Ghidul bolilor autoimune: listă, cauze, simptome, tratament

Descoperă informații utile despre ghidul bolilor autoimune: listă, cauze, simptome, tratament: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre bolile autoimune

Bolile autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar devine hiperactiv și atacă, în mod greșit, propriul organism.

În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul împotriva germenilor, cum sunt bacteriile şi virusurile. Când recunoaște acești invadatori străini, el trimite împotriva lor celule specializate în apărare, cu scopul de a-i elimina. De obicei, sistemul imunitar poate face diferența dintre celulele străine și celulele proprii.

În bolile autoimune, sistemul imunitar percepe în mod eronat anumite structuri ale organismului, cum ar fi articulațiile sau pielea, ca fiind străine. În consecință, eliberează proteine numite autoanticorpi care atacă propriile celule sănătoase.

În anumite boli autoimune este afectat un singur organ, cum este cazul pancreasului în diabetul zaharat de tip 1. Există și boli autoimune în care este afectat întregul organism, cum se întâmplă în lupusul eritematos sistemic (LES).

Cele mai frecvente boli autoimune

Există mai mult de 100 de tipuri de boli autoimune care afectează o gamă largă de organe ale corpului. Iată care sunt cele mai importante dintre acestea:

Diabetul zaharat de tip 1 (DZ 1): pancreasul produce hormonul numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În DZ 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta-pancreatice. Nivelurile ridicate de zahăr din sânge pot duce la deteriorarea vaselor sanguine, dar și a unor organe precum inima, rinichii şi ochii;
Poliartrita reumatoidă: În cazul artritei reumatoide, sistemul imunitar atacă articulațiile. În anumite situaţii, poliartrita reumatoidă poate afecta pielea, ochii, plămânii sau vasele de sânge. Spre deosebire de artroză, care apare odată cu înaintarea în vârstă, poliartrita reumatoidă poate apărea de la vârste tinere, chiar de la 30 de ani. Artrita reumatoidă afectează mai întâi articulaţiile mici ale mâinii şi piciorului şi, pe măsură ce boala progresează, vor fi afectaţi şi genunchii, gleznele, coatele, umerii şi şoldul;
Psoriazis: în cadrul acestei afecțiuni, celulele sangvine ale sistemului imunitar, numite celule T, se multiplică în mod anormal la nivelul suprafeței pielii. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 2% din populația planetei suferă de această boală. În aproximativ o treime dintre cazuri, factorul genetic este cauza declanșării afecțiunii, prevalența psoriazisului fiind mai mare la persoanele cu vârsta peste 14 ani. Manifestările patognomonice sunt plăcile roșii cu scuame albe, însoțite de prurit, dispuse, în general, la nivelul coatelor, genunchi, zona cervicală, scalp;
Vitiligo: este o boală cronică dobândită, de cauză necunoscută, caracterizată prin apariţia maculelor hipopigmentare (pete decolorate pe piele) din cauza distrugerii melanocitelor (celule care oferă pigmentul caracteristic pielii). Orice zonă a corpului poate fi afectată şi, de cele mai multe ori, pacienţii cu vitiligo au plăci depigmentate în mai multe zone ale corpului. Plăci similare pot să apară şi pe mucoase (bucală, nazală) şi pe retină. Părul care creşte pe ariile afectate poate, la rândul lui, să sufere modificări de culoare. Vitiligo afectează ambele sexe în mod egal. Vârsta de debut este înainte de 30 de ani în 70%-80% dintre cazuri. Există o uşoară predispoziţie de a afecta persoanele cu piele închisă la culoare, contrastul dintre nuanţele pielii având un impact psihologic puternic asupra individului;
Scleroza multiplă (SM): SM afectează mielina, adică învelișul protector care înconjoară celulele nervoase, şi determină pierderea impulsului electric de axon, în drumul acestuia de la o celulă nervoasă la alta. Deteriorarea învelișului de mielină încetinește viteza de transmitere a mesajelor între creier și măduva spinării. Pacienţii care se confruntă cu SM pot prezenta simptome precum amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru, incontinenţă, vedere încețoșată etc;
Lupusul eritematos sistemic (LES): Lupusul determină sistemul imunitar să atace propriile ţesuturi şi organe. Inflamația cauzată de lupus poate afecta articulațiile, rinichii, pielea, celulele sangvine, inima, creierul și plămânii. Simptomele includ scădere în greutate, astenie, dureri articulare, musculare, eritem malar în fluture (zonă roșie la nivelul feței);
Boala Addison: această boală afectează glandele suprarenale care produc cortizol și aldosteron, precum și hormoni androgeni. Lipsa de cortizol poate influența modul în care organismul utilizează și depozitează carbohidrații și glucoza. În plus, deficitul de aldosteron va duce la pierderea de sodiu și va crea un exces de potasiu în fluxul sangvin. Simptomele includ slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și scăderea nivelului zahărului din sânge;
Tiroidita Hashimoto este cauza frecventă a hipotiroidismului. Femeile şi copiii sunt afectaţi, în general, de această boală. Simptomele sunt diverse şi pot coincide cu cele ale altor afecţiuni. Acestea includ piele uscată, paliditate, constipaţie, cădere excesivă a părului, oboseală, depresie, pierderi de memorie, dureri musculare şi slăbiciune musculară;
Miastenia gravis este o boală neuromusculară rară care afectează impulsurile nervoase ce ajută creierul să controleze mușchii. Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară care se agravează atunci când pacientul desfăşoară activităţi fizice. Adesea sunt implicați mușchii care controlează mișcările ochilor, deschiderea pleoapelor, înghițirea și mișcările feței;
Vasculita autoimună apare atunci când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația care rezultă îngustează arterele și venele. Cauza poate fi o infecție existentă în organism sau anumite substanțe medicamentoase. În general, vasculita este legată de anumite boli autoimune precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau scleroza sistemică. Dintre simptome amintim durerea de cap puternică, fatigabilitate, scăderea bruscă a vederii, slăbiciune musculară, erupții cutanate;
Anemia pernicioasă sau anemia Biermer este determină de malabsorbția vitaminei B12. Această vitamină este necesară pentru sinteza globulelor roşii din fluxul sangvin. Globulele roşii transportă oxigenul către celule şi ţesuturi, iar un nivel mic al acestora va produce o oxigenare insuficientă a organismului. Anemia pernicioasă este cauzată de distrugerea celulelor de la nivelul stomacului de sistemul imunitar, celule responsabile de absorbţia vitaminei B12. Simptomele includ slăbiciune, paloare, palpitații, amețeli, pierderea în greutate;
Boala inflamatorie intestinală: sistemul imunitar atacă mucoasa intestinelor, provocând episoade de diaree, sângerări rectale, dureri abdominale, febră şi scădere în greutate. Colita ulcerativă şi boala Crohn sunt cele doua forme majore de boală inflamatorie intestinală și se manifestă prin scaune diareice multiple, rectoragii, scădere în greutate.

