Urticarie

Despre urticarie

Urticaria reprezintă o afecțiune cutanată caracterizată prin apariția spontană a unor papule și plăci eritemato-edematoase (roșii, umflate), bine delimitate, localizate pe orice zonă a corpului, asimetric. Acestea sunt intens pruriginoase (provoacă mâncărime), pălesc la vitropresiune și se remit în 24 h.

Angioedemul se poate asocia urticariei sau poate fi independent și este caracterizat de o inflamație mai profundă (în derm și țesutul subcutanat), sugestivă clinic prin edem (umflare) la nivelul zonelor bogate în țesut celular lax (buze, pleoape, față, limbă, urechi, mâini), mai palid, imprecis delimitat și mai mult dureros decât pruriginos, ce poate să dureze până la 72 h.

Prevalența urticariei este de 20% pentru afectarea acută și de 5% pentru cea cronică. Urticaria poate apărea la orice vârstă, cu un raport ușor mărit în favoarea sexului feminin (F/B = 4/1) și cu o incidență maximă în jurul vârstei de 30 de ani.

Tipuri de urticarie

Din punct de vedere al duratei leziunilor, urticaria poate fi acută (cu durata mai mică de 6 săptămâni) sau cronică (cu durata egală sau mai mare de 6 săptămâni).

Urticarie acută

• în cele mai multe cazuri (peste 90%) este autolimitată și se remite spontan în decurs de 3 săptămâni;
• în 40% din cazuri poate fi severă, cu afectare sistemică, bronhospasm, amețeala, cefalee, greață, diaree;
• apare mai frecvent la copii;
• în 30 - 50% din cazuri este idiopatică (cauza nu poate fi identificată);
• 28 - 60% din cazuri sunt provocate de infecții (de obicei virale);
• alte cauze frecvente sunt reprezentate de medicamente (antibiotice, antiinflamatoare, diuretice, substanțe de contrast, analgezice, inhibitori de enzimă de conversie), alimente (lapte, ou, arahide, nuci, soia, pește, fructe de mare, roșii, mere, portocale, brânzeturi, carne de porc/ berbec/ vită, condimente, alcool);
• alte cauze: înțepături de insecte, expunere la latex, aeroalergene, hormonală.

Urticarie cronică

• aspectul clinic este identic cu cel al urticariei acute;
• indiferent de cauzele urticariei, există factori declanșatori care pot induce sau agrava o urticarie (ex: stresul, efortul fizic);
• majoritatea pacienților au remisiune la 1 an de la debut și doar 10% au afectare până la 5 ani.

Alte tipuri de urticarie

Urticarie de contact

• cu diverse substanțe;
• de obicei, localizată la zona de contact, dar poate asocia simptome sistemice;
• contactul repetat poate duce la eczemă;
• frecvent patologie ocupațională (angajații din industria alimentară, din sistemul sanitar, coafezele).

Urticarie colinergică

• declanșată de diverși agenți care cresc temperatura internă a corpului (exerciții, febră, băuturi fierbinți, condimente);
• leziunile sunt caracteristice, de dimensiuni mici, punctate (sub 5 mm).

Urticarie aquagenică

• declanșată de imersia în apă;
• asociază aspecte ce țin și de urticaria fizică și de cea de contact;
• leziunile sunt de obicei foliculare, de mici dimensiuni și nu afectează palmele sau plantele.

Urticarie în sarcină

• modificările hormonale estro-progestative și modificările anatomice predispun gravida la agravarea unor patologii preexistente, precum astmul bronșic;
• provocarea urticariei în sarcină o reprezintă tratamentul care trebuie administrat punând în balanță efectele benefice, reacțiile adverse și impactul asupra fătului;
• e important să fie identificat factorul declanșator și eliminat înainte de a lua decizia instituirii tratamentului;
• se vor alege antihistaminicele de generația a doua, care sunt de clasa B conform FDA (Food and Drug Administration), corticosteroizii, care sunt de clasa C sau terapia biologică de clasa B, antileucotrienele de clasa B.

Urticaria la copii

• prevalența variază între 2-7% și e influențată de terenul atopic;
• doar 20 - 30% din cazuri evoluează către urticarie cronică;
• frecvent se remarcă urticaria factitia și urticaria de contact, iar urticaria colinergică - mai des la adolescență;
• leziunile au aspect figurat și hemoragic și pot lăsa hiperpigmentări reziduale;
• alte simptome care apar sunt: durerile abdominale, diareea, vărsăturile;
• cea mai frecventă cauză o reprezintă infecțiile, care pot să preceadă cu 1-2 săptămâni episodul eruptiv;
• a doua cea mai frecventă cauză o reprezintă medicamentele (antibioticele și antiinflamatoarele nesteroidiene);
• urticaria alimentară poate fi luată în calcul când episoadele de urticarie se repetă;
• în urticaria cronică la copii se vor căuta cauzele inflamatorii;
• tratamentul este similar cu cel pentru adulți, dar se vor alege antihistaminicele de generația a doua.

Factori de risc

O persoană poate avea un risc mai mare de a dezvolta urticarie, comparativ cu populația generală, dacă întrunește unul sau mai multe criterii:

• vârsta între 30 și 60 de ani pentru urticaria cronică;
• vârsta sub 18 ani pentru urticaria acută;
• sex feminin;
• stres psiho-emoțional;
• tratament cu AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), antibiotice, medicamente antihipertensive sau orice altă medicație;
• istoric personal de urticarie sau angioedemă;
• istoric personal de alte tipuri de reacții alergice;
• boli cronice precum: dermatită atopică, eczemă subacută, lupus, patologie tiroidiană;
• infecții recente;
• istoric familial de urticarie, angioedem sau angioedem ereditar.

Diagnosticare

Prima evaluare a unui pacient cu urticarie presupune examenul obiectiv și anamneza, în vederea identificării factorului declanșator.

Analizele de laborator se vor direcționa către tipul de urticarie identificat, putând fi necesare probe suplimentare. Pentru început, se recomandă hemoleucogramă, probe renale și hepatice, probe inflamatorii, Ig E și probe hormonale tiroidiene, împreună cu anticorpii împotriva tiroidei.

Dacă istoricul este sugestiv, se vor efectua suplimentar: examen parazitologic, autoanticorpi, test la ser autolog, antigen Helicobacter Pylori și teste prick sau Ig E antigen specific.

Al treilea nivel de investigații îl reprezintă dozarea D-dimerilor și probele de coagulare, valorile complementului și anticorpilor împotriva infecțiilor virale și anticorpii împotriva receptorului de afinitate crescută Ig E.

Urticariile induse, în funcție de suspiciune, se vor evalua specific prin teste de provocare.

Trebuie făcută distincție între urticarie și alte patologii ce pot prezenta leziuni similare, precum: vasculitele, exantemele postmedicamentoase, exantemele virale, eritemul polimorf, mastocitoza.

Biopsia cutanată este rar necesară, în special dacă leziunile persistă mai mult de 24 de ore, au caracter vascular și nu răspund la antihistaminice, în vederea excluderii unei vasculite.

De asemenea, în cazul unei urticarii cronice cu evoluție ondulantă de peste 1 an, trebuie apreciat scorul de activitate, care cuprinde 2 variabile: numărul de leziuni pe 24 ore și intensitatea pruritului. Se acordă puncte de la 0-3, un scor final de 6 reprezentând un scor de activitate foarte înalt.

Autor

Dr. Soare Iulia

Medic Specialist Dermatovenerologie