medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Buza de iepure (cheiloschizis)

Buza de iepure (cheiloschizis)

Descoperă informații utile despre buza de iepure (cheiloschizis): de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre buza de iepure (cheiloschizis)

Buza de iepure, cunoscută din punct de vedere medical sub numele de cheiloschizis, este o afecțiune congenitală caracterizată printr-o deschidere sau o fisură a buzei superioare. Această malformaţie apare atunci când țesutul care formează buza nu fuzionează corect în timpul dezvoltării fetale, de obicei între a treia și a șaptea săptămână de sarcină.

Sindromul numit buză de iepure poate varia în gravitate, prezentându-se ca o mică crestătură sau ca un șanț ce se extinde prin buză până în nas și poate apărea pe una sau pe ambele părți ale buzei. Buza de iepure apare adesea împreună cu gura de lup (palatoschizis), care este o deschidere în cerul gurii datorată fuziunii incomplete a lamelor orizontale ale oaselor palatine, în timpul celei de-a cincea până la a douăsprezecea săptămâni de gestație.

Familie fericita cu un bebelus cu buza de iepure in bratele tatalui zambind cu totii

Cauze

Cauzele buzei de iepure sunt cel mai adesea multifactoriale, implicând atât factori genetici, cât și de mediu. Mutațiile genetice pot juca un rol semnificativ. Influențele de mediu pot include fumatul matern în timpul sarcinii, diabetul preexistent și utilizarea anumitor medicamente, ca de exemplu cele pentru tratamentul epilepsiei. În plus, cheiloschizisul poate apărea ca parte a unor sindroame genetice specifice, cum ar fi sindromul palatului/buzei despicate sau displazia ectodermală, care sunt cauzate de modificări ale materialului genetic. Cu toate acestea, în multe cazuri, cauza exactă pentru care se nasc copii cu buză de iepure rămâne necunoscută.

Factori de risc

Există mai mulţi factori care pot creşte riscul apariţiei bolii numite ”buză de iepure‟ (cheiloschizis):

  • fumatul matern - femeile care fumează în timpul sarcinii au un risc mai mare de a avea un copil cu buză despicată, cu sau fără palat despicat;
  • consumul matern de alcool - în special consumul excesiv de alcool în timpul sarcinii, a fost asociat cu un risc crescut de buză de iepure;
  • diabetul - femeile diagnosticate cu diabet înainte de sarcină prezintă un risc crescut de a avea un copil cu buză de iepure;
  • obezitatea - obezitatea maternă înainte de sarcină a fost asociată cu o incidență mai mare a buzei de iepure;
  • utilizarea anumitor medicamente - utilizarea anumitor medicamente pentru tratamentul epilepsiei în timpul primului trimestru, cum ar fi topiramatul sau acidul valproic, a fost asociată cu un risc mai mare de buză de iepure;
  • febra mare - febra mare la începutul sarcinii poate crește riscul;
  • factori nutriționali - deficiențele de acid folic sau alimentația generală deficitară a mamei au fost sugerate ca factori potențiali de risc.

Simptome

Semnul principal constă într-o separare sau o deschidere vizibilă a buzei superioare, care poate varia ca aspect:

  • fisură unilaterală sau bilaterală - spațiul poate apărea pe o parte sau pe ambele părți ale buzei;
  • extinderea fisurii - deschiderea poate varia de la o mică crestătură până la o separare semnificativă care se extinde prin buză și până în nas.

În timp ce fisura în sine este semnul principal, pot apărea și probleme asociate, cum ar fi:

  • dificultăți de hrănire - bebelușii pot întâmpina dificultăți la supt, ceea ce poate afecta nutriția;
  • probleme de dezvoltare ale vorbirii și limbajului - în funcție de gravitatea și implicarea palatului, dezvoltarea vorbirii poate fi afectată;
  • infecții ale urechii și probleme de auz - poate exista un risc crescut de infecții ale urechii, ceea ce poate duce la dificultăți de auz.
Fotografie alb negru cu o adolescenta care sufera de cheiloschizis

Diagnosticare

Buza de iepure este diagnosticată, de obicei, de către medici prin următoarele metode:

  • diagnosticul prenatal - în timpul sarcinii, ecografiile prenatale de rutină pot detecta adesea buza de iepure, uneori încă de la 16 săptămâni de gestație; dacă se suspectează o fisură, pot fi recomandate studii imagistice suplimentare, cum ar fi RMN fetal, pentru a evalua amploarea afecțiunii și pentru a verifica anomaliile asociate;
  • diagnostic postnatal - la naștere, o buză de iepure este, de obicei, evidentă în timpul examinării fizice a gurii, nasului și palatului nou-născutului.

În situaţiile în care este prezentă o despicătură a palatului fără o despicătură a buzei, afecțiunea poate să nu fie vizibilă imediat și poate fi identificată ulterior dacă apar dificultăți de hrănire sau alte simptome.

