Timus: rol, funcții, afecțiuni comune

Ce funcții are timusul

Principala funcție a glandei timus este de a antrena leucocitele speciale, numite limfocite T sau celule T, pentru a susține sistemul imunitar care combate bolile și infecțiile. Leucocitele călătoresc din măduva osoasă în timus, unde se maturizează și devin celule T specializate în timus.

După ce s-au maturizat, celulele T intră în fluxul sanguin și călătoresc către ganglionii limfatici și alte organe din sistemul limfatic, principalul suport al sistemului imunitar.

Timusul este parte și a sistemului endocrin, care produce și eliberează hormoni care controlează funcțiile corpului. Timusul produce și eliberează mai mulți hormoni, cum ar fi:

• Timopoietina - care alimentează producția de celule T și activează glanda pituitară să elibereze hormoni;
• Timozina și timulina - hormoni care ajută la producerea de tipuri specializate de celule T;
• Factorul umoral timic - are rol de a menține sistemul imunitar în stare bună de funcționare.

Timusul începe să producă celule T încă dinainte de naștere și are perioada maximă de activitate în timpul copilăriei. Continuă să producă celule T până la pubertate, iar după această perioadă începe să scadă lent în dimensiune și este înlocuită cu celule de grăsime.

Care sunt afecțiunile timusului

Activitatea timusului poate fi dereglată de mai multe afecțiuni și tulburări, care pot fi genetice sau determinate de alte boli apărute la vârsta adultă.

Afecțiunile care dereglează funcționarea glandei timus includ:

• Sindromul DiGeorge - tulburare congenitală (prezentă la naștere) în care timusul lipsește sau este subdezvoltat. Afecțiunea determină imunodeficiență severă, adică insuficiență a sistemului imunitar, și prezintă un risc mai mare de infecții;
• boala grefă-contra-gazdă - poate apărea în cazul de transplant al glandei timus, de la sugar născut mort la sugar născut cu sindromul DiGeorge. Timusul transplantat poate crea celule care atacă celulele receptorului;
• mase mediastinale - tumori, chisturi sau alte anomalii ale organelor mediastinale, pot afecta funcționarea timusului;
• cancerul timusului - timomul și carcinomul timic sunt două tipuri rare de cancer care se pot forma în celulele care acoperă suprafața exterioară a timusului. Timoamele arată ca niște celule timusale obișnuite, cresc lent și, de obicei, nu se răspândesc dincolo de timus. Carcinomul timic nu arată ca niște celule timusale obișnuite, crește mai repede și se răspândește mai frecvent în alte părți ale corpului. Timomul este mai ușor de tratat decât carcinomul timic.

Există și alte afecțiuni care pot apărea în urma cancerului de timus, dar care nu sunt cauzate direct de tumorile timusului, cum ar fi:

• Miastenia gravis - boală autoimună în care sistemul imunitar formează anticorpi care împiedică nervii să transmită semnale către mușchi;
• Aplazie pură a celulelor roșii - tulburare autoimună rară în care organismul nu poate produce noi globule roșii, ceea ce duce la anemie severă;
• Hipogamaglobulinemie - tulburare caracteriată de niveluri scăzute de anticorpi.

Există și alte tipuri de tumori se pot forma în timus și care includ limfomul și tumorile cu celule germinale, dar aceste tipuri nu sunt considerate timom sau carcinom timic.

Cele mai frecvente semne ale cancerului de timus includ:

• durere în partea superioară a pieptului;
• tuse persistentă;
• respirație dificilă;
• voce răgușită;
• umflarea feței, gâtului, a părții superioare a pieptului sau a brațelor.

Care sunt recomandările medicilor buni de la MedLife pentru sănătatea timusului

La adulții sănătoși, timusul nu necesită îngrijire directă deoarece, fiziologic, își pierde mare parte din funcție după pubertate. Medicii nu recomandă tratamente speciale pentru sănătatea timusului la adulți.

Există anumite principii generale, susținute de specialiști, pentru a susține imunitatea, în general, care este funcția esențială a timusului în copilărie și care includ:

• stil de viață echilibrat - somn suficient, de minimum 7-8 ore/noapte, mișcare regulată, dietă variată și evitarea fumatului sau limitarea alcoolului;
• controlul stresului - stresul cronic slăbește imunitatea;
• vaccinări și controale de rutină - respectarea calendarului de vaccinare și controale periodice pentru depistarea timpurie a oricărei boli;
• suplimente - doar la recomandare medicală, vitamine/minerale (ex. vitamina D, Zinc) care pot fi utile, dar numai dacă există deficit confirmat prin analize.