Postul intermitent (intermittent fasting), explicat medical

Cum funcționează postul intermitent din punct de vedere medical

În perioadele fără aport caloric din timpul postului intermitent, organismul trece treptat de la utilizarea glucozei disponibile la folosirea acizilor grași și a cetonelor pentru energie. Acest proces este numit uneori „schimbare metabolică”.

Printre mecanismele studiate se numără:

• scăderea insulinei și îmbunătățirea sensibilității la insulină - unele studii au observat reduceri ale glicemiei, insulinei à jeun și ale rezistenței la insulină;
• activarea autofagiei - postul poate stimula procesele prin care celulele degradează și reciclează componentele deteriorate;
• modificarea hormonilor implicați în reglarea apetitului - leptina și grelina pot fi influențate de regimurile de post, însă rezultatele studiilor nu sunt complet uniforme;
• reducerea unor procese inflamatorii și a stresului oxidativ - analize recente indică scăderi ale unor markeri inflamatori, precum proteina C reactivă și TNF-α, fără ca efectul să fie identic pentru toți markerii;
• adaptarea metabolismului la utilizarea grăsimilor - pe măsură ce rezervele imediate de glucoză se reduc, organismul mobilizează o cantitate mai mare de grăsime stocată pentru producerea energiei.

Beneficii demonstrate ale postului intermitent

Postul intermitent poate avea efecte favorabile, în special asupra greutății și unor factori de risc metabolic. Totuși, nu toate efectele atribuite acestei metode au fost demonstrate suficient la oameni, iar avantajele față de restricția calorică obișnuită sunt, în multe cazuri, reduse.

Printre beneficiile susținute cel mai bine de cercetări se numără:

• controlul greutății și reducerea masei grase - studiile indică scăderi ale greutății corporale și ale țesutului adipos, în special în cazul persoanelor supraponderale sau care suferă de obezitate;
• îmbunătățirea unor parametri metabolici - pot apărea scăderi ale glicemiei, insulinei, trigliceridelor și colesterolului, precum și o îmbunătățire a sensibilității la insulină; efectele diferă însă în funcție de tipul de post, durata intervenției și starea metabolică inițială;
• posibile beneficii cardiovasculare - reducerea greutății, a tensiunii arteriale și a unor valori ale lipidelor poate contribui la un profil cardiovascular mai favorabil; nu există însă suficiente dovezi că postul intermitent reduce direct riscul de infarct, accident vascular cerebral sau mortalitate cardiovasculară;
• efecte potențiale asupra sănătății creierului - cercetările sugerează implicarea unor mecanisme precum autofagia, adaptarea metabolică și reducerea stresului oxidativ și a inflamației, procese care au legătură și cu funcționarea sistemului imunitar; dovezile privind prevenirea declinului cognitiv sau a bolilor neurodegenerative provin însă în mare parte din studii preclinice, iar datele disponibile la oameni rămân limitate;
• longevitatea și prevenirea bolilor cronice - reprezintă domenii promițătoare de cercetare, însă nu pot fi considerate în prezent beneficii demonstrate la oameni; sunt necesare studii clinice de durată mai lungă pentru a stabili dacă postul intermitent poate prelungi viața sau preveni în mod direct bolile cronice.

Recomandări pentru practică sigură

Postul intermitent poate fi introdus treptat, iar schema aleasă trebuie adaptată toleranței individuale și stării de sănătate. Câteva măsuri pot contribui la o abordare mai sigură:

• începerea progresivă - perioadele fără alimente pot fi extinse treptat, evitând trecerea bruscă la posturi prelungite;
• hidratarea adecvată - în timpul postului pot fi consumate apă și, în funcție de schema urmată, băuturi fără calorii, precum ceaiul neîndulcit;
• mese nutritive în fereastra de alimentație - sunt importante proteinele, legumele, fructele, cerealele integrale și alte alimente care asigură necesarul de nutrienți; în funcție de preferințe, acestea pot include și produse bio; postul nu compensează o alimentație dezechilibrată;
• evaluarea medicală înainte de începerea postului - este importantă mai ales în cazul persoanelor cu boli cronice sau care urmează tratamente medicamentoase; unele medicamente trebuie administrate împreună cu alimentele sau pot necesita modificarea orarului de administrare;
• urmărirea toleranței individuale - apariția repetată a amețelilor, slăbiciunii sau a altor manifestări neobișnuite poate indica necesitatea modificării programului și a unei evaluări medicale.