Interviu dr. Matei Mandea, MedLife: despre bolile hepatice și importanța depistării precoce
Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman, având un rol esențial în metabolismul substanțelor nutritive, detoxifierea organismului și producția de proteine vitale. Cu toate acestea, multe persoane nu acordă atenția cuvenită sănătății hepatice până când apar complicații serioase. Dr. Matei Mandea, hepatolog și gastroenterolog la MedLife, ne explică de ce ficatul merită o atenție specială, chiar și atunci când nu dă semne de suferință.
Cum ne dăm seama că ficatul are probleme?
Ficatul este cunoscut drept organul tăcut, deoarece majoritatea afecțiunilor nu provoacă durere. Mulți pacienți cred că durerea în partea dreaptă a abdomenului indică probleme hepatice, însă această percepție este adesea eronată.
„Este foarte frecventă această idee. Mulți pacienți care se prezintă pentru efectuarea unei ecografii abdominale sau pentru consult hepatologic consideră că, datorită durerii în partea superioară dreaptă a abdomenului, au probleme cu ficatul. Este bine că fac acest lucru, că vin pentru un control de rutină. Însă trebuie știut că cel mai frecvent ficatul nu doare. Afecțiunile hepatice se manifestă prin oboseală, iar mai rar prin durere în partea dreaptă, icter (îngălbenire), mâncărimi (prurit), greață, vărsături. Durerea abdominală în partea dreaptă se poate datora cel mai frecvent meteorismului abdominal, prin acumularea de gaze la nivelul unghiului hepatic al colonului, apoi unor probleme ale colecistului (litiaza veziculară sau „pietre la fiere” în limbaj popular), litiaza renală, discopatie vertebrală (care este probabil mai frecventă decât afecțiunile biliare). Dar dacă ficatul nu doare asta nu înseamnă că nu cauzează probleme și că nu trebuie să avem grijă de el și să îl monitorizăm”, explică dr. Mandea.
Oboseala cronică, deși este cel mai frecvent simptom, este ignorată de mulți deoarece poate fi atribuită stresului cotidian. „Îl putem asocia cu o afecțiune hepatică atunci când avem modificări ale analizelor hepatice, modificări ecografice, dar pentru acest lucru este nevoie, în primul rând, de analize de sânge uzuale (setul anual) și ecografie abdominală”, precizează dr. Mandea.
Ce boli hepatice afectează cel mai frecvent populația?
Bolile ficatului nu se limitează la hepatite. Există o gamă variată de afecțiuni care pot afecta acest organ vital, de la boli metabolice la afecțiuni genetice și autoimune. Una dintre cele mai răspândite este Boala Hepatică Steatozică Metabolic Asociată (MASLD), cunoscută anterior sub denumirea NAFLD, adică ficat gras non-alcoolic.
Dr. Mandea precizează că MASLD este „probabil cea mai frecventă afecțiune hepatică și nu doar în România, ci în întreaga lume”. Aceasta afectează aproximativ 30% din populația globală și este asociată în principal cu alimentația nesănătoasă și stilul de viață sedentar. Evoluția acestei afecțiuni poate fi dramatică dacă nu este diagnosticată și tratată la timp: „Această afecțiune duce la hepatită cronică (prin steatoză hepatică și steatohepatită) și la ciroză hepatică, asociind pe parcurs obezitate, diabet zaharat, sindrom metabolic”, atenționează medicul.
Cât de periculos este consumul de alcool pentru ficat?
Consumul de alcool rămâne o cauză semnificativă a bolilor hepatice. Boala hepatică legată de alcool (ALD) afectează aproximativ 4,8% din populația generală și este responsabilă pentru un procent important din decesele asociate bolilor hepatice.
„Din păcate, România este țara europeană care are printre cele mai mari consumuri de băuturi alcoolice (bere, vin, țuică, alte băuturi tari). Aceasta este o cauză foarte frecventă de ciroză hepatică și indicație pentru transplant hepatic. Organizația Mondială a Sănătății spune că orice cantitate de alcool consumată este toxică pentru organism”, subliniază dr. Mandea.
