Hipoacuzia

Cauze

Cauzele hipoacuziei sunt diverse și există o predispoziție de a dezvolta această afecțiune în funcție de vârstă, sex, factori de mediu, boli genetice asociate.

Hipoacuzia de transmisie poate fi determinată de:

• blocajul meatului acustic extern prin dop de cerumen, corpi străini, otită externă, traumatisme ale urechii externe, tumori meatale sau malformații ale urechii externe (stenoza de conduct auditiv extern, agenezie meatală, microotie, etc.);
• afectarea timpanului, fie sub forma blocajului timpanului (ca în cazul timpanului cicatriceal, a otitei medii seroase sau a otitei adezive/fibroadezive), fie prin distrucția timpanului, cum se întâmplă în ruptura/perforația de timpan;
• lezarea oaselor din urechea medie poate să apară în cadrul sindromului ciocanului fixat Goodhill, a sindromului de anchiloză stapedo-vestibulară, a traumatismelor, a timpanosclerozei, bolii Paget, a sindromului de întrerupere osiculară sau în cel de laxitate articulară;
• disfuncție tubară prin otoree tubară, otită medie seroasă, sindromul beanței tubare;
• blocajul ferestrei ovale sau rotunde ce apare în malformații, otoscleroză sau timpanoscleroză;
• otomastoidită;
• traumatisme ale timpanului, oscioarelor din urechea medie sau sechele postoperatorii;
• sechele ale otitelor netratate;
• alte cauze: colesteatom, anevrism de artera carotidă internă, tumoră glomică jugulară, granulomatoză Wegener, sarcoidoză.

Hipoacuzia de percepție senzorială poate avea cauze:

• afecțiuni genetice sau congenitale (aplazia Michel, aplazia Mondini, aplazia Scheibe, aplazia Alexander, boala Refsum, boala Alstrom, boala Paget, boala von Recklinghausen, boala Crouzon, boala Alport, sindromul Usher, sindromul Hurler, sindromul Klippel-Feil, sindromul Waardenburg, sindromul Tietz, sindromul Cockayne etc.;
• rubeola maternă în primele şase luni de sarcină;
• traumatice: trauma sonoră, fractura de stâncă temporală, intervenții chirurgicale;
• inflamatorii: labirintita, cohlearizare (o complicație ce apare în supurațiile urechii medii);
• administrarea de medicamente ototoxice;
• idiopatice, ca în surditatea de percepție brusc instalată;
• otoscleroza.

Hipoacuzia de percepție neurală poate fi generată de cauze:

• inflamatorii (nevrită gripală, varicelică, zoosteriană, rujeolică urliană, luetică, etc.);
• tumorale (neurinomul de nerv acustico-vestibular);
• toxice;
• metabolice;
• idiopatice (degenerative, neuropatia demielinizantă).

Simptome

Hipoacuzia poate îmbrăca mai multe forme și, în funcție de caracteristicile ei, ne orientează către un diagnostic corect.

Senzația de înfundare asociată cu o ușoară presiune în conduct, ce apare frecvent după duș, poate fi cauzată de un dop de cerumen sau de un corp străin (vată).

Hipoacuzia asociată cu durere intensă și autofonie (senzație de ecou în ureche atunci când pacientul vorbește) este caracteristică otitelor medii.

Scăderea bruscă a auzului, de obicei unilaterală, însoțită de tinitus poate să apară în trauma sonoră sau în surditatea brusc instalată.

Scăderea treptată a auzului, apărută la persoanele vârstnice care susțin, totuşi, că aud bine dar nu înțeleg ce li se vorbește, este cauzată de scăderea capacității de discriminare (de diferențiere) a cuvintelor și este generată de presbiacuzie.

Tratament

Tratamentul hipoacuziei diferă în funcție de cauza care stă la baza ei, astfel:

• în cazul dopului de cerumen se va realiza spălătură sau aspirație auriculară pentru îndepărtarea lui;
• în otite (externe și medii), tratamentul constă în administrarea de antibiotic, antiinflamatoare, picături auriculare, sprayuri nazale, dezinfectante nazo-faringiene, etc.;
• în cazul surdității brusc instalate, tratamentul trebuie administrat perfuzabil în primele 72 de ore de la instalare și constă în corticosteroizi, vasodilatatoare, vitamine;
• presbiacuzia poate fi ameliorată prin purtarea unui aparat auditiv;
• pentru ameliorarea hipoacuziei din otoscleroză se poate interveni chirurgical, dar această operație nu rezolvă definitiv problema și pacientul va avea nevoie și de protezare auditivă.

Complicații

Hipoacuzia netratată se va agrava treptat şi se poate ajunge până la surditate definitivă (cofoză), de aceea un control ORL trebuie solicitat ori de câte ori pacientul sau anturajul observă că pacientul crește volumul sonorului la televizor, întreabă sau solicită să i se repete de mai multe ori în timpul unei conversații, nu răspunde când este strigat sau nu reacționează la stimuli sonori în cazul copiilor mici.

Autor

Dr. Baciu Mădălina

Medic Primar ORL