Ghidul bolilor autoimune: listă, cauze, simptome, tratament

Despre bolile autoimune

Bolile autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar devine hiperactiv și atacă, în mod greșit, propriul organism.

În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul împotriva germenilor, cum sunt bacteriile şi virusurile. Când recunoaște acești invadatori străini, el trimite împotriva lor celule specializate în apărare, cu scopul de a-i elimina. De obicei, sistemul imunitar poate face diferența dintre celulele străine și celulele proprii.

În bolile autoimune, sistemul imunitar percepe în mod eronat anumite structuri ale organismului, cum ar fi articulațiile sau pielea, ca fiind străine. În consecință, eliberează proteine numite autoanticorpi care atacă propriile celule sănătoase.

În anumite boli autoimune este afectat un singur organ, cum este cazul pancreasului în diabetul zaharat de tip 1. Există și boli autoimune în care este afectat întregul organism, cum se întâmplă în lupusul eritematos sistemic (LES).

Cele mai frecvente boli autoimune și simptomele caracteristice

Există mai mult de 100 de tipuri de boli autoimune care afectează o gamă largă de organe ale corpului. Iată care sunt cele mai importante dintre acestea:

• Diabetul zaharat de tip 1 (DZ 1): pancreasul produce hormonul numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În DZ 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta-pancreatice. Nivelurile ridicate de zahăr din sânge pot duce la deteriorarea vaselor sanguine, dar și a unor organe precum inima, rinichii şi ochii;
• Poliartrita reumatoidă: În cazul artritei reumatoide, sistemul imunitar atacă articulațiile. În anumite situaţii, poliartrita reumatoidă poate afecta pielea, ochii, plămânii sau vasele de sânge. Spre deosebire de artroză, care apare odată cu înaintarea în vârstă, poliartrita reumatoidă poate apărea de la vârste tinere, chiar de la 30 de ani. Artrita reumatoidă afectează mai întâi articulaţiile mici ale mâinii şi piciorului şi, pe măsură ce boala progresează, vor fi afectaţi şi genunchii, gleznele, coatele, umerii şi şoldul;
• Psoriazis: în cadrul acestei afecțiuni, celulele sangvine ale sistemului imunitar, numite celule T, se multiplică în mod anormal la nivelul suprafeței pielii. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 2% din populația planetei suferă de această boală. În aproximativ o treime dintre cazuri, factorul genetic este cauza declanșării afecțiunii, prevalența psoriazisului fiind mai mare la persoanele cu vârsta peste 14 ani. Manifestările patognomonice sunt plăcile roșii cu scuame albe, însoțite de prurit, dispuse, în general, la nivelul coatelor, genunchi, zona cervicală, scalp;
• Vitiligo: este o boală cronică dobândită, de cauză necunoscută, caracterizată prin apariţia maculelor hipopigmentare (pete decolorate pe piele) din cauza distrugerii melanocitelor (celule care oferă pigmentul caracteristic pielii). Orice zonă a corpului poate fi afectată şi, de cele mai multe ori, pacienţii cu vitiligo au plăci depigmentate în mai multe zone ale corpului. Plăci similare pot să apară şi pe mucoase (bucală, nazală) şi pe retină. Părul care creşte pe ariile afectate poate, la rândul lui, să sufere modificări de culoare. Vitiligo afectează ambele sexe în mod egal. Vârsta de debut este înainte de 30 de ani în 70%-80% dintre cazuri. Există o uşoară predispoziţie de a afecta persoanele cu piele închisă la culoare, contrastul dintre nuanţele pielii având un impact psihologic puternic asupra individului;
• Scleroza multiplă (SM): SM afectează mielina, adică învelișul protector care înconjoară celulele nervoase, şi determină pierderea impulsului electric de axon, în drumul acestuia de la o celulă nervoasă la alta. Deteriorarea învelișului de mielină încetinește viteza de transmitere a mesajelor între creier și măduva spinării. Pacienţii care se confruntă cu SM pot prezenta simptome precum amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru, incontinenţă, vedere încețoșată etc;
• Lupusul eritematos sistemic (LES): Lupusul determină sistemul imunitar să atace propriile ţesuturi şi organe. Inflamația cauzată de lupus poate afecta articulațiile, rinichii, pielea, celulele sangvine, inima, creierul și plămânii. Simptomele includ scădere în greutate, astenie, dureri articulare, musculare, eritem malar în fluture (zonă roșie la nivelul feței);
• Boala Addison: această boală afectează glandele suprarenale care produc cortizol și aldosteron, precum și hormoni androgeni. Lipsa de cortizol poate influența modul în care organismul utilizează și depozitează carbohidrații și glucoza. În plus, deficitul de aldosteron va duce la pierderea de sodiu și va crea un exces de potasiu în fluxul sangvin. Simptomele includ slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și scăderea nivelului zahărului din sânge;
• Tiroidita Hashimoto este cauza frecventă a hipotiroidismului. Femeile şi copiii sunt afectaţi, în general, de această boală. Simptomele sunt diverse şi pot coincide cu cele ale altor afecţiuni. Acestea includ piele uscată, paliditate, constipaţie, cădere excesivă a părului, oboseală, depresie, pierderi de memorie, dureri musculare şi slăbiciune musculară;
• Miastenia gravis este o boală neuromusculară rară care afectează impulsurile nervoase ce ajută creierul să controleze mușchii. Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară care se agravează atunci când pacientul desfăşoară activităţi fizice. Adesea sunt implicați mușchii care controlează mișcările ochilor, deschiderea pleoapelor, înghițirea și mișcările feței;
• Vasculita autoimună apare atunci când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația care rezultă îngustează arterele și venele. Cauza poate fi o infecție existentă în organism sau anumite substanțe medicamentoase. În general, vasculita este legată de anumite boli autoimune precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau scleroza sistemică. Dintre simptome amintim durerea de cap puternică, fatigabilitate, scăderea bruscă a vederii, slăbiciune musculară, erupții cutanate;
• Anemia pernicioasă sau anemia Biermer este determină de malabsorbția vitaminei B12. Această vitamină este necesară pentru sinteza globulelor roşii din fluxul sangvin. Globulele roşii transportă oxigenul către celule şi ţesuturi, iar un nivel mic al acestora va produce o oxigenare insuficientă a organismului. Anemia pernicioasă este cauzată de distrugerea celulelor de la nivelul stomacului de sistemul imunitar, celule responsabile de absorbţia vitaminei B12. Simptomele includ slăbiciune, paloare, palpitații, amețeli, pierderea în greutate;
• Boala inflamatorie intestinală: sistemul imunitar atacă mucoasa intestinelor, provocând episoade de diaree, sângerări rectale, dureri abdominale, febră şi scădere în greutate. Colita ulcerativă şi boala Crohn sunt cele doua forme majore de boală inflamatorie intestinală și se manifestă prin scaune diareice multiple, rectoragii, scădere în greutate.