Medicul recomandă evitarea consumului de alcool pe cât posibil: „Dar dacă vrem să consumăm băuturi alcoolice, este important să fim moderați (să nu consumăm în exces), să evităm băuturile concentrate în alcool și să nu uităm să avem pauze (cu cât mai lungi, cu atât mai bine) între episoadele de consum, împreună cu o dietă alimentară sănătoasă și efort fizic în fiecare zi. Nu putem aprecia care ne este limita de la care începem să avem o afecțiune hepatică datorată consumului de alcool și alimente nesănătoase.”
Care este rolul factorilor genetici în bolile hepatice?
Dincolo de factorii de mediu și stilul de viață, componenta genetică are un rol semnificativ în anumite afecțiuni hepatice. „Bolile hepatice cronice, în afară de cele virale, au probabil și o componentă genetică. Aceasta este mai bine cunoscută sau mai puțin cunoscută în diferite afecțiuni”, explică dr. Mandea.
Există numeroase boli în care predispoziția genetică este extrem de importantă, precum hemocromatoza sau boala Wilson. Pentru astfel de afecțiuni, testele genetice pot fi decisive în stabilirea diagnosticului: „În bolile care afectează metabolismul biliar (al pigmenților biliari), componenta genetică este importantă pentru stabilirea diagnosticului, cum sunt Sindromul Gilbert, Sindromul Crigler Najjar, Sindromul Rotor sau Sindromul Dubin Johnson. În bolile colestatice (afectarea căilor biliare), componenta genetică este posibilă însă este mai puțin importantă în cazul Colangitei Sclerozante Primitive sau Colangitei Biliare Primitive, pentru că nu avem o mutație clar cunoscută ca având o implicație semnificativă clinic. Dar există alte afecțiuni, unde diagnosticul are o componentă genetică, de exemplu Sindromul de Colestază Intrahepatică Familială Progresivă (PFIC) sau Sindromul de Colelitiază asociată fosfolipidelor scăzute (LPAC). Aceste afecțiuni pot fi moștenite în cadrul familiei, iar rudele de sânge ale pacienților afectați ar trebui testați dacă medicul are o suspiciune de diagnostic”, precizează medicul.
Referitor la testele genetice, dr. Mandea atenționează însă că, deși „sunt afecțiuni al căror diagnostic depinde de testarea genetică în mare parte și atunci când suspiciunea este înaltă, acestea trebuie recomandate”, ele nu trebuie făcute fără un fundament clinic solid: „Ele nu trebuie recomandate prea devreme în cadrul procesului de diagnostic, atunci când nu avem o suspiciune foarte înaltă, pentru că sunt costisitoare, iar impactul ar putea să nu fie cel dorit. De exemplu, am putea identifica prezența unei mutații care să nu fie manifestă clinic și care doar să arate o posibilă susceptibilitate, dar să nu ne ajute la diagnostic; sau am putea pune diagnosticul, dar fără să avem ulterior un beneficiu din punct de vedere al unui tratament.”
Cum influențează genetica reacția la factorii de risc?
Un aspect fascinant al medicinei este motivul pentru care doi pacienți expuși la aceiași factori nocivi au evoluții clinice diferite. Dr. Mandea observă acest fenomen adesea în practica sa clinică, în special în cadrul cuplurilor.
„Cele mai frecvente sunt cele legate de afecțiunile metabolice, în care ambii parteneri au un stil de viață comun: aceeași alimentație, același nivel de efort fizic și stres, însă componenta genetică diferă, influențând toleranța și răspunsul la factorii de mediu. De exemplu, ambii pot fi consumatori de alcool și sedentarismul poate fi comun, dar unul dintre ei poate dezvolta ciroză hepatică și insuficiență hepatică, în timp ce celălalt prezintă doar o fibroză hepatică ușoară. Nu este vorba de o competiție sau de cine are un comportament mai nesănătos, ci, dimpotrivă, cuplurile ar trebui să se susțină reciproc pentru un stil de viață sănătos, bazat pe alimentație echilibrată și activitate fizică regulată – factori esențiali atât pentru o minte sănătoasă, cât și pentru o relație de durată”, a subliniat el.
Ce sunt bolile autoimune hepatice și de ce sunt subdiagnosticate?
Printre cele mai dificile afecțiuni hepatice se numără bolile autoimune, în care sistemul imunitar atacă propriul ficat. Dr. Mandea se ocupă în activitatea sa de cercetare de astfel de cazuri complexe, inclusiv de Colangita Sclerozantă Primitivă, o boală rară care afectează căile biliare.