Alte boli autoimune cu incidenţă tot mai mare în ultimii ani:

pemphigus;
lichen plan;
boala Basedow;
sindromul Sjogren;
iridociclita;
boala celiacă;
hepatita autoimună;
trombocitopenie sau anemie hemolitică autoimună;
artrite;
colagenoze;
spondilartropatii;
sindrom antifosfolipidic;
encefalopatii autoimune.

Cauzele bolilor autoimune

Cauzele exacte care determină sistemul imun să își atace propriile structuri nu sunt pe deplin elucidate, însă există unele teorii care explică, în parte, apariția acestor afecțiuni:

factorii genetici: anumite boli autoimune tind să se agrege în familii; de asemenea, anumite gene cresc probabilitatea de a dezvolta tulburări autoimune, dar nu sunt suficiente pentru a le provoca singure;
obezitatea;
fumatul: poate declanșa boli autoimune;
anumite medicamente: unele substanțe active pot provoca modificări în organism care fac ca sistemul imunitar să reacționeze excesiv sau să atace în mod eronat propriile țesuturi; exemple de medicamente care au fost asociate cu declanșarea de boli autoimune sunt statinele, antibioticele și medicamentele utilizate pentru controlul tensiunii arteriale.

Factorii de risc ai bolilor autoimune

Deoarece incidenţa bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii suspectează că în determinismul acestor afecțiuni ar putea fi implicați și factori de mediu, precum infecțiile și expunerea la substanțe chimice. S-a observat, de asemenea, că unele boli autoimune se dezvoltă cu precădere la femei, cum sunt tiroidita autoimună, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, pe când altele predomină în special la bărbați, cum este spondilita anchilozantă.

Există o serie de factori declanșatori, care spre deosebire de cei genetici pot fi controlați:

excesul de hormoni estrogeni la femei;
infecții recurente virale sau bacteriene;
expunerea cronică la substanțe chimice;
fumatul;
stresul psihoemoțional;
factori alimentari.

