Formol: definiție, rol și utilizări în medicină

Ce este formolul?

Formolul este o soluție apoasă de formaldehidă în concentrație de aproximativ 37%, adesea stabilizată cu metanol pentru a preveni polimerizarea spontană a formaldehidei. Acesta este unul dintre cei mai vechi și eficienți conservanți folosiți în medicină, laboratoare și industrie. În formă pură, formaldehida este un gaz incolor, extrem de reactiv, cu un miros înțepător caracteristic.

Din punct de vedere chimic, formaldehida are formula HCHO și este cea mai simplă aldehidă. În soluție apoasă, are capacitatea de a pătrunde rapid în structura proteinelor și de a forma legături covalente stabile, fapt ce o face ideală pentru fixarea țesuturilor biologice. Prezența metanolului în proporție de 10-15% este esențială pentru stabilizarea soluției pe termen lung.

Formolul are proprietăți fizico-chimice care îi favorizează utilizarea în medii medicale: este solubil în apă și alcool, are o densitate de aproximativ 1,08 g/cm³ și un punct de fierbere în jurul valorii de 100°C, în funcție de concentrație. Este ușor volatil, ceea ce contribuie la răspândirea rapidă în aer și la expunerea potențială a personalului medical.

Reactivitatea ridicată a formaldehidei îi permite să interacționeze cu grupările amino ale proteinelor și cu acizii nucleici, ducând la coagularea și stabilizarea componentelor celulare. Această proprietate este utilizată în special pentru conservarea probelor anatomice în scopuri educaționale și de diagnostic.

În ciuda beneficiilor sale, formolul este un compus periculos. Inhalarea vaporilor sau contactul cu pielea pot avea efecte toxice, iar expunerea cronică este asociată cu riscuri cancerigene. Prin urmare, utilizarea sa necesită condiții stricte de siguranță și ventilație.

De asemenea, este important să se distingă între „formol” și „formaldehidă”: termenul „formol” se referă strict la soluția de formaldehidă, nu la gazul pur. În mod obișnuit, în laborator se utilizează o diluție de 10% formol, echivalentă cu aproximativ 4% formaldehidă, suficientă pentru fixarea eficientă a țesuturilor.

Mecanism de acțiune biologică

Formolul acționează prin legarea chimică de grupările funcționale ale proteinelor, în special de grupările amino (-NH₂). Acest proces de reticulare moleculară duce la stabilizarea și coagularea structurii proteice, prevenind degradarea acesteia.

Această reticulare afectează și acizii nucleici, blocând degradarea lor enzimatică. Astfel, formolul este ideal pentru păstrarea integrității morfologice a celulelor și țesuturilor, făcând posibilă analizarea acestora la microscop chiar și după luni de la recoltare.

De asemenea, formolul are o acțiune antiseptică puternică. El inactivează bacteriile, fungii și virușii prin denaturarea proteinelor enzimatice. Aceasta a dus la utilizarea sa istorică în sterilizarea echipamentelor și a sălilor de operație, în special sub formă de vapori.

Totuși, acțiunea sa asupra celulelor vii este distructivă. Contactul cu mucoasele, pielea sau țesuturile vii produce iritații severe, motiv pentru care este folosit exclusiv în afara corpului sau în țesuturi deja moarte (ex. cadavre, biopsii).

Un aspect important este că fixarea cu formol este ireversibilă. Odată ce proteinele sunt reticulate, țesutul nu mai poate reveni la starea nativă, ceea ce limitează anumite tehnici moderne de analiză moleculară care necesită probe proaspete.

În patologia moleculară, utilizarea formolului poate afecta calitatea extracției ADN/ARN. De aceea, în cercetarea genetică, se folosesc frecvent alte metode de conservare care evită modificările chimice agresive.

În concluzie, mecanismul de acțiune al formolului este complex și se bazează pe interacțiuni chimice ireversibile cu structurile biologice. Acest lucru îl face extrem de util pentru conservare, dar și periculos dacă este utilizat necorespunzător.

Utilizarea în sterilizare și dezinfectare (istoric)

Înainte de dezvoltarea dezinfectanților moderni pe bază de alcool, clor sau agenți oxidativi, formolul era una dintre cele mai utilizate substanțe pentru sterilizarea instrumentarului medical și a spațiilor spitalicești. Vaporii de formaldehidă erau recunoscuți pentru eficiența lor în distrugerea bacteriilor, fungilor și virușilor.

O metodă tradițională consta în „fumigarea cu formol”, unde se amesteca formaldehidă cu permanganat de potasiu, generând un gaz sterilizant care pătrundea în toate colțurile camerei. Acest procedeu era folosit în săli de operații, incubatoare, camere de izolare și spații de depozitare a echipamentelor sterile.

Avantaje istorice ale utilizării formolului ca dezinfectant:

• Acoperire completă a suprafețelor
• Penetrare eficientă în materiale poroase
• Eficiență biocidă împotriva germenilor patogeni

Dezavantaje:

• Miros puternic, înțepător
• Iritații respiratorii și oculare pentru personalul expus
• Necesitatea unei aerisiri îndelungate după dezinfectare
• Potențial cancerigen în caz de expunere repetată

În timp, formolul a fost treptat înlocuit cu dezinfectanți mai siguri și mai ușor de utilizat, însă în anumite zone (inclusiv spitale din țări în curs de dezvoltare), această metodă este încă în uz din motive de cost și disponibilitate.

Astăzi, dezinfectarea cu formol este rar folosită în spitale moderne, fiind restricționată la cazuri excepționale sau pentru instrumentar special. Organizațiile de sănătate publică descurajează utilizarea regulată a acestei substanțe pentru decontaminare, recomandând alternative mai puțin toxice.

Riscuri și efecte adverse

Formolul este recunoscut internațional ca substanță cu risc biologic ridicat, în special pentru personalul medical care îl manipulează frecvent. Expunerea acută sau cronică poate duce la o gamă largă de efecte adverse, unele dintre ele severe.

Toxicitate acută

Expunerea de scurtă durată la vapori de formol poate provoca:

• Iritații oculare și lacrimare excesivă
• Tuse, senzație de arsură în gât
• Cefalee, amețeli
• Greață și vomă în caz de ingestie accidentală

Contactul cu pielea poate produce dermatită de contact, iar stropirea accidentală a ochilor poate duce la leziuni corneene severe.

Toxicitate cronică și cancerigenitate

Formolul este clasificat de IARC (Agenția Internațională pentru Cercetare în Cancer) drept carcinogen de grupa 1 (dovezi suficiente pentru cancer la om). Studiile epidemiologice au asociat expunerea prelungită la formaldehidă cu:

• Cancer nazofaringian
• Leucemie mieloidă
• Alte tipuri de neoplazii hematologice

Aceste riscuri sunt mai mari în rândul persoanelor care lucrează în industria funerară, laboratoare de anatomie patologică sau în producția de formaldehidă industrială.

Reacții alergice

Unele persoane pot dezvolta hipersensibilitate la formol, manifestată prin:

• Urticarie
• Rinită alergică
• Astm profesional

Măsuri de protecție

Pentru a reduce riscurile, se recomandă:

• Ventilație adecvată în laboratoare și spații de disecție
• Hote de siguranță biologică pentru manipularea soluțiilor
• Echipamente de protecție personală (EPP):
  • Mănuși de nitril sau latex rezistent
  • Ochelari de protecție
  • Mască sau respirator (tip P2/P3)
• Formare profesională privind manipularea substanțelor periculoase
• Sisteme de colectare și neutralizare a vaporilor