„Este probabil și cel mai greu de manageriat pentru medic și pacient”, spune hepatologul. Diagnosticul necesită o abordare multidisciplinară și investigații complexe, inclusiv RMN cu secvență ColangioRMN sau biopsie hepatică: „Am avut ocazia la MedLife să stabilim diagnosticul de Colangită Biliară Primitivă (mai frecvent), Colangită Sclerozantă Primitivă și de Hepatită Autoimună. În procesul de diagnostic este o întreagă echipă implicată, având nevoie de medic radiolog, de analize de laborator, medic anatomopatolog, medic endocrinolog și medic gastroenterologie-hepatologie pentru gestionarea cazurilor”.
Colangita Sclerozantă Primitivă afectează un număr relativ mic de persoane (aproximativ 3-4000 de cazuri la nivel național), dar este o boală adesea subdiagnosticată. „La acest moment nu există un tratament direct, țintit pentru această boală. Însă este o afecțiune rară și probabil subdiagnosticată în România”, a adăugat dr. Mandea, menționând că CSP poate fi adesea confundată cu alte patologii autoimune.
Cine este dr. Matei Mandea
Dr. Matei Mandea este medic specialist hepatologie și gastroenterologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Titan, cu competențe în endoscopia digestivă superioară și inferioară și ecografie abdominală.
Este implicat activ în diagnosticul și tratamentul bolilor hepatice rare și complexe, precum Colangita Sclerozantă Primitivă, Colangita Biliară Primitivă și Hepatita Autoimună, precum și în prevenția și screeningul neoplaziilor gastrointestinale.
Dr. Mandea a finalizat rezidențiatul în gastroenterologie la Institutul Clinic Fundeni și a acumulat experiență profesională și internațională, inclusiv în cadrul Hôpital Saint-Antoine din Paris. Este implicat în proiecte de cercetare și a publicat numeroase articole și lucrări științifice în gastroenterologie și hepatologie, inclusiv în domeniul transplantului hepatic și bolilor colestatice.
Este membru activ al unor organizații internaționale și naționale de prestigiu, precum EASL, AASLD, SNFGE, SFED, IPSCSG și societăți românești dedicate gastroenterologiei și hepatologiei.
De-a lungul carierei sale, medicul a întâlnit numeroase cazuri memorabile, cum a fost, de exemplu, cel al unei paciente la care o gastroscopie (endoscopie digestivă superioară) efectuată pentru dispepsie a dus la depistarea unui cancer în stadii precoce. „Am insistat să-i facem biopsie și s-a dovedit a fi cancer gastric precoce. Pacienta a fost operată și tratată, ulterior venind la control”, povestește dr. Mandea.
Însă, după cum mărturisește medicul, „de multe ori nu cazurile sunt memorabile cât oamenii cu care interacționez și care vin pentru o evaluare, un sfat medical și care îmi oferă mulțumirea și zâmbetul atunci când problema lor este rezolvată sau înțeleasă. Cea mai importantă răsplată este atunci când pacientul este vindecat, atunci când acesta urmează indicațiile și tratamentul, iar sănătatea îi este îmbunătățită.”
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Interviu Dr. Simina Condruz, MedLife: despre progresele în tratamentul cancerului
Diagnosticul de cancer nu mai reprezintă astăzi sentința implacabilă de acum câteva decenii. Medicina a evoluat într-un ritm accelerat, transformând radical perspectivele pacienților oncologici. De la tehnologii de diagnosticare precoce până la terapii de ultimă generație care „antrenează” sistemul ...
Interviu dr. Ciprian Costea, MedLife: despre chirurgia minim invazivă și chirurgia robotică
Medicina modernă nu mai este doar despre intervenții chirurgicale salvatoare, ci despre cum acestea sunt realizate pentru a asigura o recuperare cât mai rapidă și cât mai puține riscuri pentru pacient. În centrul acestei transformări se află chirurgia minim invazivă și, mai recent, chirurgia robotic...
Interviu Prof. dr. Ciprian Duță, MedLife: despre rolul chirurgiei minim invazive în tratamentul modern al cancerului
Tratamentul chirurgical al cancerului a intrat într-o eră a preciziei, unde obiectivul medicilor depășește simpla extirpare a unei tumori. Astăzi, succesul unei intervenții chirurgicale este măsurat nu doar prin supraviețuirea pacientului, ci și prin capacitatea acestuia de a-și relua viața de zi cu...