe care le putem lua din mediul înconjurător - sol, plante, copaci - pot provoca o varietate de infecții, dintre care unele sunt greu de identificat, iar altele pot prezenta simptome grave.
Fungii pot pătrunde în organism pe diverse căi. Adesea, contaminarea are loc în medii cu umiditate ridicată și frecventate de public, precum dușurile sau vestiarele publice. O tăietură minoră, o zgârietură, o arsură sau orice altă întrerupere a barierei pielii poate servi drept poartă de intrare pentru fungi. Inhalarea sporilor de ciuperci din mediu, proveniți din sol sau praf, reprezintă un alt mod de contaminare.
Anumite infecții fungice, în special cele ale pielii, se pot transmite prin contact direct cu o persoană ori un animal infectat. Folosirea în comun a obiectelor personale (ex: prosoape, încălțăminte) poate facilita transmiterea.
Ce sunt fungii?
Fungii sunt microorganisme eucariote care se reproduc prin spori răspândiți în mediu. Ciupercile pot trăi în aer, sol, apă și plante. Există, de asemenea, câțiva ciuperci care trăiesc natural în corpul uman. Ca mulți microbi, există ciuperci benefice și ciuperci dăunătoare. Când ciupercile dăunătoare invadează corpul, ele pot fi dificil de ucis, deoarece pot supraviețui în mediu și reinfecta persoana care încearcă să se vindece.
Printre ciupercile care pot provoca infecții se numără:
- dermatofitele - un grup de ciuperci care se hrănesc cu keratină, o proteină prezentă în păr, unghii și stratul exterior al pielii;
- Candida albicans - un tip de drojdie care trăiește în mod natural pe corpul uman, fără a provoca, de obicei, probleme; în anumite condiții însă, se poate înmulți excesiv, provocând mâncărimi și roșeață; rareori, poate duce la infecții grave;
- ciuperci din mediu - trăiesc în sol sau în apă și includ specii precum Histoplasma, Coccidioides, Blastomyces și Aspergillus.
Factori de risc pentru infecțiile fungice
Oricine poate contracta o infecție fungică, mai ales la nivelul pielii sau al unghiilor ori în alte zone ale corpului predispuse la umezeală sau la frecare constantă. Riscul de infecții fungice severe este mai ridicat în cazul persoanelor cu:
- circulație sangvină deficitară;
- diabet;
- HIV/SIDA;
- cancer.
De asemenea, riscul este mai ridicat în cazul persoanelor care urmează un tratament pentru cancer ori alte tratamente care slăbesc sistemul imunitar. Și tratamentul cu antibiotice poate dezechilibra flora naturală a corpului, permițând unor ciuperci prezente în mod normal în organism să se înmulțească excesiv.
Simptome comune ale infecțiilor fungice
Simptomele unei infecții fungice vor depinde de tipul acesteia, dar simptomele comune includ următoarele:
- se modifică culoarea pielii, și eventual, pielea se fisurează sau devine scuamoasă;
- mâncărime;
- senzație de arsură sau înțepături;
- roșeață sau erupție cutanată;
- secreții anormale (în cazul infecțiilor vaginale);
- unghii decolorate, îngroșate sau crăpate (în cazul infecțiilor unghiilor).
Tipuri comune de infecții fungice
Piciorul atletului (tinea pedis)
Tinea pedis sau piciorul atletului este o infecție fungică comună care afectează piciorul. Este asociată în mod obișnuit cu sportul și sportivii (de unde și denumirea) deoarece ciuperca crește perfect în medii calde și umede, precum șosete și încălțăminte, echipament sportiv și vestiare. Oricine poate fi însă afectat de tinea pedis. Această infecție este frecvent întâlnită în climatele calde și în lunile de vară.
Simptomele piciorului atletului
Simptomele tineei pedis pot varia ușor de la o persoană la alta. De regulă, includ:
- roșeață sau vezicule pe zona afectată;
- pielea infectată poate fi moale sau straturile pot începe să se descompună; se macerează;
- cojirea sau crăparea pielii;/ scuamarea sau fisurarea pielii;
- senzații de mâncărime, înțepături sau arsuri în zona infectată.
