Astigmatism

Cauze

În mod normal, ochiul are o formă rotundă (sferică), ceea ce permite luminii să se focalizeze corect pe retină. În cazul astigmatismului, razele de lumină nu focalizează într-un singur punct, ci în mai multe. Acest lucru se produce prin două mecanisme:

• globul ocular nu este o sferă, ci are o formă ușor ovală;
• corneea sau cristalinul prezintă modificări.

În cele mai multe cazuri, astigmatismul are cauze genetice, adică se moștenește de la unul dintre părinți.

În general, copiii se nasc cu un mic astigmatism, de -1 dioptrie cilindrică dar, odată cu creșterea, aceasta are tendință de scădere.

Astigmatismul poate fi singurul viciu de refracție prezent sau poate fi însoțit de miopie sau hipermetropie. În acest caz, vorbim de mai multe tipuri de astigmatism:

• astigmatism miopic simplu: imaginea se formează în două puncte - unul pe retină și unul în fața retinei;
• astigmatism miopic compus: imaginea se formează în fața retinei, dar în mai multe puncte;
• astigmatism hipermetropic simplu: imaginea se formează în două puncte - unul pe retină și unul în spatele retinei;
• astigmatism hipermetropic compus: imaginea se formează în spatele retinei, dar în mai multe puncte;
• astigmatism mixt: imaginea se formează în puncte diferite, atât în fața, cât și în spatele retinei.

Astigmatismul nu este, de obicei, cauzat de probleme de sănătate subiacente, însă poate fi rezultatul anumitor condiții și probleme oculare, incluzând:

• leziuni oculare (traumatisme la nivelul ochiului);
• keratoconus (o afecțiune în care corneea se subțiază și ia o formă conică);
• complicații apărute după o intervenție chirurgicală la nivelul ochiului.

Simptome

Cel mai des, pacienții cu astigmatism acuză:

• dublarea imaginii;
• dificultăți la citit;
• sensibilitate la lumină.

Pot să apară și alte manifestări, precum oboseală oculară, cefalee, vedere încețoșată, diminuarea acuității vizuale și percepția obiectelor ca fiind alungite. Se poate observa, de asemenea, tendința de a apropia obiectele de ochi în timpul cititului sau de a miji ochii pentru a vedea clar.

Tratament

Tratamentul astigmatismului presupune, în general, o corecție optică folosind ochelari sau lentile de contact moi.

Ochelari reprezintă cea mai simplă metodă de corecție a astigmatismului, lentilele fiind special concepute pentru a compensa forma neregulată a ochiului. Aceștia pot corecta simultan și alte vicii de refracție (miopie sau hipermetropie). Lentilele de contact pot, de asemenea, reprezenta o soluție pentru majoritatea cazurilor de astigmatism. Deși sunt eficiente, purtarea lor pe termen lung crește riscul de infecții oculare, fiind necesară consultarea medicului oftalmolog pentru a evalua beneficiile și riscurile specifice.

În general, pacienții nu necesită corecție optică dacă astigmatismul este de maximum - 0.75 dioptrii cilindrice. La copiii cu dioptrii mari, purtarea ochelarului corect prescris este imperativă.

Pentru a scăpa definitiv de astigmatism, se poate recurge la chirurgia refractivă, după împlinirea vârstei de 18 ani. Majoritatea operațiilor pentru astigmatism sunt, de regulă, realizate cu laser și includ tehnici precum LASIK, LASEK, PRK și SMILE. Pentru pacienții cu dioptrii foarte mari, o altă opțiune este înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial (cunoscută sub numele de clear lens exchange).

Decizia privind cea mai potrivită intervenție chirurgicală necesită o consultație oftalmologică detaliată și o evaluare individuală completă.

Complicații

Există o serie de complicații care pot să apară la pacienții cu astigmatism:

• ambliopie: vedere scăzută la un ochi normal din punct de vedere anatomic și care apare secundar diferenței de calitate a imaginii transmise de cei doi ochi la creier; mai exact, aria vizuală din creier care primește imaginea de calitate scăzută de la un ochi cu dioptrie mare nu se dezvoltă, astfel, creierul va prefera să utilizeze imaginea primită de la ochiul cu dioptrie mai mică; afecţiunea apare dacă există diferență de dioptrii între cei doi ochi, situație cunoscută sub numele de anisometropie;
• la purtătorii de lentile de contact pot apărea complicații specifice: sindrom de ochi uscat, infecții, ulcere corneene, eroziuni corneene.

De asemenea, pacienții care decid să opteze pentru chirurgia refractivă trebuie să știe că este posibil să apară complicații postchirurgicale: subcorecție sau supracorecție, efecte vizuale (halouri), uscăciune oculară, infecții, cicatrici corneene și, rareori, pierderea vederii.