Operație de menisc (sutura): în ce constă, avantaje, pregătire

Ce este meniscul?

Fiecare genunchi are două meniscuri, adică doua platouri de forma semicirculara, de litera „C”, formate din fibrocartilaj rezistent, care acoperă suprafața articulară a tibiei și servesc ca „amortizoare” în articulația genunchiului.

Meniscul medial acoperă aproximativ 60% din platoul tibial intern, iar meniscul lateral acoperă aproximativ 80% din platoul tibial extern. În flexie, meniscurile se deplasează înainte-înapoi, iar în extensie invers. Astfel, meniscurile se pot deteriora sau rupe în timpul activităților care pun presiune pe acestea sau rotesc articulația genunchiului.

În funcție de gravitatea traumatismului, opțiunile de tratament pot varia de la remedii la domiciliu la intervenții chirurgicale în ambulatoriu.

Principalele simptome ale rupturii de menisc sunt:

• durere;
• inflamație;
• dificultate de mișcare a genunchiului;
• senzația de blocare a genunchiului.

Cum te pregătești pentru operație?

După discutarea simptomelor cu medicul specialist, acesta va examina genunchiul și va testa comportamentul acestuia prin îndoire și apoi îndreptare și rotire. În cazul în care se percepe durere la diferite manevre la nivelul genunchiului, este posibil ca persoana să sufere de o ruptură de menisc. Pot fi apoi efectuate teste imagistice care să confirme existența afecțiunii, cum ar fi RMN-ul sau ecografia.

În cazul unor persoane poate fi recomandată intervenția chirurgicală, în timp ce altor persoane li se pot aplica tratamente conservatoare.

Decizia medicului specialist depinde de:

• tipul, dimensiunea și locul leziunii;
• vârsta persoanei;
• tipul de activitate și stilul de viață;
• leziuni asociate;
• prezența simptomelor.

Astfel, traumatismele de la nivelul genunchiului se tratează în unele cazuri prin tehnici conservatoare care includ:

• menținerea genunchiului în stare de repaus - se folosesc cârje pentru a evita orice greutate care poate presa pe articulație;
• comprese cu gheață aplicate pe genunchi la fiecare trei-patru ore timp de 30 de minute;
• imobilizarea genunchiului într-un bandaj elastic sau orteză pentru a reduce inflamația;
• menținerea genunchiului ridicat pentru a reduce inflamația.

Pot fi administrate la recomandarea medicului o serie de medicamente antiinflamatoare pentru a reduce durerea și inflamația de la nivelul genunchiului.

De asemenea, fizioterapia și kinetoterapia pot ajuta la reducerea durerii și la creșterea mobilității și stabilității genunchiului.

În cazul în care medicul chirurg decide că este necesară o intervenție chirurgicală, atunci persoana afectată va trebui să efectueze o serie de teste de sânge, electrocardiograma (EKG), investigații imagistice.

Intervenția chirurgicală are loc sub anestezie locală, regională sau generală, conform deciziei echipei de medici. De regulă, pentru acest tip de procedură este practicată anestezia generală.

Medicul specialist poate indica oprirea administrării unor tratamente medicale înainte de procedură. De asemenea, nu se consumă alimente și lichide cu 8 ore înainte de efectuarea procedurii.

Care sunt riscurile asociate cu operația de menisc?

Operația de menisc, deși considerată o intervenție relativ frecventă și sigură, implică anumite riscuri, comune în chirurgia ortopedică. Este important ca pacienții să fie informați despre posibilele complicații pentru a lua o decizie documentată și a avea așteptări realiste legate de recuperare.

• Infecțiile postoperatorii: infecțiile pot apărea în zona inciziei sau chiar la nivelul articulației genunchiului. Deși riscul este redus datorită tehnicilor moderne de sterilizare și antibioticelor administrate preventiv, o infecție poate provoca durere intensă, inflamație și necesitatea unei noi intervenții pentru a curăța articulația. Infecțiile pot, de asemenea, să compromită rezultatele intervenției și să ducă la o vindecare întârziată;
• Cheagurile de sânge (tromboza venoasă profundă): formarea cheagurilor de sânge în venele profunde ale piciorului, cunoscută sub denumirea de tromboză venoasă profundă (TVP), este un risc important al intervențiilor chirurgicale la nivelul membrelor inferioare. În cazurile severe, cheagurile pot migra spre plămâni, ducând la o embolie pulmonară, o complicație ce poate deveni fatală. Pentru a preveni tromboza, medicii recomandă adesea exerciții de mișcare, ridicarea rapidă după operație și uneori tratament anticoagulant;
• Rigiditatea și pierderea mobilității articulare: după operația de menisc, unii pacienți pot experimenta o rigiditate persistentă a genunchiului, care poate limita mobilitatea articulației. Această complicație apare mai ales în cazul în care reabilitarea nu este urmată corespunzător sau dacă intervenția a fost mai complexă. Fizioterapia este esențială în acest caz, contribuind la restabilirea mobilității și flexibilității genunchiului;
• Leziuni nervoase sau vasculare: deși rar, există riscul ca nervii sau vasele de sânge din jurul genunchiului să fie afectați în timpul operației. Leziunile nervoase pot duce la senzații de amorțeală, furnicături sau chiar durere cronică, iar afectarea vaselor de sânge poate provoca probleme de circulație la nivelul piciorului. Aceste riscuri sunt reduse dacă intervenția este efectuată de un chirurg cu experiență;
• Durere și inflamație persistentă: uneori, pacienții pot experimenta durere și inflamație persistentă în genunchi după operație. În aceste cazuri, simptomele pot fi cauzate de inflamația articulației sau de o reacție la materialele de sutură utilizate. Pentru a gestiona durerea, sunt recomandate medicamente antiinflamatoare, iar în cazurile severe poate fi necesară o intervenție suplimentară;
• Deteriorarea cartilajului articular. În unele cazuri, operația de menisc poate accelera uzura cartilajului articular, mai ales dacă a implicat o îndepărtare a unei părți semnificative din menisc. Aceasta poate duce, în timp, la osteoartrită, o afecțiune care provoacă dureri și rigiditate la nivelul genunchiului. Meniscul joacă un rol crucial în absorbția șocurilor și în stabilitatea articulației, iar îndepărtarea sa parțială sau totală poate suprasolicita cartilajul.