Diagnosticul, tratamentul și prevenirea piciorului atletului
Medicii pot diagnostica frecvent tinea pedis sau piciorul atletului doar pe baza examinării fizice. Pentru confirmare, se poate preleva o mică porțiune de piele descuamată pentru examen micologic. Există câteva ciuperci diferite care pot cauza tinea pedis. Infecția se poate manifesta diferit în funcție de ciuperca specifică ce infectează pielea.
Tinea pedis este adesea tratată cu unguente antifungice. Infecțiile severe pot necesita și medicamente administrate oral/pe cale orală. Menținerea picioarelor curate și uscate este esențială atât pentru susținerea procesului de vindecare, cât și pentru prevenție.
Infecția vaginală cu Candida (candidoza vaginală)
Candidoza este o infecție fungică comună, cauzată de înmulțirea excesivă a unor specii de ciuperci din genul Candida, cel mai frecvent fiind vorba de Candida albicans. Deși aceste ciuperci sunt prezente în mod natural pe piele și în anumite zone ale corpului (precum gura, gâtul, intestinul și vaginul) fără a crea probleme, ele pot deveni patogene atunci când se dezvoltă necontrolat.
Cel mai comun tip de candidoză la femei este candidoza vaginală, care apare atunci când o supraaglomerare de Candida perturbă echilibrul normal al bacteriilor și al ciupercilor din vagin. Acest dezechilibru al bacteriilor se poate datora antibioticelor, stresului și modificărilor hormonale sau obiceiurilor alimentare proaste, printre altele.
Infecțiile cu Candida pot, de asemenea, cauza frecvent infecții (fungice) ale unghiilor de la picioare și erupții cutanate.
Simptomele candidozei vaginale
Simptomele candidozei vaginale pot include:
- mâncărime și umflare/edem în jurul vaginului;
- senzații de arsură sau durere în timpul urinării sau actului sexual;
- roșeață și sensibilitate la nivelul vaginului și în jurul acestuia;
- secreție vaginală neobișnuită.
În unele cazuri, o erupție se poate dezvolta în timp. Infecțiile cu ciuperci/fungi trebuie tratate rapid, deoarece simptomele pot deveni severe dacă nu sunt tratate/manageriate din timp
Diagnosticul, tratamentul și prevenirea infecției cu Candida
Simptomele clasice ale unei infecții cu Candida le fac ușor de diagnosticat. Diagnosticul de candidoză este stabilit de medic pe baza examinării clinice și dacă este necesar, prin analize de laborator (ex: prelevarea unei probe pentru examen microscopic sau cultură fungică). În cazul candidozei vaginale, după anamneza, medicii vor examina pereții vaginali și colul uterin pentru a detecta semne de infecție, luând probe din vagin, dacă este necesar pentru un diagnostic corect.
Tratamentul infecțiilor cu Candida depinde de gravitatea acestora. Tratamentele standard includ creme, tablete/pastile sau supozitoare. Infecțiile complicate pot necesita tratamente complexe.
Prevenirea infecțiilor cu Candida începe cu o dietă echilibrată și o igienă adecvată. Spălarea lenjeriei în apă foarte caldă și schimbarea produselor feminine adesea pot ajuta la prevenirea acestei infecții vaginale. (nu am inteles cu schimbarea produselor feminine la ce se refera)
Tinea cruris
Tinea cruris este o infecție fungică a pielii care afectează preponderent zona inghinală, zona interioară a coapselor și, uneori, fesele. Tinde să fie mai frecventă vara sau în zonele calde și umede ale lumii.
Este foarte contagioasă, răspândindu-se adesea prin contact direct cu o persoană infectată sau cu obiecte contaminate.
Simptomele tinea cruris
Simptomele tinea cruris includ:
- roșeață în zona inghinală, fese sau coapse;
- iritație, mâncărime sau arsură în zona infectată;
- o erupție roșie cu formă circulară și margini ridicate;
- fisuri sau exfolierea uscată a pielii din zona infectată.
Diagnosticul, tratamentul și prevenirea tinea cruris
Diagnosticul de tinea cruris este stabilit de medic pe baza aspectului caracteristic al erupției cutanate. În unele cazuri, poate fi necesară prelevarea unei mici probe de piele pentru examinare microscopică, pentru a confirma prezența fungilor.
