Osteotomie: ce este, în ce constă, când e recomandată

Ce este osteotomia

Osteotomia este o intervenție chirurgicală folosită pentru a remodela oasele dintr-o articulație, a remedia o aliniere greșită sau a trata alte probleme articulare. Procedura poate scurta sau lungi un os prin îndepărtarea sau adăugarea de țesut osos.

Operația poate ajuta la tratarea problemelor care afectează diferite articulații, inclusiv genunchiul, șoldul, umărul, coloana vertebrală și maxilarul.

Tipuri de osteotomie

O osteotomie poate rezolva multe tipuri diferite de probleme osoase și articulare.

Osteotomie femurală

Osteotomia femurală este una dintre osteotomiile genunchiului. Intervenția presupune o secționare oblică a femurului în apropierea articulației genunchiului.

Procedura este utilizată pentru a corecta alinierea femurului și pentru a redistribui presiunea asupra secțiunilor articulației.

Osteotomie tibială

Osteotomia tibială corectează alinierea piciorului înclinat care pune prea multă presiune pe interiorul genunchiului.

Un subtip este osteotomia tibială înaltă, care se folosește pentru a realinia articulația genunchiului la persoanele care suferă de artrită. Această intervenție chirurgicală poate preveni sau amâna necesitatea înlocuirii parțiale sau totale a genunchiului.

Osteotomie a maxilarului

Realiniază oasele maxilarului inferior (mandibulă) sau ale maxilarului superior cu restul capului și/sau cu dinții.

Osteotomia maxilarului rezolvă probleme precum mușcătura deschisă, dificultăți la mestecat sau la înghițire, uzura excesivă a dinților, retragerea bărbiei, supramușcătura sau submușcătura.

Tipurile de osteotomie a maxilarului includ:

• osteotomie mandibulară;
• osteotomie maxilară;
• osteotomie LeFort: fixează o fractură a feței mediane, care implică maxilarul superior;
• osteotomie divizată sagitală: mută mandibula pentru a alinia mai bine dinții.

Osteotomie a cotului

O osteotomie a cotului rezolvă problemele articulației cotului care cauzează probleme de aliniere la nivelul brațului inferior: acesta fie este plasat prea aproape de corp (cubitus varus), fie este înclinat prea mult departe de corp (cubitus valgus).

Osteotomie spinală

O osteotomie spinală corectează alinierea curbelor coloanei vertebrale.

Curbele naturale ale coloanei vertebrale ajută la alinierea centrului de greutate al corpului peste pelvis. Dacă una sau mai multe secțiuni ale coloanei au o curbă prea mare sau prea mică, aceasta deviază, ceea ce poate provoca durere și pune presiune asupra organelor interne.

Scopul unei osteotomii spinale este de a reface echilibrul, a ameliora durerea și de a preveni recidiva sau agravarea deformării.

Principalele tipuri de proceduri de osteotomie spinală sunt:

• osteotomia coloanei posterioare;
• osteotomie Smith-Petersen;
• osteotomie de scădere a pediculului;
• osteotomie os-disc-os;
• rezecția coloanei vertebrale.

Osteotomie a șoldului

O osteotomie de șold remodelează cotilul și/sau extremitatea superioară a coapsei (capul femurului), care formează articulația șoldului.

Chirurgul taie, remodelează sau îndepărtează parțial țesutul osos pentru a realinia suprafețele care suportă greutatea articulației.

Recomandări înainte de procedură

Înaintea operației de osteotomie, chirurgul poate recomanda câteva teste de rutină, pentru a se asigura că starea generală de sănătate a pacientului permite intervenția chirurgicală:

• teste de sânge: pentru a verifica nivelul anumitor componente ale sângelui și cât de bine funcționează organele;
• teste de urină: pentru a verifica starea generală de sănătate și pentru a identifica problemele care interferează cu vindecarea oaselor, cum ar fi infecția sau diabetul;
• electrocardiogramă: pentru a verifica funcționarea inimii;
• radiografie toracică: pentru a se asigura că plămânii funcționează corect;
• radiografie sau tomografie computerizată: pentru a evalua oasele/articulațiile, astfel încât să poată stabili planul de operație.

De asemenea, înainte de osteotomie este bine ca pacientul să renunțe la fumat și să oprească eventuale tratamente cu medicamente antiinflamatoare sau orice suplimente, deoarece acestea pot crește riscul de sângerare și hematoame.

Riscuri asociate cu această procedură

Ca orice intervenție chirurgicală, osteotomia prezintă anumite riscuri, care pot varia în funcție de tipul de procedură. Riscurile generale includ:

• infecţie;
• cheaguri de sânge;
• rigiditatea articulației afectate;
• leziuni ale vaselor de sânge sau ale nervilor;
• vindecare deficitară-pseudartroză;
• durere cronică;
• sângerare;
• umflare;
• riscuri anestezice.

În unele cazuri, dacă osteotomia nu se vindecă, poate fi nevoie de o a doua intervenție chirurgicală.

Anumite osteotomii, cum ar fi cea a coloanei vertebrale, prezintă riscuri grave, cum ar fi leziuni ale măduvei spinării, pneumonie sau un atac de cord.