Artrita reactivă

Cauze

Artrita reactivă apare, de obicei, după o infecție bacteriană și este rezultatul unei reacții exagerate a sistemului imunitar. Printre cele mai frecvente bacterii asociate cu această afecțiune se numără:

• Chlamydia trachomatis, care poate provoca infecții genitale;
• Salmonella, Shigella, Campylobacter sau Yersinia, bacterii care pot cauza toxiinfecții alimentare.

Aceste bacterii declanșează o reacție inflamatorie care poate afecta articulațiile, pielea, ochii și tractul urinar. Reacţia inflamatorie este frecvent legată de prezența genei HLA-B27,  considerată un factor de risc semnificativ pentru apariția bolii. Prezența genei HLA-B27 poate sensibiliza sistemul imunitar la agenți patogeni (în special bacterii), ducând la o  reacție imună anormală, prin care sunt atacate țesuturile articulare, acestea fiind confundate cu  agenții patogeni, ceea ce duce la inflamație articulară. Uneori, infecția care declanșează artrita reactivă poate trece neobservată, iar simptomele articulare pot fi primul semn al afecțiunii. În aceste cazuri, diagnosticul poate fi o provocare fără un istoric medical complet și analize specifice.

Simptome

Simptomele artritei reactive pot varia, dar cele mai comune includ:

• durere articulară: afectează cel mai frecvent genunchii, gleznele sau picioarele;
• inflamație: umflarea articulațiilor, rigiditate și senzația de căldură în zona afectată;
• dureri la urinare: pot apărea în cazul artritei reactive din cauza infecțiilor bacteriene care au declanșat boala. Aceste infecții pot afecta tractul urinar sau genital, iar simptomele pot include arsuri și disconfort la urinare;
• probleme oculare: roșeață, durere sau sensibilitate la lumină (conjunctivită);
• probleme cutanate: erupții sau leziuni pe piele.

Simptomele pot apărea la una sau mai multe săptămâni după infecția inițială, iar intensitatea lor variază de la persoană la persoană.

Tratament

Tratamentul artritei reactive are ca scop reducerea simptomelor, prevenirea complicațiilor și tratarea infecției declanșatoare. Acesta poate include:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt de primă linie și ajută la reducerea durerii și inflamației;
• Corticosteroizi: în cazurile mai severe, corticosteroizii pot fi administrați local (injecții intraarticulare) sau sistemic, pentru a controla inflamația intensă;
• Medicamente imunosupresoare: dacă simptomele persistă sau afecțiunea devine cronică, medicul poate recomanda tratamente care reduc activitatea sistemului imunitar și previn leziunile articulare;
• Antibiotice: dacă infecția bacteriană responsabilă de apariția artritei persistă, se vor prescrie antibiotice specifice pentru eradicarea agentului patogen. Este important ca tratamentul să fie adaptat în funcție de agentul etiologic identificat prin investigațiile de laborator;
• Fizioterapie și exerciții fizice: un program de exerciții personalizat poate ajuta la menținerea mobilității articulațiilor și la prevenirea rigidității. Kinetoterapeuții pot recomanda exerciții ușoare pentru întărirea mușchilor și îmbunătățirea flexibilității;
• Terapie ocupațională: în cazurile mai grave, un terapeut ocupațional poate ajuta pacientul să își adapteze activitățile zilnice pentru a reduce disconfortul și a preveni suprasolicitarea articulațiilor afectate.

Complicații

Dacă nu o tratezi la timp și corespunzător, artrita reactivă poate duce la:

• Afectarea permanentă a articulațiilor: inflamația persistentă poate provoca eroziuni și deformări articulare;
• Inflamație oculară cronică: poate duce la afecțiuni precum uveita, care necesită tratament pe termen lung;
• Probleme dermatologice persistente: unele persoane pot dezvolta keratodermatită blenoragică, o afecțiune cutanată caracterizată prin leziuni solzoase sau pustule;
• De asemenea, unii pacienți pot prezenta dureri lombare cronice din cauza procesului inflamator la nivelul coloanei vertebrale. Aceste complicații subliniază importanța unui diagnostic și a unui tratament timpuriu.