Tratamentul implică cel mai adesea medicamente antifungice topice (creme, unguente, pudre) care se aplică direct pe zona afectată. Pe lângă medicație, sunt cruciale/necesare și măsurile de igienă:
- menținerea zonei afectate curată și uscată;
- purtarea lenjeriei de corp din bumbac;
- evitarea hainelor strâmte.
În cazuri mai severe sau persistente, medicul poate recomanda medicamente antifungice orale. Deși nu este o afecțiune gravă, tinea cruris poate fi extrem de neplăcută și necesită tratament adecvat pentru a preveni extinderea și recidivele.
Din punct de vedere al prevenției, este importantă evitarea contactului cu persoane infectate, precum și a utilizării în comun a articolelor de tipul prosoapelor și echipamentelor sportive.
Pecinginele (tinea corporis)
Tinea corporis sau „pecingine” este o infecție a pielii cauzată de o ciupercă ce trăiește pe țesuturile keratinizate, precum pielea, părul și unghiile. Aceeași ciupercă este responsabilă pentru tinea pedis și tinea cruris.
Simptomele pecinginei
Manifestările pecinginei sunt destul de specifice și adesea ușor de recunoscut. Apar zone scuamoase/solzoase, de formă circulară, care provoacă mâncărime, cu o margine proeminentă. Petele pot fi roz sau roșii pe pielea deschisă la culoare, gri sau maro pe pielea închisă la culoare. Pielea din centrul leziunii/inelului rămâne, de obicei, curată și sănătoasă, în timp ce marginile se extind treptat centrifug.
Tinea corporis este extrem de contagioasă și poate fi transmisă prin contact piele sau din contactul cu animalele de companie, cum ar fi câinii. Ciuperca poate supraviețui și pe obiecte, precum prosoape, haine și perii. De asemenea, poate infecta solul.
Diagnosticul, tratamentul și prevenirea pecinginei
Examinarea vizuală a pielii sau examinarea cu lampa Wood permit adesea identificarea pecinginei. Pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte afecțiuni cu manifestări similare, medicii vor lua o probă de piele pentru a identifica prezența ciupercii.
După confirmarea diagnosticului, medicii vor recomanda un tratament, în funcție de cât de grave sunt simptomele. Cremele și unguentele medicamentoase sunt adesea suficiente pentru a trata multe cazuri.
Igiena de bază poate ajuta la tratarea și prevenirea afecțiunii. Menținerea pielii curate și uscate poate ajuta la evitarea infecțiilor. Se recomandă purtarea de sandale în dușurile publice sau în vestiare și evitarea utilizării în comun a prosoapelor și altor obiecte.
Tinea capitis
Această infecție fungică afectează pielea scalpului și anxele părului asociate. Este cel mai frecvent întâlnită la copiii mici. Este o infecție extrem de contagioasă, ce se răspândește rapid, prin contact direct cu o persoană infectată, atingerea unui animal infectat sau prin obiecte contaminate.
Simptomele tinea capitis
Simptomele pot include:
- zone roșii și umflate/edemațiate pe scalp;
- erupții uscate, scuamoase/solzoase, care pot acoperi pielea capului;
- mâncărimi severe;
- descuamarea scalpului;
- zone cu alopecie;
- uneori, febră ușoară și ganglioni limfatici umflați.
Există și forme mai severe, precum fi tinea capitis inflamatorie sau kerion. ce duce la apariția unor leziuni dureroase, umflate, pe scalp. Acestea pot forma coji, vezicule și pot elimina puroi. În unele cazuri, pot rămâne cicatrici permanente.
Diagnosticul, tratamentul și prevenția tinea capitis
Tinea capitis se diagnostichează prin examinarea scalpului și a părului de către medic, care poate recunoaște infecția clinic/vizual. Pentru confirmare, se pot preleva fire de păr sau probe de piele pentru testare.
Tratamentul pentru tinea capitis constă în administrarea de antifungice orale timp de cel puțin șase săptămâni. Se pot recomanda și șampoane cu sulfură de seleniu sau creme antifungice pentru a preveni răspândirea. În caz de inflamație severă, se pot prescrie corticosteroizi pentru reducerea riscului de cicatrici.
Pentru a preveni tinea capitis, este important să mențineți scalpul copilului curat și uscat, să evitați contactul cu persoane sau animale infectate și să nu folosiți în comun obiecte personale precum piepteni, perne sau căști. De asemenea, spălați frecvent lenjeria de pat și igienizați mâinile după contactul cu animale.