Simptomele bolilor autoimune

În cazul bolilor autoimune, simptomele depind în totalitate de organul sau țesutul specific care este afectat. Deși multe dintre aceste afecțiuni sunt marcate de semnele clasice ale inflamației – cum ar fi roșeața, umflătura, senzația de căldură și durerea – este important de reținut că aceste manifestări pot fi întâlnite și în cazul altor boli.

Multe boli autoimune se manifestă prin simptome care apar și dispar periodic. Aceste perioade în care simptomele devin mai intense sau mai evidente sunt numite crize sau pusee și sunt urmate de perioade când manifestările bolii se ameliorează sau chiar dispar complet.

Simptome diabet zaharat de tip 1 (DZ 1)

Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 1 se instalează rapid și brusc. Printre acestea se numără:

vedere neclară din cauza hiperglicemiei;
scădere bruscă în greutate;
astenie și fatigabilitate;
sete constantă;
eliminarea unei cantități mari de urină;
vărsături (în cazuri extreme);
irascibilitate.

Simptome poliartrită reumatoidă

Manifestările bolii sunt specifice, ușor de identificat:

durere de tip inflamator (accentuată de repaus, nu este agravată de mobilizarea articulară;
redoare matinală (rigiditate, înțepenirea articulațiilor dimineața sau după o perioadă de inactivitate), cu durată mai mare de 60 de minute.

Pe lângă deteriorarea articulară, această patologie are potențialul de a afecta și diverse organe și sisteme, inclusiv pielea, ochii, plămânii, inima, sistemul nervos și sângele.

Simptome psoriazis

Psoriazisul este o boală silențioasă care, de obicei, se manifestă prin apariția unor plăci groase, reliefate, pe piele, alături de senzații de arsură sau înțepături. Pielea afectată este adesea uscată și poate crăpa sau sângera, eliminând exces de celule moarte sub formă de scuame.

La persoanele cu pielea deschisă, leziunile sunt tipic roșii și acoperite de un strat argintiu-alb de celule moarte. Pe pielea închisă la culoare, plăcile pot fi mai groase, apărând în nuanțe mai închise, cum ar fi mov, cenușiu sau maro.

Poate asocia prurit (mâncărime), când leziunile sunt foarte groase sau când există afectare a scalpului, și durere, atunci când există atingere articulară.

Simptome vitiligo

Boala este caracterizată prin apariția maculelor hipopigmentare (pete decolorate pe piele) din cauza distrugerii melanocitelor (celule care oferă pigmentul caracteristic pielii).

Intensitatea simptomelor variază considerabil: la unele persoane, sunt afectate doar zone restrânse, în timp ce la altele, modificările acoperă suprafețe extinse ale pielii. Înainte de debutul depigmentării, unii pacienți pot resimți mâncărime la nivelul zonei respective.

Deși petele de vitiligo pot apărea pe orice parte a corpului, ele sunt cel mai frecvente pe mâini, picioare, brațe, față și în zona genitală.

Simptome scleroza multiplă

Scleroza multiplă se împarte în trei tipuri:

Scleroza multiplă recurent-remisivăse manifestă prin pusee de inflamație (sau exacerbări) în care pacienții prezintă simptome neurologice pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore, fiind excluse infecțiile, febra sau expunerile la temperaturi ambientale extreme. Refacerea poate dura săptămâni sau chiar luni.

Simptomele sclerozei multiple cele mai des întâlnite în cadrul puseelor sunt:

tulburări de văz - vedere încețoșată sau câmp vizual gri al unui singur ochi (în cazul nevritei optice);
deficite motorii (pareze) sau tulburări de sensibilitate (amorțeală, furnicături) într-un braț sau/și picior;
tulburări de coordonare și de mers.

Scleroza multiplă secundar progresivă debutează cu pusee care nu se refac complet, lăsând un deficit neurologic rezidual care în timp se acumulează.

Scleroza multiplă primar progresivă este o formă fără pusee care de la debut are o agravare progresivă mai mult sau mai puțin constantă.

Simptome lupus eritematos sistemic (LES)

Cele mai comune simptome ale lupusului sunt:

oboseala;
starea generală alterată;
febra;
limfadenopatiile;
(inflamarea ganglionilor limfatici);
durerile articulare și musculare.

Simptome boala Addison

Simptomele includ:

slăbiciune;
oboseală;
scădere în greutate;
scăderea nivelului zahărului din sânge.

