Fuziune spinală: ce este, în ce constă, când e recomandată

Informații generale despre fuziunea spinală

Fuziunea spinală - artrodeza intervetebrală - este o procedură medicală prin care chirurgul fixează ferm două sau mai multe corpuri vertebrale ale coloanei vertebrale. Aceste oase în formă de inel formează structura care ține corpul în poziție verticală, iar unirea lor permanentă poate întări şi stabiliza coloana.

Vertebrele sunt oasele mici suprapuse care alcătuiesc coloana vertebrală, separate prin discuri intervertebrale; aceste oase protejează măduva spinării, o structură delicată care trimite și primește informații de la creier către restul corpului.

Există diverse afecțiuni care pot determina deplasarea nefirească a vertebrelor, ceea ce poate duce la întinderea sau leziunea nervilor, a ligamentelelor și a mușchilor din jur, provocând durere. Fuziunea spinală poate opri această durere, împiedicând mișcarea uneia sau mai multor vertebre.

De asemenea, procedura este recomandată atunci când deplasarea vertebrelor se produce într-o zonă a coloanei vertebrale care este artritică sau instabilă din cauza rănilor, a bolii sau a procesului normal de îmbătrânire și provoacă durere.

În ce constă această procedură

Prima etapă în realizarea fuziunii spinale o reprezintă administrarea anesteziei generale, astfel încât pacientul să nu simtă durere în timpul intervenției chirurgicale.

Operațiile variază în funcție de ce parte a coloanei vertebrale este afectată și de ce tip de fuziune este nevoie:

• direcția de abordare: neurochirurgul poate accesa coloana vertebrală din spate (posterior), din față (anterior) sau lateral, ori printr-o combinație a acestora;
• tipul de incizie: unele fuziuni ale coloanei vertebrale se realizează cel mai bine folosind chirurgia clasică, în timp ce altele printr-o abordare minim invazivă;
• materialele folosite: în fuziunea spinală se folosește de obicei țesut osos pentru a întări sau a consolida conectarea; procesul natural de vindecare al corpului va percepe acel țesut osos ca pe ceva care trebuie construit, accelerând procesul. Țesutul osos poate proveni din altă parte a corpului pacientului (autolog) sau de la un donator decedat, ori poate fi un material sintetic, asemănător osului, dar artificial. Chirurgul poate folosi, de asemenea, șuruburi, plăci sau tije pentru a consolida și mai mult fuziunea dintre vertebre;
• pașii sau procedurile suplimentare: este posibil să fie nevoie și de alte proceduri, care să abordeze alte condiții care ar putea cauza sau contribui la problemele coloanei vertebrale.

Odată ce toate părțile fuziunii spinale sunt complete, medicul va închide incizia (inciziile) cu agrafe chirurgicale, suturi sau prin alte mijloace; unele tipuri de suturi trebuie îndepărtate ulterior, în timp ce altele vor fi resorbite de corp.

Timpul petrecut în sala de operație include mulți pași în plus față de timpul efectiv pentru procedură, în total între una și cinci ore.

Recomandări înainte de procedură

Odată stabilită necesitatea fuziunii spinale, sunt câteva recomandări ce trebuie respectate înaintea procedurii:

• un control medical preoperator și analize de laborator: chirurgul trebuie să se asigure că pacientul este sănătos și că poate suporta intervenția chirurgicală; se vor verifica: hipertensiunea arterială, problemele de coagulare și funcția rinichilor.
• revizuirea medicaţiei: medicul trebuie să știe despre orice tratament pe care îl urmează pacientul, inclusiv vitamine sau suplimente;
• planificarea suportului: pacientul va avea o serie de restricții după operație - cum ar fi ridicarea greutăților sau condusul unei mașini;
• planificarea anesteziei;
• planificarea necesarului de sânge: majoritatea pacienților nu vor avea nevoie de transfuzii în timpul operației de fuziune spinală, dar medicul poate recomanda această măsură de precauție;
• fumatul: medicul poate recomanda renunțarea la tutun înainte de operație, deoarece consumul de nicotină poate perturba serios capacitatea organismului de a se vindeca și de a reconstrui țesutul osos după operație;
• mâncarea și consumul de lichide: medicul poate recomanda ca pacientul să nu mănânce și să nu bea nimic în ziua dinaintea operației.

Riscuri asociate cu această procedură

Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există anumite riscuri asociate cu fuziunea spinală, cum ar fi:

Infecţie: semnele de avertizare includ:

• roșeață, sensibilitate și umflare pe marginea rănii;
• drenaj persistent din rană;
• durere sau sensibilitate;
• frisoane;
• febră mare;
• sângerare;
• durere la locul grefei;
• simptome recurente;
• pseudoartroză (nu există suficientă masă osoasă pentru a crea o fuziune solidă);
• leziuni ale nervilor.

Cheaguri de sânge: semnalele de alarmă ale unui posibil cheag de sânge includ:

• umflarea gambei, gleznei sau piciorului;
• sensibilitate sau roșeață, care se pot extinde deasupra sau sub genunchi;
• durere în gambe;
• durere bruscă în piept și dificultăți de respirație sau tuse (în cazul în care un cheag de sânge ajunge în plămâni).

Cele mai grave riscuri asociate sunt cheagurile de sânge, tromboza venoasă profundă şi tromembolismul pulmonar, dar și infecția, care sunt cel mai probabil să apară în primele săptămâni după intervenția chirurgicală. În cazul în care apar, este nevoie de tratament de specialitate de urgență.