Factori de risc

Practicarea unor activități sportive

Leziunile de menisc și operațiile de menisc sunt frecvente, în special în rândul persoanelor aflate la orice vârstă, inclusiv copii, care practică un sport care necesită schimbări rapide de direcție, precum baschetul, fotbalul și voleiul, tenisul.

Momentul accidentului

Perioada de timp de la accident până la intervenție pare să joace un rol în vindecarea și rezultatul general al suturilor de menisc. Șansele de vindecare cresc atunci când intervenția se face mai aproape de momentul accidentării, mai ales atunci când se efectuează mai devreme de 6-8 săptămâni de la accidentare.

Înaintarea în vârstă

Meniscul slăbește odată cu vârsta. Astfel, leziunile de menisc sunt frecvente în rândul persoanelor cu vârste de peste 30 de ani deoarece, cu timpul, meniscurile tind să devină mai fragile. De asemenea, persoanele care suferă de osteoartrită prezintă un risc mai mare de a-și fractura genunchiul sau de a rupe meniscul.

Când este contraindicată operația de menisc?

Operația de menisc, deși este o soluție eficientă pentru unele leziuni ale meniscului, nu este întotdeauna recomandată pentru toți pacienții. Contraindicațiile pentru această procedură pot apărea din cauza stării generale de sănătate, a tipului de leziune meniscală, a vârstei și a nivelului de activitate al pacientului, precum și a unor factori ce țin de sănătatea articulară.

• Leziuni degenerative ale meniscului: la pacienții cu rupturi degenerative ale meniscului, asociate de obicei cu vârsta înaintată și cu uzura articulară progresivă, operația de menisc poate să nu fie eficientă. Rupturile degenerative apar ca rezultat al uzurii cartilajului și sunt dificil de reparat, deoarece țesutul afectat are o capacitate scăzută de vindecare. În aceste cazuri, tratamentele conservatoare, cum ar fi fizioterapia și medicamentele antiinflamatoare, sunt de preferat;
• Prezența unor afecțiuni artrozice avansate: la pacienții cu osteoartrită severă sau avansată a genunchiului, intervenția asupra meniscului nu este recomandată deoarece, în astfel de cazuri, durerea și disfuncția genunchiului sunt cauzate mai ales de deteriorarea generalizată a articulației, nu de o ruptură izolată a meniscului. În astfel de situații, se poate recomanda un tratament axat pe reducerea simptomelor artrozei sau, în cazurile severe, o proteză totală de genunchi;
• Infecții sau inflamații acute: infecțiile locale la nivelul genunchiului sau infecțiile generale (sistemice) constituie contraindicații importante pentru operația de menisc. O intervenție chirurgicală în prezența unei infecții poate agrava starea pacientului și poate duce la infecții postoperatorii, afectând articulația pe termen lung. În astfel de cazuri, infecția trebuie tratată complet înainte de a lua în considerare o intervenție asupra meniscului;
• Probleme medicale generale severe: pacienții care suferă de boli cardiovasculare, diabet necontrolat, tulburări de coagulare a sângelui sau alte afecțiuni grave pot prezenta riscuri majore în timpul intervenției chirurgicale. La acești pacienți, riscul unei complicații în timpul sau după operație este mai mare decât beneficiile posibile ale reparației meniscului. În astfel de cazuri, se poate recomanda evitarea operației și optarea pentru metode mai puțin invazive de tratament;
• Lipsa unui țesut viabil pentru reparare: în cazul unor leziuni extinse sau a rupturilor complexe, în care meniscul este deteriorat sever, iar țesutul rămas nu este viabil pentru sutură, operația de menisc devine ineficace. De asemenea, în cazul în care ruptura este localizată într-o zonă slab vascularizată (zona „albă” a meniscului), țesutul nu se va vindeca în mod eficient după o sutură, iar riscul de eșec al procedurii este mare.