Herpes genital: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Despre herpesul genital

Herpesul genital este o infecție cu transmitere sexuală frecvent întâlnită, cauzată de virusul herpes simplex (HSV). Organizația Mondială a Sănătății estimează că 1 din 5 persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani prezintă o infecție cu herpes genital. După infecția inițială, virusul rămâne latent în corp și se poate reactiva de câteva ori pe an sau de fiecare dată când sistemul imunitar al organismului îi va permite acest lucru.

Herpesul genital poate provoca durere, vezicule, mâncărime și răni în zona genitală. Cu toate acestea, este posibil ca unele persoane infectate să nu prezinte niciun fel de simptom, dar să fie contagioase. Din această cauză, afecțiunea este frecvent subdiagnosticată.

Nu există niciun remediu etiotrop pentru herpesul genital, dar medicamentele pot ameliora simptomele și pot reduce riscul de a-i infecta pe alții. Prezervativele pot ajuta, de asemenea, la prevenirea răspândirii unei infecții cu herpes genital.

Factori de risc

Anumiți factori cresc semnificativ riscul de infecție cu herpes genital: 

• contactul sexual neprotejat;
• sexul biologic: femeile prezintă un risc mai mare, deoarece herpesul se transmite mai ușor de la bărbați la femei decât de la femei la bărbați;
• numărul mare de parteneri sexuali;
• persoanele cu antecedente de boli cu transmitere sexuală;
• persoanele în vârstă;
• persoanele imunodeprimate.

Lipsa educației sexuale, a testării regulate pentru infecții cu transmitere sexuală și stigmatizarea discuțiilor despre sănătatea sexuală contribuie la creșterea riscului de transmitere a virusului în comunități.

Simptomele herpesului genital

Majoritatea persoanelor infectate cu HSV nu știu că sunt bolnave, fie pentru că nu au simptome, fie pentru că acestea sunt foarte ușoare. Când sunt prezente, semnele herpesului genital pot apărea la aproximativ 5-15 zile după expunerea la virus și includ: 

• durere sau arsura localizată;
• mâncărimi în zona intimă;
• sensibilitate la nivelul organelor genitale;
• mici umflături roșii sau vezicule cu lichid în zona genitală;
• ulcere: se pot forma atunci când veziculele se rup sau sângerează și pot provoca durere la urinare;
• cruste: se formează pe măsură ce ulcerul se vindecă.

În timpul erupției inițiale, este posibil să apară semne și simptome asemănătoare gripei (sindromul gripal sau pseudogripal), cum ar fi: ganglionii limfatici umflați în zona inghinală, dureri de cap, dureri musculare și febră.

Simptomele herpesului genital pot fi diferite, în funcție de localizare. Leziunile (rănile) apar în locul în care infecția a pătruns în organism, iar aceasta se poate răspândi și în alte zone ale corpului, prin atingere, frecare, zgâriere. Rănile pot apărea la următoarele nivele: 

• fese și coapse;
• anus;
• gură;
• uretră;
• la femei: în zona vaginală, la organele genitale externe sau în colul uterin;
• la bărbați: pe penis sau scrot.

Uneori, simptomele pot fi confundate cu iritații provocate de lenjerie strâmtă, infecții fungice sau iritații după epilare. Tocmai de aceea, este important ca orice leziune neobișnuită sau durere genitală să fie evaluată de un medic, mai ales în cazul persoanelor active sexual, pentru a exclude alte boli asemănătoare cu herpesul genital.

Simptomele cauzate de recidive

Recidivele sunt frecvente. Herpesul genital se poate manifesta diferit la fiecare persoană, dar semnele și simptomele pot reapărea, chiar și timp de mai mulți ani de la infectarea inițială. Unii oameni se confruntă cu numeroase episoade în fiecare an. Totuși, pentru majoritatea, recidivele se răresc pe măsură ce trece timpul. În timpul unei reactivări a virusului, cu puțin timp înainte de apariția rănilor, pot apărea: 

• arsuri, furnicături și mâncărimi în locul în care infecția a pătruns pentru prima dată în organism;
• durere în partea inferioară a spatelui, fese și picioare;
• semne și simptome de ordin general – febră, frisoane, limfadenopatie, stare de rău general.

Cu toate acestea, recidivele sunt, în general, mai puțin dureroase decât erupția inițială iar rănile se vindecă mai repede.

Tratamentul herpesului genital

Herpesul genital nu se poate vindeca definitiv. Simptomele pot trece de la sine, dar veziculele pot reveni. Tratamentul cu medicamente antivirale poate: 

• ajuta rănile să se vindece mai repede în timpul erupției inițiale;
• reduce severitatea și durata simptomelor în recidive;
• reduce frecvența recidivelor;
• reduce riscul de a transmite virusul altei persoane.

Medicul poate recomanda medicamentele numai atunci când există simptome ale unei erupții ori poate indica tratament zilnic, chiar și când nu sunt prezente simptome. Medicamentele antivirale sunt, de obicei, bine tolerate de organism și au puține efecte secundare. Acestea pot fi administrate oral, sub formă de comprimate, în doze stabilite de medic, în funcție de forma și severitatea infecției. În cazurile mai grave sau la pacienții imunodeprimați, pot fi necesare forme injectabile.

Pentru leziunile localizate, se pot utiliza și antivirale cu administrare topică, sub formă de cremă sau unguent, aplicate direct pe zona afectată. Acestea pot contribui la ameliorarea disconfortului local, reducerea inflamației și grăbirea vindecării, mai ales în episoadele recurente ușoare.

În plus, un stil de viață echilibrat, ce include o alimentație sănătoasă, somn suficient, și implementarea unor măsuri de reducere a stresului, poate sprijini sistemul imunitar și poate contribui la reducerea frecvenței recidivelor.

Prevenție

Sfaturile pentru prevenirea herpesului genital sunt aceleași cu cele pentru prevenirea altor infecții cu transmitere sexuală: în cazul noilor parteneri - nu întreține relații sexuale neprotejate sau limitează contactul sexual la o singură persoană, care nu este infectată. Poți reduce șansele de a transmite herpesul prin: 

• folosirea prezervativului la fiecare contact sexual (herpesul poate fi transmis chiar și așa, dacă prezervativul nu acoperă zona infectată);
• evitarea sexului vaginal, anal sau oral, dacă unul dintre parteneri are vezicule sau răni active, furnicături sau mâncărimi – simptome care indică faptul că urmează o erupție.