Kinaza limfomului anaplazic (ALK): ce trebuie să ştii

Ce este kinaza limfomului anaplazic (ALK)

Kinaza limfomului anaplazic (ALK) este o enzimă care joacă un rol important în diverse tipuri de cancer, inclusiv în cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC). În mod normal, ALK este implicată în dezvoltarea sistemului nervos, dar în cancerul pulmonar apare o mutație sau rearanjare a genei ALK.

Această mutație determină activarea continuă a proteinei ALK, ceea ce conduce la creșterea necontrolată a celulelor canceroase. Detectarea acestei fuziuni este importantă deoarece pacienții cu mutația ALK pot beneficia de terapii țintite, cum ar fi inhibitorii de ALK, medicamente care blochează activitatea proteinei ALK și sunt eficiente în încetinirea sau oprirea progresiei bolii. Totuși, există riscul apariției unor mecanisme de rezistență la tratament, ceea ce impune ajustarea terapiei pe termen lung.

Când este recomandat acest test

Testarea ALK este recomandată atunci când un pacient este diagnosticat cu anumite tipuri de cancer pentru a determina dacă acesta este ALK-pozitiv:

• cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) - testul ALK este recomandat pacienților cu NSCLC avansat, în special adenocarcinom, deoarece prezența unui rearanjament ALK poate orienta deciziile de tratament cu inhibitori ALK;
• limfomul anaplazic cu celule mari (ALCL) - testarea ALK este recomandată pentru a confirma diagnosticul, deoarece acest subtip de limfom implică adesea rearanjări ale genei ALK;
• neuroblastom - în unele cazuri de neuroblastom (un cancer frecvent întâlnit la copii), testarea ALK poate fi efectuată pentru a determina cea mai bună abordare de tratament.

Rezultatele testelor ALK ajută la identificarea pacienților care sunt candidați pentru terapii țintite, terapii care sunt concepute pentru a inhiba proteina ALK anormală ce determină multiplicarea celulelor tumorale maligne.

Dacă este ALK-negativ, pot fi luate în considerare alte opțiuni de tratament, cum ar fi chimioterapia sau imunoterapia. În unele cazuri, sunt necesare teste suplimentare dacă dimensiunea eșantionului este insuficientă sau dacă cancerul este eterogen (unele celule pot purta mutația, în timp ce altele nu).

Ce înseamnă ALK negativ

ALK-negativ înseamnă că tumora unui pacient nu prezintă alterări sau rearanjamente în gena limfom kinazei anaplazice (ALK). Cu alte cuvinte, celulele canceroase nu exprimă proteinele de fuziune ALK sau mutațiile asociate de obicei cu cancerele ALK-pozitive. Acest rezultat este important deoarece indică faptul că pacientul respectiv nu va avea beneficii de la terapiile țintite anti ALK și va trebui avut în vedere un alt tratament.

Statutul ALK-negativ este deosebit de relevant în cazurile de cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) și limfom anaplazic cu celule mari (ALCL), unde pacienții ALK-pozitivi pot beneficia de terapii țintite, în timp ce pacienții ALK-negativi ar necesita tratamente alternative, cum ar fi chimioterapia sau imunoterapia.

Alte informaţii utile

Gena ALK a fost descoperită pentru prima dată în 1994 într-un subset de pacienți cu limfom anaplazic cu celule mari (ALCL), unde s-a constatat că este implicată într-o translocare cromozomială. Această rearanjare a condus la crearea unei proteine de fuziune (NPM-ALK), care este oncogenă (conduce la apariția cancerului). De atunci, rearanjamentele ALK au fost identificate în alte tipuri de cancer, cum ar fi cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) și tumorile inflamatorii miofibroblastice (IMT).

Pe lângă rolul său în cancerele la adulți, mutațiile genei ALK sunt, de asemenea, găsite în unele cancere pediatrice, în special în neuroblastom. În acest caz, mutațiile ALK sunt asociate cu un prognostic nefavorabil, dar cercetările recente s-au concentrat pe dezvoltarea inhibitorilor ALK pentru uz pediatric.

Deși inhibitorii ALK au fost eficienți în tratarea cancerelor ALK-pozitive, mulți pacienți dezvoltă, în cele din urmă, rezistență la aceste medicamente, ca urmare a mutațiilor secundare ale genei ALK sau a activării căilor alternative de creștere a cancerului. Cercetările în curs încearcă să depășească această rezistență cu inhibitori ALK de generație mai nouă și terapii combinate.