Boli autoimune cu incidenţă tot mai mai mare în ultimii ani:

• Pemphigus;
• Lichen Plan;
• Boala Basedow;
• Sindromul Sjogren;
• Iridociclita;
• Boala celiacă;
• Hepatita autoimună;
• Trombocitopenie sau anemie hemolitică autoimună;
• Artrite;
• Colagenoze;
• Spondilartropatii;
• Sindrom antifosfolipidic;
• Encefalopatii autoimune.

Factorii de risc ai bolilor autoimune

Deoarece incidenţa bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii suspectează că în determinismul acestor afecțiuni ar putea fi implicați și factori de mediu, precum infecțiile și expunerea la substanțe chimice. S-a observat, de asemenea, că unele boli autoimune se dezvoltă cu precădere la femei, cum sunt tiroidita autoimună, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, pe când altele predomină în special la bărbați, cum este spondilita anchilozantă.

Există o serie de factori declanșatori, care spre deosebire de cei genetici pot fi controlați:

• excesul de hormoni estrogeni la femei;
• infecții recurente virale sau bacteriene;
• expunerea cronică la substanțe chimice;
• fumatul;
• stresul psihoemoțional;
• factori alimentari.

Diagnosticarea bolilor autoimune

Dacă sesizați una sau mai multe din simptomele amintite la bolile autoimune enumerate, cel mai posibil aveți nevoie de un consult de specialitate. În primă fază, trebuie să vă adresați medicului de familie, care vă va recomanda un set de investigații și consult, ulterior, în funcție de suspiciunea ridicată, veți fi îndrumat către specialitatea potrivită pentru continuarea investigațiilor și instituirea tratamentului adecvat.

• Reumatologii se ocupă de bolile articulare, precum: poliartrita reumatoidă, sindromul Sjogren și lupus eritematos sistemic;
• Gastroenterologii tratează bolile tubului digestive cum sunt bolile inflamatorii intestinale, boala celiacă;
• Endocrinologii investighează afecțiunile glandelor endocrine cum sunt boala Graves, tiroidita Hashi,oto, boala Addison;
• Dermatologii tratează afecțiunile pielii, precum psoriazisul, dermatita atopică, alopecia.

Prevenția bolilor autoimune

Cele mai multe boli autoimune nu pot fi evitate sau prevenite.