Chirurgia robotică în artroplastia de genunchi: precizie și inovație la MedLife
Chirurgia robotică în artroplastia de genunchi este o metodă chirurgicală avansată care utilizează roboți pentru a îmbunătăți precizia și personalizarea procedurii. Această tehnică oferă rezultate mai bune și o recuperare mai rapidă pentru pacienți.
Cum funcționează chirurgia robotică a genunchiului?
Chirurgia robotică a genunchiului îmbină expertiza chirurgului ortoped cu asistența unui sistem robotic avansat.
Funcționarea chirurgiei robotice se bazează pe trei componente principale:
- planificarea preoperatorie digitală: se utilizează radiografii sau imagini CT pentru a crea un model 3D detaliat al genunchiului pacientului; aceasta permite o evaluare exactă a anatomiei și a gradului de uzură a articulației;
- asistență intraoperatorie: în timpul intervenției, sistemul robotic oferă constant informații despre poziția instrumentelor, presiunea aplicată și traiectoria de tăiere; chirurgul deține controlul complet, însă robotul ajută la evitarea deviațiilor sau a erorilor milimetrice;
- ajustări dinamice: robotul analizează tensiunea din ligamente, alinierea oaselor și echilibrul din articulații, ajustând în permanență planul de tăiere sau poziționarea protezei pentru a obține un rezultat biomecanic optim.
Chirurgia robotică reduce riscul de poziționare greșită a implantului, scade riscul de complicații și contribuie la o recuperare mai rapidă și mai puțin dureroasă.
Ce rol are robotul ROSA Knee în tratamentul chirurgical robotic al gonartrozei?
Robotul ROSA Knee (Robotic Surgical Assistant) este unul dintre cele mai avansate sisteme robotice dedicate chirurgiei ortopedice. Este proiectat special pentru a ajuta chirurgii în artroplastia totală de genunchi, adaptând fiecare intervenție la particularitățile anatomice ale pacientului.
Robotul îndeplinește o serie de sarcini esențiale:
- modelare tridimensională fără CT: ROSA utilizează imagistica standard (radiografii) și un software avansat de reconstrucție pentru a genera un model 3D al articulației, reducând expunerea pacientului la radiații;
- ghidare interactivă în timpul intervenției: sistemul oferă informații în timp real despre poziția oaselor, gradul de flexie și echilibrul ligamentar, permițând chirurgului să ia decizii în cunoștință de cauză;
- poziționare personalizată a implantului: robotul contribuie la alinierea precisă a componentelor protetice, în funcție de particularitățile fiecărui pacient;
- afectare minimă a țesuturilor: precizia tăieturilor și reducerea manipulării excesive a țesuturilor duc la o recuperare postoperatorie mai rapidă și mai puțin dureroasă.
Când este indicată chirurgia robotică în gonartroza primară și secundară?
Chirurgia robotică este indicată în cazurile complexe de gonartroză, când se dorește o precizie crescută:
- în gonartroza primară: în formele avansate, însoțite de deformări, durere persistentă și limitarea funcțională, chirurgia robotică oferă:
- corectarea aliniamentului axial cu precizie milimetrică;
- restaurarea echilibrului ligamentar;
- personalizarea poziționării protezei în funcție de morfologia specifică a genunchiului.
- în gonartroza secundară: în aceste cazuri, articulația este frecvent deformată, cu modificarea poziționării oaselor, ceea ce face ca abordarea tradițională să fie mai dificilă. Chirurgia robotică poate:
- permite modelarea preoperatorie personalizată;
- facilitează repoziționarea corectă a componentelor chiar și pe un os cu geometrie alterată;
- îmbunătățește echilibrul ligamentar, afectat frecvent în aceste forme de gonartroză.
Gonartroza primară vs. secundară: există diferențe în abordarea robotică?
Deși principiile generale ale chirurgiei robotice sunt aceleași, există câteva diferențe esențiale de abordare, în funcție de tipul gonartrozei:
- primară:
- complexitatea cazului: de obicei, articulația are o anatomie predictibilă, iar intervenția este standardizată; robotul oferă un nivel înalt de acuratețe, dar nu este esențial pentru realizarea unei artroplastii corecte;
- necesitatea ajustărilor intraoperatorii: modificările față de planul preoperator sunt minime.