Tinea versicolor
Tinea versicolor,numită și pitiriazis versicolor, este o infecție fungică ce afectează pigmentația normală a pielii. Este cauzată de o supraaglomerare a unui tip de ciupercă specifică numită Malassezia, care este prezentă în mod natural pe pielea a aproximativ 90 la sută dintre adulți. Este mai frecventă în timpul verii sau în zonele cu un climat cald și umed. Boala poate reveni uneori după tratament.
Simptomele tinea versicolor
Tinea versicolor duce la apariția unor pete mici, decolorate, care pot fi mai deschise sau mai închise la culoare comparativ cu pielea din jur. Aceste pete decolorate apar cel mai adesea pe spate, piept și partea superioara a brațelor. Pot părea mai deschise sau mai închise la culoare decât restul pielii și pot fi roșii, roz sau maro. Pe lângă modificările de culoare ale pielii, semnele și simptome tinea versicolor mai pot include mâncărimi ușoare sau descuamări ale pielii.
Diagnosticul, tratamentul și prevenția tinea versicolor
Diagnosticul de tinea versicolor se stabilește vizual/clinic; dacă există incertitudini, se efectuează examinarea cu lampă Wood a tegumentului, care evidențiază fluorescneța verzuie specifică, în zonele unde aceasta ciupercă este prezentă prelevează o mică mostră/proba de piele pentru examinare microscopică.
Tratamentul tinea versicolor implică loțiuni, creme sau șampoane antifungice eliberate fără rețetă. Pentru cazurile severe sau persistente, se pot prescrie medicamente topice sau orale mai puternice. Chiar și după tratament, pigmentația pielii poate necesita săptămâni sau luni pentru a se uniformiza.
Infecția poate reveni, mai ales în climate calde și umede, necesitând uneori tratament preventiv lunar.
Candidoza cutanată
Aceasta este o infecție a pielii cauzată de ciupercile Candida. Acest tip de ciuperci este prezent în mod natural în interiorul corpului nostru. Când se înmulțește excesiv, poate apărea o infecție. Infecțiile cutanate cu Candida apar în zone calde, umede și slab ventilate.
Simptomele candidozei cutanate
Simptomele unei infecții cu Candida a pielii pot include:
- o erupție roșie;
- mâncărime;
- mici pustule roșii.
Erupția cutanată, deși poate apărea pe diverse zone ale corpului, se dezvoltă cel mai adesea în pliurile pielii. Aici includem regiuni precum subrațul, zona inghinală, spațiile dintre degete/interdigitale și sub sâni.
Diagnosticul, tratamentul și prevenția candidozei cutanate
Medicul va diagnostica candidoza cutanată printr-o examinare fizică/clinică a erupției. Uneori, se poate preleva o probă de piele pentru analiză de laborator, confirmând prezența ciupercii Candida.
Prevenția și tratamentul formelor ușoare de candidoză a pielii se bazează pe o igienă riguroasă: spălarea și uscarea completă a pielii, mai ales în pliuri, pentru a preveni acumularea umezelii. Este esențial să vă schimbați rapid hainele umede (costume de baie, echipament sportiv transpirat) și să purtați lenjerie din materiale respirabile, lejere. Utilizarea săpunurilor blânde, fără parfum, ajută de asemenea.
Pentru a susține flora bacteriană sănătoasă, puteți include probiotice în dietă și reduce consumul de zahăr, care hrănește ciuperca Candida.
Onicomicoza (tinea unguium)
Onicomicoza, cunoscută și sub denumirile de tinea unguium sau micoza unghiei, este o infecție fungică a unghiilor. Poate afecta unghiile mâinilor și picioarelor, acestea din urma fiind cel mai frecvent afectate.
Simptomele onicomicozei
Onicomicoza se manifestă prin mai multe semne vizibile la nivelul unghiei sau unghiilor afectate. Acestea pot deveni îngroșate, își pot schimba culoarea (de obicei spre galben, maro sau alb), devin fragile, sfărâmicioase sau cu un aspect neregulat. De asemenea, unghiile pot fi deformate, se pot desprinde de patul unghial și pot emana un miros neplăcut.
Diagnosticul, tratamentul și prevenția onicomicozei
Diagnosticul onicomicozei implică examinare clinică, prelevare de unghie și testare microscopică/cultură pentru confirmarea prezenței ciupercii.
