Anticorpi: ce sunt și care este rolul lor în organism

Caracteristicile anticorpilor

Atunci când un agent patogen, cum ar fi o bacterie dăunătoare sau un virus, pătrunde în organism, regiunea variabilă a anticorpului se leagă de agentul patogen și îl elimină. Anticorpii au mai multe caracteristici: 

• specificitatea: fiecare tip de anticorp recunoaște un antigen specific. De exemplu, anticorpii care atacă celulele canceroase, nu atacă și celulele sănătoase;
• memoria imunologică și diversitatea: în corp circulă milioane de celule B, pentru ca fiecare antigen să poată fi recunoscut. Așadar, sistemul nostru imunitar este pregătit pentru o invazie de agenți patogeni. Această caracteristică a sistemului nostru imunitar se numește „diversitate”. În urma unei infecții în organism, celulele producătoare de anticorpi patogeni specifici se înmulțesc, astfel suntem protejați împotriva infecțiilor repetate (această caracteristică este numită „memorie imunologică”);
• toleranța imunitară: anticorpii recunosc toate tipurile de antigeni, cu excepția auto-antigenilor. Celulele B care recunosc auto-antigenii sunt generate de organism, însă, ulterior, sunt eliminate în splină și în măduva osoasă. Când mecanismele de procesare ale celulelor B sunt întrerupte, se dezvoltă boala autoimună. Cauzele bolilor autoimune pot fi infecțiile virale, febra, dereglările microbiomului intestinal sau sarcina;
• rearanjarea genelor: celulele B, care sunt responsabile cu producerea de anticorpi, apar în măduva osoasă și se maturizează la periferie. În procesul de maturizare, genele imunoglobulinei sunt supuse unei recombinări care generează situsuri de legare a antigenului.

Cum funcționează anticorpii

Când o substanță străină intră în organism, sistemul imunitar este capabil să o recunoască, deoarece moleculele de pe suprafața antigenului diferă de cele din organism. Pentru a elimina invadatorul, sistemul imunitar apelează la o serie de mecanisme, inclusiv la unul dintre cele mai importante - producția de anticorpi. Pe măsură ce anticorpii circulă prin corp, atacă și neutralizează antigenii identici cu cel care a declanșat răspunsul imun. 

Anticorpii sunt capabili de cinci acțiuni: 

1. neutralizare: se leagă de antigeni, cum ar fi agenții patogeni și toxinele care au invadat organismul și inactivează toxicitatea țintei pentru a o neutraliza. De exemplu, factorii de creștere stimulează creșterea unor celule țintă, cum ar fi celulele canceroase, dar când anticorpii se leagă de receptori înainte de a primi stimulare, celulele țintă mor de foame; 
2. citotoxicitate dependentă de complement: când un anticorp se leagă de un antigen dintr-o celulă țintă (celulă canceroasă, virus etc.), proteinele serice multiple (complement) reacționează și se activează una după alta, apoi au loc o serie de reacții ce duc la distrugerea celulei țintă; 
3. citotoxicitate celulară dependentă de anticorpi: când un anticorp se leagă de un antigen de pe suprafața unei celule țintă, cum ar fi o celulă canceroasă, anticorpul atrage celule imune, pentru a ucide sau deteriora celula țintă prin eliberarea de molecule citotoxice; 
4. fagocitoză mediată de celule dependente de anticorpi: când o substanță străină (patogen) invadează organismul, se produce anticorpul asociat cu antigenul respectiv, iar macrofagele (care înghit și digeră substanța străină) și neutrofilele (un tip de globule albe care înghit bacteriile și protejează organismul) sunt activate. Acestea luptă împotriva bacteriilor, virusurilor și celulelor canceroase care provoacă diverse boli; 
5. activitate agonistă: anticorpii modifică starea celulelor și le distrug, activând mecanismele de transducție a semnalului prin intermediul moleculelor țintă.

Odată declanșată, producția de anticorpi continuă timp de câteva zile, până când toate moleculele de antigen sunt îndepărtate. Anticorpii rămân apoi în circulație timp de câteva luni, oferind imunitate extinsă împotriva acelui antigen special.

Care sunt testele prin care se determină existența anticorpilor

Testele de evaluare a anticorpilor măsoară cantitatea globală de imunoglobuline din sânge, prin analiza denumită electroforeza proteinelor serice, măsoară gamaglobulinele care corespund, în general, nivelurilor IgG, IgM și IgA cumulate. Dacă nivelurile gamaglobulinelor sunt foarte scăzute sau foarte ridicate, acesta poate fi semnul unei probleme grave de sănătate. În acest caz, se recomandă efectuarea analizei specifice de măsurare a valorilor imunoglobulinelor G, A, M și, în cazuri speciale, D sau E.

Testele de sânge pentru măsurarea anticorpilor sunt recomandate pentru diagnosticarea și caracterizarea mai multor afecțiuni:

• infecții virale sau de natură bacteriană;
• o tulburare autoimună (ex: lupus sau artrită reumatoidă);
• imunodeficiență (afecțiune care duce la reducerea capacității organismului de a combate infecțiile și alte afecțiuni);
• infecțiile nou-născuților;
• unele boli de sânge, cum sunt gamapatiile monoclonale, plasmocitoamele, mielomul, limfoame.

Testul de măsurare a anticorpilor specifici pentru un anumit agent patogen (microbian, viral, fungic, parazitar, alergen alimentar sau de mediu) se realizează pentru a determina expunerea la un agent străin sau de natură infecțioasă, mai exact dacă o persoană a fost expusă anterior la o infecție și este protejată împotriva uneia noi. În urma analizei, se stabilește nivelul de protecție al organismului, starea imunitară împotriva unui anumit microorganism sau diagnosticarea unei afecțiuni autoimune.

În cazul în care medicul consideră că nivelurile de imunoglobulină sunt prea mari sau prea mici, acesta poate recomanda testarea identificării anticorpilor. Dacă nivelul imunoglobulinei este prea mare, acest lucru poate indica: 

• o boală autoimună; 
• o afecțiune cronică; 
• un tip de cancer; 
• o infecție. 

Dacă nivelul de anticorpi este prea scăzut, acesta poate genera apariția de simptome specifice generale (febră, frisoane) sau locale, care să exprime o localizare a unui proces infecțios într-un anume organ:

• infecții ale sinusurilor;
• infecții pulmonare; 
• infecții meningeale;
• infecții virale sau microbiene repetitive (urinare, de sfera ORL, pulmonare).

Antecedentele familiale de imunodeficiență pot reprezenta un posibil factor pe baza căruia să se suspecteze o deficiență imunitară moștenită.