Tratamentul chirurgical al litiazei veziculare

Despre litiaza veziculară

Litiaza veziculară, în limbaj popular, poartă denumirea de pietre la fiere sau pietre la colecist. Afecțiunea reprezintă apariția unor formațiuni solide, a unor pietre la nivelul veziculei biliare, care este un diverticul, o anexă a căilor biliare situată sub lobul drept al ficatului. În vezicula biliară se depozitează bila (lichidul galben), secretat de ficat, care ajută la digestie, mai exact emulsionează (dizolvă) grăsimile pe care le mâncăm.

Contrar a ceea ce este larg răspândit la nivel colectiv, litiaza veziculară (pietrele) nu apare din cauza unui consum crescut de grăsimi. Aceste formațiuni solide apar în momentul în care se înregistrează dezechilibre în funcționarea căilor biliare sau în compoziția bilei. Dimensiunile pietrelor variază de la 1-2 mm până la dimensiuni mari de câțiva centimetri.

Pacienții cu litiază biliară prezintă, în cele mai multe cazuri, semne și simptome nespecifice, cum ar fi:

• Greață;
• Senzația de stomac plin chiar și după mese ușoare;
• Ușoară durere/jenă în partea dreaptă;
• Gust amar în cursul dimineții sau durere de cap.

Aceste simptome devin intense în momentul în care consumăm alimente bogate în grăsimi, care stimulează funcționarea colecistului și acesta, din pricina pietrelor, nu își poate îndeplini funcțiile normal. În această fază apare colica biliară. Durerile intense în regiunea dreaptă superioară a abdomenului (imediat sub coaste) apar ca urmare a faptului că, obstrucționat de formațiunile solide, colecistul nu se poate goli. Durerea se poate resimți și în spate (durere iradiată) și pot apărea greață și vărsături.

Colica biliară reprezintă cea mai simplă formă de complicație ce poate fi rezolvată destul de frecvent printr-o medicație simplă sau se poate încheia spontan. Din păcate există și complicații cu impact și riscuri mult mai mari asupra sănătății precum colecistita acută, hidropsul vezicular, icterul mecanic, pancreatita și chiar cancerul de colecist.

Diagnosticarea litiazei veziculare se face prin efectuarea unei ecografii abdominale. Colecistul este ușor observabil pentru că este aproape de peretele abdominal. Dacă ecografiile nu indică un rezultat precis, se pot realiza un examen RMN abdominal sau investigații eco-endoscopice pentru stabilirea diagnosticului de certitudine.

Pregătirea preoperatorie

Tratamentul chirurgical al litiazei veziculare reprezintă o intervenție chirurgicală simplă şi necesită doar o pregătire standard.

Pacientul, înainte de intervenția chirurgicală, va face un set de analize de sânge și o serie de investigații cardiace și respiratorii în funcție de problemele de sănătate specifice.

În zilele de dinaintea operației pacientul va avea o dietă normală, iar cu 6 - 8 ore înainte de a intra în sala de operație pacientul nu are voie să consume alimente sau băuturi, nici măcar apă. Clisma sau alte pregătiri fizice nu sunt necesare în mod normal.

Recuperarea pacientului

Recuperarea este, în cele mai multe cazuri, extrem de ușoară. Pacientul este monitorizat 2-3 ore postoperator, apoi este adus în salonul din secția de chirurgie, este încurajat să se ridice din pat, să consume lichide și, dacă simte nevoia, alimente ușoare. În operația de colecistectomie laparoscopică, în mod standard, nu sunt utilizate sonde urinare sau sonde nazo-gastrice. Tubul de dren abdominal este rar utilizat și de obicei se extrage la 1-2 zile de la operație.

A doua zi, după consultul medical, pacientul poate pleca acasă. Medicația recomandată constă în câteva tablete de antialgice pentru 2-3 zile. Pacientul poate face duș la aproximativ 48 ore de la operație și, totodată, poate îndepărta pansamentele sterile aplicate în spital. Controlul chirurgical de rutină trebuie să fie realizat la aproximativ 7 zile de la operaţie.

În prima lună după intervenția chirurgicală, pacientului i se recomandă să evite alimentele bogate în grăsimi (inclusiv pește gras, brânzeturi maturate, avocado, etc), alimente prăjite sau produse rafinate de patiserie și să nu facă eforturi fizice mari. Pentru orice manifestări atipice, pacientul este încurajat să întrebe medicul sau să revină la spital dacă nu se simte confortabil în perioada imediat postoperatorie.