Retenția de apă: ce trebuie să știi?

Care sunt cauzele retenției de apă?

Retenția apei în organism poate avea numeroase cauze:

• modificări hormonale: retenția de apă poate apărea în timpul sarcinii sau în perioada premenstruală, ca urmare a dezechilibrului anumitor hormoni, cum ar fi progesteronul şi care se manifestă prin edeme la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțite de senzația de greutate și disconfort;
• sarcina: retenția de apă în sarcină este legată de cantitatea de sânge care circulă în corp. Pentru a contribui la creșterea fătului, volumul de sânge se triplează, astfel încât corpul gravidei reține mai multă apă pentru a susține aportul crescut de sânge. Tot acest proces provoacă senzația de „strângere” a pielii și scade fluxul de sânge care se întoarce de la picioare la inimă, ceea ce poate duce la edeme la nivelul membrelor;
• menopauza: retenția de apă în menopauză este cauzată de scăderea nivelului de progesteron din organism;
• lipsa activității fizice: persoanele care sunt inactive fizic (nu pot merge din motive medicale sau au un zbor lung cu avionul), care petrec foarte mult timp la birou sau stau foarte mult în picioare pot fi afectate de retenția de apă. Gravitația păstrează sângele în extremitățile inferioare;
• insuficiența renală: deoarece rinichii sunt responsabili pentru menținerea echilibrului hidroelectrolitic, persoanele cu boală cronică de rinichi suferă adesea și de retenție de apă;
• insuficiența cardiacă: dacă inima nu poate pompa suficient sânge prin corp, este posibil să apară o acumulare de apă în plămâni, brațe și picioare. În insuficiența cardiacă, inima nu poate pompa sângele, iar acesta rămâne în sistemul venos, crescând presiunea hidrostatică. Ca urmare, apa trece în spațiu extravascular, provocând edeme;
• ciroza hepatică: presiunea crescută în ficat și producția redusă de proteine pot duce la retenție de apă;
• leziuni capilare: deteriorarea capilarelor (vasele mici de sânge care hrănesc celulele) poate face ca excesul de lichid să intre în spațiile dintre celule, ceea ce duce la retenția de apă;
• probleme ale sistemului limfatic: sistemul limfatic joacă un rol cheie în echilibrul fluidelor din organism. Leziunile, infecțiile, anumite tipuri de cancer și chiar tratamentul local al cancerului pot cauza probleme limfatice;
• consumul prea mare de sare: utilizată în exces în alimentație, sarea provoacă retenție de apă, la fel şi ingerarea de produse procesate sau băuturi cu un conținut ridicat de sodiu;
• afecțiunile tiroidiene: glanda tiroidă secretă hormoni care contribuie la reglarea nivelului de lichide din țesuturi; atunci când aceștia nu sunt în limite normale, apare retenția de apă;
• obezitatea: poate fi asociată cu o retenție crescută de apă la nivelul brațelor și picioarelor;
• malnutriția: o deficiență severă de proteine poate provoca o afecțiune caracterizată prin retenție de lichide și un abdomen mărit;
• alergiile: când corpul detectează un alergen, eliberează un compus numit histamină, care determină traversarea lichidului din capilare în țesutul extracelular, provocând edem și inflamație pe termen scurt;
• medicamente: anumite medicamente (contraceptivele orale, corticosteroizii, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), medicamente pentru boala Parkinson, curele de chimioterapie și unele medicamente pentru diabet) pot crește retenția de apă.

Cum se stabilește cauza retenției de apă?

Pentru stabilirea cauzei retenției de apă, medicul poate începe cu o discuție despre momentul apariției edemelor, zonele afectate, durata simptomelor, tratamentele urmate și bolile cunoscute. Sunt importante detalii precum apariția umflăturilor la finalul zilei, agravarea după stat în picioare, prezența durerii, apariția edemelor în sarcină sau asocierea cu dificultăți de respirație, oboseală, creștere în greutate ori modificări urinare.

Examenul clinic poate include verificarea zonelor umflate, observarea edemului cu godeu, evaluarea tensiunii arteriale, a greutății și a semnelor care pot sugera o cauză cardiacă, renală, hepatică, venoasă sau limfatică. În funcție de situație, medicul poate recomanda analize de sânge, analize de urină, investigații cardiologice, ecografie, evaluarea funcției renale sau alte teste. Tratamentul se stabilește în funcție de cauza identificată, nu doar în funcție de prezența umflăturilor.

Complicații ale retenției de apă

Netratate, edemele pot deveni dureroase și pot provoca dificultăți la mers. Pielea întinsă poate să provoace mâncărimi și, cu cât edemele sunt mai vechi și mai mari, cu atât crește riscul de infecție și de ulcer de piele în zona umflată. De asemenea, scade fluxul sanguin și elasticitatea arterelor, venelor, articulațiilor și mușchilor.

Cele mai grave complicații sunt cele date de edemul pulmonar şi de cel cerebral.

Retenția de apă poate deveni mai problematică atunci când este asociată cu boli de fond netratate sau insuficient controlate. De exemplu, edemele persistente pot fi legate de afectarea circulației venoase, de boli cardiace, renale sau hepatice ori de tulburări ale drenajului limfatic.

În aceste situații, tratamentul nu trebuie să urmărească doar reducerea umflăturii, ci și identificarea și controlul cauzei care a dus la acumularea lichidului în țesuturi.

Dacă niciun remediu natural nu are efect, este cazul să apelezi la medic. Există pastile pentru eliminarea apei din organism, dar acestea trebuie luate doar la stricta recomandare a medicului.

Prevenție

Dieta pentru combaterea retenției de apă se bazează, în primul rând, pe un consum cât mai redus de sare.

Hidratarea este și ea esențială. Chiar dacă pare bizar să creștem consumul de apă când avem retenție de apă, un aport suplimentar de lichide poate ajuta la eliminarea sării și la drenarea rezervelor pe care organismul le face când nu este hidratat corespunzător.

De asemenea, pentru a reduce sau pentru a preveni retenția de apă, sunt indicate și următoarele metode:

• exerciții fizice regulate;
• eliminarea kilogramelor în plus;
• purtarea unor ciorapi compresivi, dacă edemul afectează membrele inferioare;
• evitarea statului prea mult timp în picioare sau nemișcat;
• pauze pentru plimbare;
• evitarea temperaturilor extreme (băi sau dușuri fierbinți, saună);
• folosirea unei perne pentru picioare în timpul somnului.

Deși prevenția retenției de lichide nu este întotdeauna posibilă, respectarea unei diete sănătoase și exercițiile fizice pot ajuta la reducerea riscului.

Retenția de apă poate avea cauze temporare și ușor de controlat, precum alimentația bogată în sare, sedentarismul sau modificările hormonale, dar poate fi și un semn al unor afecțiuni cardiace, renale, hepatice ori limfatice care necesită evaluare medicală.

Dacă edemele persistă, se agravează sau sunt însoțite de simptome precum dificultăți de respirație, durere în piept ori creștere rapidă în greutate, consultul medical este important pentru identificarea cauzei și stabilirea tratamentului potrivit. Printr-un stil de viață echilibrat, hidratare adecvată și monitorizarea atentă a simptomelor, retenția de apă poate fi prevenită sau ținută sub control în multe situații.