Simptome tiroidita Hashimoto

Printre simptome se numără:

piele uscată;
paliditate;
constipație;
cădere excesivă a părului;
oboseală;
depresie;
pierderi de memorie;
dureri musculare;
slăbiciune musculară.

Simptome miastenia gravis

Miastenia gravis este o afecțiune cronică ce determină oboseala și slăbirea ușoară a mușchilor, iar simptomele pot varia semnificativ de la o persoană la alta:

slăbiciune musculară la nivelul ochilor - acesta este, adesea, primul semn al miasteniei gravis și poate duce la căderea uneia sau a ambelor pleoape (ptoză) și vedere dublă (diplopie), care poate fi mai rea într-o direcție sau se poate îmbunătăți atunci când persoana își odihnește ochii;
dificultăți de vorbire (disartrie);
dificultate la înghițire (disfagie);
slăbiciune a mușchilor faciali;
slăbiciune la nivelul membrelor;
dificultăți de respirație;
oboseală musculară cronică.

Simptome vasculita autoimună

Printre simptomele bolii se numără:

durerea de cap puternică;
oboseala;
scăderea bruscă a vederii;
slăbiciunea musculară;
erupțiile cutanate.

Simptome anemie pernicioasă

Simptomele includ:

slăbiciune;
paloare;
palpitații;
amețeli;
pierderea în greutate.

Simptome boala inflamatorie intestinală

Simptomele comune ale bolii inflamatorii intestinale includ:

diaree;
dureri abdominale și crampe;
sângerare rectală;
pierdere în greutate;
oboseală;
reducerea apetitului;
febră;
anemie;
dureri articulare;
inflamația ochilor;
probleme ale pielii, cum ar fi erupții cutanate, ulcere și răni.

Simptome pemphigus

Pemfigusul reprezintă un grup de boli autoimune ale pielii și mucoaselor care provoacă apariția unor vezicule/bule, leziuni asemănătoare cu plăgile arse, care nu se vindecă de la sine.

Pe piele, veziculele se formează pe zone normale sau inflamate, se sparg și se transformă în ulcerații acoperite cu crustă, vindecarea fiind lentă și uneori lăsând pete întunecate. În cavitatea bucală și gât, ulcerațiile pot fi atât de dureroase încât mâncatul și vorbitul devin dificile, iar în cazuri severe pot fi afectate ochii, nasul, organele genitale, anusul sau chiar esofagul.

Boala provoacă și oboseală, durere, slăbiciune și sensibilitate la lumină, iar uneori apar probleme ale unghiilor sau infecții ale pielii din jurul lor.

În formele extinse, pemfigusul poate pune viața în pericol fără tratament adecvat.

Simptome lichen plan

Lichenul plan se manifestă în mod diferit, în funcție de zona corpului afectată:

la nivelul pielii, afecțiunea se manifestă prin leziuni de tip papule lucioase, violet, tari la palpare, care sunt intens pruriginoase (cauzează mâncărime severă) și pot prezenta striuri fine la suprafață; aceste erupții apar frecvent pe zone precum încheieturile, gleznele și partea interioară a antebrațelor;
pe mucoase (cum ar fi interiorul obrajilor sau limba), boala se prezintă adesea ca pete albicioase, dantelate, dar poate evolua și către ulcerații dureroase, roșeață și inflamație localizată (inclusiv la nivelul mucoasei genitale);
de asemenea, lichenul plan poate afecta și unghiile, ducând la pierderea sau cicatrizarea lor, precum și la apariția unor linii închise la culoare care pornesc de la baza unghiei spre vârf.
în cazuri rare, lichenul plan poate cauza și căderea părului.

Simptome boala Basedow

Boala se manifestă prin:

palpitații;
puls accelerat;
scădere în greutate;
iritabilitate;
transpirații excesive;
nervozitate;
tremor;
creșterea tensiunii arteriale;
ieșirea globilor oculari din orbite;
înroșirea și îngroșarea pielii.

Simptome sindromul Sjogren

Cea mai frecventă manifestare este uscăciunea oculară (ochi uscați sau iritați) și uscăciunea gurii (xerostomie). Uscăciunea se extinde și la alte zone - piele, nas (cu sângerări nazale frecvente), gât (ceea ce poate provoca tuse frecventă) și vagin.

Pe lângă senzația de uscăciune, sindromul Sjogren poate cauza și alte simptome sistemice, cum ar fi:

dureri articulare și musculare sau slăbiciune musculară;
oboseală cronică;
ceață cerebrală sau dificultăți de concentrare;
probleme digestive (ex: arsuri la stomac, indigestie);
dificultăți la înghițire sau vorbire;
ganglioni limfatici umflați;
erupții cutanate;
neuropatie;
pierderea gustului;
sensibilitate la lumină.

Simptome iridociclită

Reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar și se manifestă cu:

ochi roșu;
inflamația irisului și a mușchilor globului ocular;
deformarea pupilei;
fotofobie;
disconfort ocular;
încețoșarea vederii;
pierderea vederii.

Simptome boala celiacă

Se manifestă cu sindrom de malabsorbție:

diaree cronică;
balonare;
anemie;
pierdere în greutate;
la copii - curbă ponderală staționară.

Simptome hepatita autoimună

Se manifestă prin:

fatigabilitate;
disconfort abdominal;
icter;
roșeață la nivelul pielii;
dureri articulare.

Simptome anemie hemolitică autoimună

Dintre simptome amintim:

paloare;
fatigabilitate;
icter;
dureri abdominale;
urină de culoare închisă.

Simptome artrite

Se manifestă prin:

dureri de articulații mici și/sau mari;
redoare matinală;
eritem;
edem articular;
modificări de formă a articulațiilor;
afectare oculară, pulmonară, renală, cardiacă.

Simptome colagenoze

Manifestările sunt în general:

oboseală marcată;
slăbiciune musculară;
dureri musculare/articulare;
iritații ale pielii.

Simptome spondilartropatii

Se manifestă cu:

dureri vertebrale la diferite nivele;
redoare;
impotență funcțională.

Pot fi întrunite și atingeri ale articulațiilor periferice.

Simptome sindrom antifosfolipidic

Această patologie autoimună se manifestă cu risc ridicat de a face:

tromboză venoasă profundă;
avorturi spontane;
infarct miocardic acut;
afectarea coronarelor;
sângerări;
accident vascular cerebral.

Simptome encefalopatii autoimune

Simptomele sunt:

stări confuzionale nou instalate;
vedere dublă;
tulburări de vorbire;
convulsii;
halucinații;
delir;
pierderi de memorie de scurtă durată;
comportament bizar.

Diagnosticarea bolilor autoimune

Dacă sesizați una sau mai multe din simptomele amintite la bolile autoimune enumerate, cel mai posibil aveți nevoie de un consult de specialitate. În primă fază, trebuie să vă adresați medicului de familie, care vă va recomanda un set de investigații și consult. Ulterior, în funcție de suspiciunea ridicată, veți fi îndrumat către specialitatea potrivită pentru continuarea investigațiilor și instituirea tratamentului adecvat.

Reumatologii se ocupă de bolile articulare, precum: poliartrita reumatoidă, sindromul Sjogren și lupus eritematos sistemic;
Gastroenterologii tratează bolile tubului digestive cum sunt bolile inflamatorii intestinale, boala celiacă;
Endocrinologii investighează afecțiunile glandelor endocrine cum sunt boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Addison;
Dermatologii tratează afecțiunile pielii, precum psoriazisul, dermatita atopică, alopecia.

Diagnosticul bolilor autoimune este adesea un proces complex și de durată (putând dura luni sau chiar ani).

Procesul începe de obicei cu o anamneză detaliată, în care medicul discută cu pacientul despre simptome, istoricul medical și eventualele cazuri de boli autoimune din familie. Urmează examinarea fizică, concentrându-se pe zonele afectate, pentru a observa semne vizibile ale bolii. Pentru confirmarea suspiciunii, medicul poate recomanda diverse analize și investigații:

analize de laborator (ex: testul ANA, hemoleucograma completă, rata de sedimentare a hematiilor, proteina C reactivă, un panel metabolic complet, analiza urinei etc.);
investigații imagistice (ex: radiografii, ecografii, tomografie computerizată sau rezonanță magnetică).

Opțiuni de tratament pentru bolile autoimune

Tratamentul este diferit și individualizat în funcție de tipul de boală autoimună, de stadiul ei la momentul diagnosticului. În majoritatea cazurilor, obiectivele terapiei sunt reducerea procesului inflamator, îmbunătățirea calității vieții, prelungirea perioadelor dintre recăderi, prelungirea și menținerea capacității de muncă, a implicării în societate, susținerea psihologică atât din partea familiei cât și la locul de muncă.

