Interviu Prof. Dr. Alma Maniu, MedLife: despre cauze și soluții pentru pierderea auzului

Care sunt principalele cauze ale pierderii auzului?

Pierderea auzului poate avea numeroase cauze, însă, din punct de vedere medical, acestea se împart în două categorii principale: afecțiuni care afectează urechea internă și afecțiuni ale urechii medii.

Ce afecțiuni ale urechii interne pot duce la pierderea auzului?

În cazul urechii interne, printre factorii care pot duce la apariția hipoacuziei neurosenzoriale se numără expunerea la zgomote puternice, procesul natural de îmbătrânire, unele boli autoimune, precum sindromul Cogan, dar și anumite infecții virale, cum este infecția cu citomegalovirus. „Odată distruse, celulele urechii interne, care transferă informația mecanică în impuls nervos către creier, nu se mai regenerează”, explică dr. Alma Maniu.

Cum afectează expunerea la zgomot auzul?

Expunerea la zgomot rămâne una dintre cele mai importante cauze prevenibile ale pierderii auzului. Potrivit dr. Maniu, în funcție de sensibilitatea și predispoziția individuală, efectele pot apărea după o singură expunere la sunete care depășesc 120 dB sau în urma expunerii îndelungate la niveluri sonore de peste 90 dB.

Este important să se ia măsuri preventive adecvate, iar una dintre cele mai importante astfel de măsuri este „regula celor 60”, care presupune utilizarea dispozitivelor audio la cel mult 60% din volum, pentru maximum 60 de minute consecutive, urmate de o pauză de 10 minute. Foarte importantă, mai ales la concerte sau în alte medii foarte zgomotoase, este folosirea unor mijloace de protecție auditivă, precum căștile sau dopurile de urechi, inclusiv cele personalizate după forma conductului auditiv.

Ce legătură există între otite și surditate?

Otitele sunt incluse în a doua mare categorie de cauze ale surdității, cea a afecțiunilor urechii medii. Otitele sunt boli infecto-inflamatorii pot afecta cele trei osișoare (ciocanul, nicovala și scărița) responsabile cu transmiterea vibrațiilor de la timpan către urechea internă și se clasifică, în funcție de localizare și evoluție, în otite externe, otite medii și otite cronice.

Otitele externe apar de regulă după expunerea prelungită la mediu umed. „În otitele externe apar germeni care modifică pH-ul pielii și favorizează infecțiile. Acest lucru se întâmplă adesea când folosim bețișoare de urechi, care distrug bariera protectoare. De aceea, dacă rămâne apă în urechi după înot, ea trebuie îndepărtată cu un prosop sau cu uscătorul de păr”, explică dr. Maniu. Acest tip de otite răspund, în general, bine la tratament medicamentos.

Otitele medii sunt mult mai frecvente în copilărie, fiind adesea asociate cu infecțiile respiratorii repetate, și pot afecta auzul dacă nu sunt tratate corespunzător și la timp: „Se estimează că 85% dintre copii vor avea cel puțin un episod de otită medie acută până la vârsta de 10 ani. Ele trebuie supravegheate, altfel se pot croniciza și pot duce la scăderea auzului la vârsta adultă”, atrage atenția medicul ORL.

Otitele cronice sunt cele mai problematice. Inflamația persistentă poate determina perforații timpanice, scurgeri auriculare și deteriorarea lanțului osicular, cu impact direct asupra auzului. O formă severă de otită cronică este colesteatomul (otita medie supurată cronică); în lipsa tratamentului chirurgical, poate duce la complicații majore, inclusiv meningită, abces cerebral sau paralizie a nervului facial.

Ce soluții există pentru recăpătarea auzului?

În prezent, există diverse metode de recăpătare a auzului. „Azi, majoritatea problemelor de auz pot fi tratate. Auzul poate fi recuperat într-un fel sau altul”, precizează dr. Maniu. Soluțiile pentru recăpătarea sau compensarea auzului depind de cauza și gradul hipoacuziei și pot varia de la dispozitive auditive la implant cohlear.

Când sunt recomandate dispozitivele auditive?

Atunci când urechea internă este afectată, iar celulele senzoriale nu se mai regenerează, potrivit dr. Maniu, „singurele mijloace terapeutice sunt dispozitivele auditive”, care pot fi de mai multe tipuri. Cele mai simple sunt aparate clasice, adaptate fie în conductul auditiv, fie în spatele urechii, fără intervenție chirurgicală. Aceste dispozitive sunt digitale, se ajustează automat și pot oferi o îmbunătățire semnificativă a auzului în multe situații de hipoacuzie neurosenzorială. Există și dispozitive auditive cu transmitere osoasă, utilizate în cazurile în care canalul auditiv nu poate fi folosit. Acestea se fixează printr-o intervenție chirurgicală minoră și transmit sunetul prin os.

Când este necesar tratamentul chirurgical?

Sunt mai multe situații în care poate fi necesar să se apeleze la tratament chirurgical. De exemplu, în cazul colesteatomului, se poate interveni chirurgical pentru a curăța și stabiliza urechea afectată, iar în anumite situații poate fi realizată și o timpanoplastie. Alte exemple de afecțiuni asociate cu pierderea auzului și care pot necesita tratament chirurgical sunt perforațiile membranei timpanice sau otoscleroza. „Intervențiile nu pun viața în pericol”, precizează dr. Maniu. „Pacientul poate pleca acasă chiar a doua zi; grefele sunt proprii, e nevoie de pansament timp de 10 zile și de controale regulate.”

Când poate fi implantul cohlear o soluție?

Implantul cohlear reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții de recuperare a auzului pentru persoanele fără rest auditiv, copii sau adulți. „Implantul cohlear se poate face la orice vârstă, dar la vârstnici sunt necesare și teste neurologice și psihologice, pentru a exclude o surditate centrală, în care sunetul e perceput, dar nu poate fi integrat la nivel cerebral”, spune medicul, atrăgând atenția că la copii intervenția trebuie realizată cât mai devreme, ideal înaintea vârstei de 4 ani, pentru a favoriza dezvoltarea limbajului și integrarea în învățământul de masă. Din fericire, în prezent, depistarea precoce este posibilă datorită programului de screening auditiv neonatal desfășurat în toate maternitățile din România.

Dr. Maniu subliniază că evaluarea de specialitate nu trebuie amânată atunci când dificultățile de auz încep să afecteze activitățile de zi cu zi. „Pacienții cu hipoacuzie trebuie să meargă la medic atunci când nu își mai pot desfășura corespunzător activitatea zilnică. Să nu neglijeze acest aspect, pentru că există numeroase afecțiuni care pot fi tratate: fie chirurgical, fie prin dispozitive auditive variate – nu doar proteze clasice și implant cohlear, ci și proteze cu ancorare osoasă, care transmit sunetul prin os. Sunt moderne, funcționează prin bluetooth și pot fi reglate direct de pe telefon”, spune ea.