Medicamentele pe bază de rețetă sunt adesea necesare pentru a trata acest tip de infecție. În cazuri grave, medicul dumneavoastră poate îndepărta o parte sau toată unghia afectată.
Alte tipuri de infecții fungice îngrijorătoare
Infecțiile fungice precum aspergiloza, blastomicoza și coccidioidomicoza se pot localiza în plămâni, iar contaminarea se face prin intermediul inhalării sporilor de Coccidioides immitis, regăsite în unele tipuri de soluri, cel mai adesea în Statele Unite ale Americii.
Primele două tipuri de infecții fungice sunt periculoase în special pentru persoanele ce suferă de boli pulmonare sau au un sistem imunitar deficitar. Coccidioidomicoza provoacă simptome ce pot fi ușor confundate cu pneumonia, în special în rândul persoanelor aflate la o vârstă înaintată.
Ce este de făcut dacă ai o infecție fungică
Dacă prezentați tuse, febră, cefalee, frisoane și, în special, dacă vă aflați într-o zonă cu un risc crescut de expunere la fungi, este recomandat să vă prezentați de urgență pentru investigațiile medicale de specialitate.
Sunt infecțiile fungice potențial mortale?
Majoritatea infecțiilor fungice cu care ne confruntăm frecvent, cum ar fi piciorul atletului, candidoza vaginală sau pecinginele, sunt superficiale și, deși neplăcute, nu pun viața în pericol. Acestea răspund de obicei bine la tratamente antifungice topice sau orale.
Există însă și infecții fungice invazive sau sistemice care pot fi extrem de grave și chiar fatale. Acestea afectează organele interne, precum plămânii, creierul, inima sau fluxul sanguin.
Candida, de exemplu, trăiește frecvent în tractul gastrointestinal, dar și pe piele, fără a provoca probleme, deși o creștere excesivă a acestei specii fungice se poate extinde, provocând infecții ale vaginului, gurii sau gâtului. Ciuperca poate provoca infecții mai grave în cazul persoanelor care se află la terapie intensivă, a celor ce suferă de diabet sau au un sistem imunitar slăbit. Există și cazuri mult mai grave, așa cum se întâmplă în cazul infecțiilor cu Candida auris, ce poate provoca deces în decursul a 30 de zile la circa 40% dintre cei infectați.
Bibliografie
- „Candidiasis of the Skin (Cutaneous Candidiasis)”, Healthline, 9 July 2012, www.healthline.com/health/skin/cutaneous-candidiasis.
- „Everything You Need to Know about Fungal Infection”, Healthline, 24 Aug. 2018, www.healthline.com/health/fungal-infection.
- „Nail Fungus - Symptoms and Causes”, Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nail-fungus/symptoms-causes/syc-20353294.
- „Tinea Capitis: Symptoms, Causes & Treatment”, Cleveland Clinic, 31 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22449-tinea-capitis. Accessed 18 June 2025.
- „Tinea Versicolor”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tinea-versicolor/symptoms-causes/syc-20378385.
- „What You Need to Know about Fungal Infections”, Medical News Today, 15 Nov. 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/317970.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Atrofie multisistemică (atrofie sistemică multiplă): cauze, simptome, tratament
Atrofia multisistemică (atrofie sistemică multiplă) este o afecțiune neurodegenerativă rară și progresivă care afectează mai multe sisteme nervoase, în special pe cele care controlează mișcarea și funcțiile autonome, cum ar fi reglarea tensiunii arteriale, digestia și controlul vezici...
Tratamentul modern cu laser al litiazei renale și ureterale
Litiaza ureterală, cunoscută în mod obișnuit sub numele de pietre la rinichi, este o afecțiune urologică prevalentă și dificilă care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Caracterizată prin formarea de depozite minerale în tractul urinar, ureterolitiaza se prezintă cu dureri ...
Cearcăne: tipuri, cauze, tratament, prevenție
Cearcănele sunt zone de piele închisă la culoare care apar sub ochi. Termenul medical pentru cearcăne este hiperpigmentare periorbitală. Adesea, sunt considerate un semn al oboselii sau al odihnei insuficiente. Totuși, se poate întâmpla să apară chiar și după o noapte întreagă de somn ...