Astfel, tratamentul recomandat de specialiști nu ajută neapărat la vindecarea bolilor autoimune, ci la controlul răspunsului imun hiperactiv, reducând inflamația și durerea pe o perioadă cât mai lungă. Medicațiile prescrise de specialiști pentru tratarea acestor afecțiuni includ: preparate antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente imunosupresoare, preparate biologice și anticorpi monoclonali. De asemenea, sunt prescrise și tratamente pentru ameliorarea simptomelor precum: durerea, edemul, oboseala și erupțiile cutanate.

Cercetările clinice în patologiile autoimune sunt într-o continuă creștere, de la an la an. Astfel, oamenii de știință depun eforturi maxime pentru a dezvolta molecule care ar putea stopa definitiv procesul de autodistrucție, cu obținerea unei vindecări complete a maladiilor autoimune sau cel puțin de a putea controla evoluția acestora.

Regim alimentar recomandat

Dieta echilibrată împreună cu exercițiile fizice regulate și adaptate stadiului fiecărei afecțiuni sunt obiective general valabile în toate bolile autoimune.

Alte indicații privind stilul de viață

Este important să încercați să adoptați pentru un stil de viață ordonat și sănătos, prin practicarea constantă a sportului, evitarea tutunului, alcoolului și a altor toxine şi să adoptaţi o dietă sănătoasă, bogată în fructe, legume proaspete și să evitaţi alimentele de tip fast-food și procesate.

Prevenția bolilor autoimune

Cele mai multe boli autoimune nu pot fi evitate sau prevenite.

Întrebări frecvente despre bolile autoimune

Care sunt bolile autoimune?

Bolile autoimune sunt acele afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile țesuturi și organe ale corpului, percepute ca fiind străine. Printre cele mai cunoscute boli autoimune se numără lupusul, poliartrita reumatoidă, diabetul zaharat tip 1, scleroza multiplă și psoriazisul.

Ce analize se fac pentru boli autoimune?

Pentru diagnosticarea bolilor autoimune se folosesc în principal analize de sânge (ex: ANA, hemoleucogramă) și teste imagistice (radiografii, RMN, CT, ecografii) pentru a evalua inflamația și afectarea organelor.

Bolile autoimune se vindecă?

În prezent, majoritatea bolilor autoimune nu se vindecă, dar există tratamente care ajută la gestionarea simptomelor, reducerea inflamației și prevenirea complicațiilor. Scopul tratamentului este să limiteze activitatea sistemului imunitar care atacă propriul organism și să asigure o îmbunătățire a calității vieții pacientului.

Există alimente interzise în boli autoimune?

Deși nu există „alimente interzise” pentru toate aceste afecțiuni, anumite alimente pot agrava simptomele sau inflamația în cazul bolilor autoimune. Recomandările dietetice depind de tipul bolii și de răspunsul individual al pacientului, dar, în general, se recomandă evitarea alimentelor care pot declanșa inflamația sau pot afecta digestia.

Bibliografie

“Autoimmune Diseases: Types, Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 6 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21624-autoimmune-diseases
Voitin.com Web Services. “BOLILE AUTOIMUNE, ÎNTR-O CREȘTERE FĂRĂ PRECEDENT.” Arensia-Em.ro, 2024, www.arensia-em.ro/news/bolile-autoimune-intr-o-crestere-fara-precedent
Martins, Kris. “What Is an Autoimmune Disease?” WebMD, WebMD, 29 Nov. 2010, www.webmd.com/a-to-z-guides/autoimmune-diseases
Clinica Medicala. “14 Boli Autoimune Comune.” DEFIRO, DEFIRO, 3 Feb. 2023, defiro.com/blogs/despre-sanatate/14-boli-autoimune-comune
Multiple Sclerosis and Mental Health: 3 Common Challenges. 2019, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/multiple-sclerosis-ms/multiple-sclerosis-and-mental-health-3-common-challenges
“Autoimmune Diseases.” MedlinePlus, 2024, medlineplus.gov/autoimmunediseases.html.
“Lichen Planus - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lichen-planus/symptoms-causes/syc-20351378
“Pemphigus: Signs and Symptoms.” American Academy of Dermatology Association, 2025, www.aad.org/public/diseases/a-z/pemphigus-symptoms.
“Psoriasis: Symptoms, Causes, Images & Treatment.” National Psoriasis Foundation, 2025, www.psoriasis.org/about-psoriasis/.
“Rheumatoid Arthritis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rheumatoid-arthritis/symptoms-causes/syc-20353648.
“Sjögren’s Syndrome: Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 8 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/4929-sjogrens-syndrome.
“Vitiligo: Types, Symptoms, Causes, Treatment & Recovery.” Cleveland Clinic, 30 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/12419-vitiligo.