- secundară:
- complexitatea cazului: anatomia este modificată, iar robotul devine un instrument valoros pentru reconstrucția funcțională a genunchiului;
- necesitatea ajustărilor intraoperatorii: se impun ajustări frecvente în funcție de starea țesuturilor și de deformările osoase preexistente; chirurgia robotică permite aceste adaptări în timp real.
În ceea ce privește rezultatele, în ambele tipuri de gonartroză studiile arată o diminuare a durerii, o recuperare mai rapidă și o funcționalitate îmbunătățită. Totuși, pacienții cu gonartroză secundară beneficiază cel mai mult de precizia crescută și planificarea personalizată oferite de chirugia robotică.
Avantajele chirurgiei robotice a genunchiului în comparație cu tehnicile clasice
Comparativ cu tehnicile chirurgicale clasice, chirurgia robotică prezintă o serie de avantaje:
- recuperare mai rapidă: pacienții se pot recupera mai rapid și pot reveni la activitățile normale mai devreme datorită inciziilor mici și manevrabilității precise a robotului;
- riscuri reduse: inciziile mai mici fac ca riscul de infecții și sângerări să fie mai redus; în plus, tehnologia avansată a robotului minimizează leziunile asupra țesuturilor sănătoase din jurul zonei de intervenție;
- durere redusă: postoperator, pacienții se confruntă cu mai puțină durere, datorită procedurilor minim invazive;
- mai puține cicatrici vizibile: inciziile necesare în timpul intervenției chirurgicale robotice sunt mai mici, în consecință și cicatricile rezultate sunt mai puțin vizibile;
- precizie sporită: tehnologia robotică le oferă chirurgilor o imagine tridimensională și o precizie mai mare în manevrabilitate, ceea ce duce la rezultate mai bune, chiar și în intervențiile complexe;
- menținerea ligamentelor și a tesuturilor moi – chirurgie mai conservatoare;
- durată de spitalizare redusă: datorită inciziilor mici, perioada de recuperare este mai rapidă, iar pacienții pot fi externați mai devreme decât în cazul chirurgiei tradiționale.
Riscurile tratamentului chirurgical robotic al gonartrozei în comparație cu tehnicile clasice
Atât chirurgia robotică, cât și tehnicile clasice implică riscurile inerente unei intervenții ortopedice. Totuși, metoda robotică tinde să reducă variabilele și să crească precizia în poziționarea implanturilor, oferind rezultate superioare în unele cazuri. Cu toate acestea, tehnologia nu înlocuiește experiența unui chirurg.
Chirurgia robotică, deși avansată, nu este lipsită de provocări. Printre riscurile specifice se numără:
- durată operatorie prelungită: intervențiile asistate robotic pot dura mai mult decât cele clasice; timpul operator crescut poate fi asociat cu un risc ușor mai mare de infecții și complicații anestezice;
- costuri ridicate: costul echipamentelor robotice și al mentenanței este destul de mare;
- disponibilitate limitată;
- dependența de tehnologie: orice eroare de software, defect al sistemului sau întrerupere electrică poate impune trecerea la metoda convențională; astfel, chirurgul trebuie să fie experimentat și să fie pregătit și pentru tehnica clasică;
- risc de complicații tehnice: deși rar, pot apărea plasarea incorectă a componentelor sau lezarea țesuturilor moi din cauza unei calibrări greșite sau a unei interpretări eronate a ghidajului robotic.
Tehnica tradițională de artroplastie de genunchi implică și ea unele riscuri:
- poziționare deficitară a implantului: chirurgia clasică depinde în mare măsură de experiența chirurgului și de instrumente; astfel, există un risc crescut de amplasare inexactă a implantului, ceea ce poate duce la uzură precoce, durere postoperatorie și necesitatea unei operații de corectare;
- echilibrare ligamentară imperfectă: fără asistența robotică, echilibrul între ligamentele genunchiului poate fi dificil de realizat, ceea ce afectează stabilitatea și funcționarea articulației;
- rezultate diferite: tehnica manuală poate duce la rezultate diferite între pacienți și chiar între intervenții efectuate de același chirurg.