În cazul în care este diagnosticată o fisură, pot fi efectuate evaluări suplimentare pentru a identifica orice sindroame sau anomalii asociate. Aceste evaluări pot include analize de sânge, studii cromozomiale și evaluări cardiace, în special dacă există indicii ale unor afecțiuni genetice asociate sau defecte cardiace congenitale.

Tratament

Buza de iepure este tratată în principal prin intervenție chirurgicală care vizează restabilirea funcției și a aspectului normal. Repararea se efectuează, în general, între vârsta de 3 și 6 luni. Această perioadă permite sugarului să crească suficient pentru operație, abordând în același timp fisura timpuriu pentru a ajuta la dezvoltarea alimentației și a vorbirii.

Operația de reparare a buzei de iepure presupune efectuarea unor incizii precise pe ambele părți ale fisurii pentru a crea lambouri de țesut. Aceste lambouri sunt apoi suturate împreună pentru a închide defectul, cu scopul de a restabili un aspect și o funcție normală a buzelor. Repararea nasului poate fi, de asemenea, efectuată concomitent, dacă este necesar.

În funcție de nevoile individului, tratamentele suplimentare pot include.

  • logopedie - pentru a aborda orice dificultăți de vorbire și de limbaj care pot apărea din cauza fisurii;
  • îngrijire ortodontică - pentru a corecta problemele de aliniere dentară și maxilară asociate cu fisurile;
  • plasarea unui tub în ureche (aerator transtimpanal) - pentru a preveni acumularea de lichid și a reduce riscul de infecții ale urechii medii și pierderea auzului, în special în cazurile în care fisura afectează palatul.

Intervenția timpurie și un plan de tratament complet și individualizat sunt cruciale pentru obținerea unor rezultate optime la copiii cu buză de iepure.


Complicații

Cheiloschizis poate duce la mai multe complicații care afectează diverse aspecte ale sănătății și dezvoltării:

  • dificultăți de hrănire - bebelușii cu buză despicată se pot lupta cu suptul, ceea ce face dificilă hrănirea eficientă; sunt adesea necesare biberoane și tehnici de hrănire specializate pentru a asigura o nutriție adecvată;
  • infecții ale urechii și pierderea auzului - buza despicată poate fi asociată cu palatul despicat, care poate afecta funcționarea trompei lui Eustachio, ducând la acumularea de lichid în urechea medie; acest lucru crește riscul de infecții ale urechii și de pierdere potențială a auzului;
  • probleme dentare - copiii cu fisuri prezintă adesea probleme dentare, inclusiv dinți lipsă, în plus, malformați sau deplasați; de asemenea, ei pot fi mai predispuși la carii și pot necesita tratamente ortodontice pentru a corecta problemele de mușcătură și aliniere;
  • dificultăți de vorbire - în funcție de gravitatea și de implicarea palatului, copiii se pot confrunta cu dificultăți în dezvoltarea vorbirii, cum ar fi vorbirea nazală sau dificultăți în articularea anumitor sunete; terapia logopedică este adesea necesară pentru a rezolva aceste probleme;
  • provocări psihosociale - diferența vizibilă cauzată de buza despicată poate afecta stima de sine și interacțiunile sociale ale unui copil; intervenția timpurie și sprijinul din partea psihologilor sau a consilierilor pot ajuta la abordarea acestor provocări.

Prevenție

Deși nu toate cazurile de buză de iepure pot fi prevenite, anumite măsuri pot reduce riscul:

  • vitamine prenatale - administrarea de vitamine prenatale care conțin acid folic înainte și în timpul sarcinii poate ajuta la scăderea riscului de buză despicată;
  • evitarea tutunului și alcoolului în timpul sarcinii - aceste comportamente au fost legate de un risc crescut de fisuri orofaciale.

Punerea în aplicare a acestor strategii poate contribui la o sarcină mai sănătoasă și poate reduce probabilitatea apariției buzei de iepure.

Bibliografie

  1. CDC. “Cleft Lip/Cleft Palate.” Birth Defects, 26 Dec. 2024, www.cdc.gov/birth-defects/about/cleft-lip-cleft-palate.html?utm_. Accesat in 1 Apr. 2025.
  2. Watson, Stephanie. “Cleft Lip and Cleft Palate.” WebMD, 2 June 2003, www.webmd.com/oral-health/cleft-lip-cleft-palate?utm_. Accesat in 1 Apr. 2025.
  3. “Cleft Lip & Cleft Palate: Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 5 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/10947-cleft-lip-cleft-palate?utm_. Accesat in 1 Apr. 2025.
  4. “What Is Cleft Lip, Cleft Palate and Their Repair?” American Society of Plastic Surgeons, 2025, www.plasticsurgery.org/x26579. Accesat in 1 Apr. 2025.

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu