medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Bulimie nervoasă

Bulimie nervoasă

Alte denumiri: Bulimie

Descoperă informații utile despre bulimie nervoasă: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre bulimia nervoasă

Bulimia reprezintă o tulburare de alimentație de ordin psihologic ce presupune episoade de alimentație excesivă. Bulimia nervoasă este caracterizată prin mâncat compulsiv, urmat de metode compensatorii inadecvate de a preveni luarea în greutate.

Disconfortul fizic (durere abdominală sau greață) oprește episodul de mâncat compulsiv care, deseori, este urmat de un sentiment de vinovăție și depresie.

Bulimia nervoasă este caracterizată prin:

  • episoade de alimentație compulsive (se consumă o cantitate foarte mare de hrană, într-o perioadă scurtă de timp);
  • impresia pacientului că nu are control asupra propriului comportament;
  • vărsături, pentru a preveni luarea în greutate;
  • consum de laxative, pentru a preveni luarea în greutate;
  • exerciții fizice intense, pentru a preveni luarea în greutate.
bulimia1

Cauze

Cauza exactă a bulimiei este necunoscută. Sunt mulți factori care ar putea juca un rol în dezvoltarea acestor tulburări de alimentație, inclusiv genetica, biologia, sănătatea emoțională, așteptările societății sau alte probleme.

Deși cauzele bulimiei sunt extrem de complexe, ele pot fi clasificate în patru categorii:

  • Factori biologici: bulimia poate fi adânc înrădăcinată în creier sau în gene, ceea ce înseamnă că dezvoltarea acestei tulburări nu este din vina noastră. Rudele de gradul I (părinți, frați, copii) ale persoanelor care suferă de o tulburare de alimentație sunt mai predispuse să dezvolte o astfel de afecțiune.
  • Factori ai dezvoltării: personalitatea, obiceiurile, modelele de gândire și comportamentul se formează din timpul copilăriei și, prin urmare, atât experiențele pozitive, cât și cele negative din această perioadă de creștere pot avea un impact puternic asupra noastră până la maturitate. Abuzul și traumele din copilărie sunt puternic asociate cu dezvoltarea bulimiei nervoase, mai târziu în viață. Divorțul, pierderea părinților, abuzul emoțional, fizic, mental, sexual sau verbal, hărțuirea și neglijența, toate sunt strâns legate de apariția unei tulburări de sănătate mintală sau a unei stime de sine scăzute, care duc la tulburări alimentare, cum ar fi bulimia.
  • Factori psihologici: studiile au arătat că aproximativ 30% dintre indivizii cu comportamente de binge (mâncat până la starea de greață și durere) și de auto-vătămare au o legătură directă cu bulimia nervoasă. Depresia, anxietatea și tulburarea de personalitate borderline sunt, de asemenea, strâns legate de bulimia nervoasă.
  • Factori socioculturali: presiunea apropiaților, influențele mass-media și dietele sunt asociate cu apariția bulimiei. Stresul, abuzul de substanțe și influența rețelelor sociale sunt factori socioculturali despre care se știe că au o contribuție la dezvoltarea bulimiei nervoase.

Aceste cauze declanșatoare asociate cu bulimia nervoasă pot varia de la o persoană la alta. Recunoașterea cauzelor și înțelegerea faptului că această tulburare nu este legată de o singură cauză individuală este absolut necesară pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat în care toți factorii declanșatori de bază să poată fi abordați.

Factori de risc

Bulimia nervoasă, ca și alte tulburări de alimentație, este multifactorială, ceea ce înseamnă că există multe cauze care pot contribui la această boală, incluzând factori genetici, dezechilibre neurochimice și factori de stres de mediu (expunerea la traume sau abuz).

Alte probleme psihologice și emoționale, cum ar fi tulburarea de anxietate, depresia și stima de sine scăzută sunt, de asemenea, factori de risc la o persoană care este predispusă la o tulburare de alimentație.

Natura culturii noastre, care este hiperconcentrată pe interiorizarea ideală a fizicului cât mai slab, precum și presiunea socială generală de a fi cât mai suplu pot fi, de asemenea, factori de risc la persoanele cu predispoziție.

Alți factori de risc pentru bulimia nervoasă includ:

  • abuzul de substanțe;
  • sentimentul de inadecvare;
  • o traumă din copilărie, de a avea insuficientă mâncare;
  • simptomele psihiatrice;
  • apetitul scăzut.

Simptome

Persoanele cu bulimie nervoasă vor încerca adesea să-și ascundă tulburarea, de teamă că vor fi judecate sau respinse, și, prin urmare, simptomele acestei afecțiuni pot fi dificil de recunoscut. Cu toate acestea, anumite semne pot indica faptul că o persoană suferă de această tulburare de alimentație:

  • izolare socială;
  • schimbare de dispoziție sau de personalitate;
  • refuz de a mânca în fața oamenilor;
  • preocupare constantă pentru greutate sau hrană;
  • comportament impulsiv;
  • consum excesiv sau brusc de substanțe interzise sau alcool;
  • obsesie pentru perfecționism;
  • frică intensă de creștere în greutate;
  • obsesie pentru imaginea corpului;
  • comportament compulsiv (numărarea caloriilor și urmărirea greutății);
  • imagine corporală distorsionată;
  • comportament ritualic în timpul mesei;
  • cântărire frecventă;
  • izolare de lumea exterioară;
  • refuz de a purta haine colorate sau care dezvăluie forma corpului;
  • obsesie pentru haine neutre și largi;
  • ascunderea alimentelor.
bulimia2

Diagnosticare

Diagnosticul de bulimie nervoasă trebuie stabilit în funcție de următoarele criterii:

  • episoade repetate de alimentație excesivă;
  • pierderea controlului: pacientul simte că a pierdut controlul asupra supraalimentării și nu poate să se oprească sau să controleze cât de mult mănâncă;
  • comportamente nepotrivite („comportamente compensatorii”) pentru a evita creșterea în greutate sau pentru a compensa alimentația excesivă: vărsături autoinduse, utilizarea greșită a laxativelor, diureticelor și/ sau clismelor și exercițiile fizice excesive;
  • atât alimentația excesivă, cât și comportamentele compensatorii apar cel puțin o dată pe săptămână, timp de trei luni;
  • greutatea și/ sau forma corpului au un impact semnificativ asupra modului în care persoana se percepe pe sine.

Și persoanele cu anorexie pot prezenta aceste comportamente.

Tratament

Tratamentul pentru bulimia nervoasă poate dura ceva timp, însă, dacă este urmat întocmai, pacientul se poate recupera.

Tratamentul este ușor diferit pentru adulții care suferă de bulimie nervoasă de cel pentru pacienții sub 18 ani.


Tratament pentru adulți

Un prim pas în tratarea bulimiei îl reprezintă programul de autoajutorare ghidată; aceasta implică adesea lucrul cu o carte de specialitate combinat cu sesiuni cu un terapeut din domeniul sănătății. Aceste cărți de autoajutorare vă vor învăța să:

  • monitorizați ceea ce mâncați: observați și încercați să schimbați tiparele de comportament;
  • faceți planuri de masă realiste: planificarea a ce și când să mâncați pe parcursul zilei vă poate ajuta să vă reglați alimentația, să preveniți foamea și să reduceți alimentația excesivă;
  • identificați factorii declanșatori: vă ajută să recunoașteți semnele, să interveniți și să preveniți un ciclu de purjare excesivă;
  • identificați cauzele care stau la baza tulburării: puteți lucra la aceste probleme într-un mod mai sănătos;
  • găsiți alte modalități de a face față sentimentelor decât prin mâncat excesiv.

Dacă tratamentul de autoajutorare nu este suficient sau nu are efecte după patru săptămâni, medicul poate recomanda terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sau medicamentele.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) implică ședințele cu un terapeut, care vă va ajuta să explorați emoțiile și gândurile care ar putea contribui la tulburarea de alimentație și la modul cum vă simțiți în legătură cu greutatea și forma corpului. Această terapie vă va ajuta să adoptați obiceiuri alimentare regulate și modalități de a gestiona sentimentele și situațiile dificile, pentru a vă împiedica să recidivați.

Medicamentele nu ar trebui prescrise ca tratament de sine stătător pentru bulimie. Antidepresivele pot fi administrate, dar în combinație cu terapia sau cu tratamentul de auto-ajutorare, ca sprijin în gestionarea altor afecțiuni:


Tratament pentru copii și tineri

Primul și cel mai important pas în tratarea tinerilor care suferă de bulimie nervoasă este terapia de familie. Aceasta presupune discuții cu cei apropiați și cu un terapeut despre modul în care pacientul este afectat de tulburarea de alimentație și despre cum îl poate sprijini familia.

De asemenea, la fel ca în cazul adulților, poate fi recomandată terapia cognitiv-comportamentală.

Antidepresivele sunt rareori prescrise copiilor sau tinerilor sub 18 ani.


Complicații

Bulimia nervoasă poate da naștere unei serii de complicații:


Complicații psihologice

Pacienții tind să sublinieze prea mult valoarea aspectului exterior și au o viziune scăzută asupra propriei valori de sine; nu au abilitatea de a face față problemelor cu care se confruntă.

Persoanele bulimice tind să aibă o rată ridicată de tulburări de dispoziție (aproape 50%), cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară. Pacienții încearcă adesea să se automedieze prin comportamente bulimice, dar pot ajunge să-și agraveze simptomele de sănătate mintală.


Complicații medicale

Ciclurile de binging și purjare afectează organismul. Complicațiile medicale ale bulimiei sunt frecvente, cu efecte dăunătoare asupra țesuturilor moi, a funcției de reglare și a nivelurilor electroliților:

  • reflux acid persistent;
  • eroziunea dentinei și a smalțului dinților;
  • voce răgușită (deteriorarea corzilor vocale);
  • aritmie cardiacă;
  • efecte adverse gastrointestinale;
  • risc de sindrom de colon catartic (din cauza abuzului de laxative).

Prevenție

Este greu de spus cum poate fi prevenită bulimia, având în vedere că nu se știe exact ce o declanșează. Dar există modalități de a-i învăța pe copii atitudini și comportamente sănătoase despre mâncare și imaginea corpului:

  • mese regulate în familie, cât mai des posibil;
  • evitarea discuțiilor despre greutate;
  • concentrarea pe obiceiuri alimentare sănătoase;
  • promovarea unei imagini corporale sănătoase și realiste;
  • descurajarea dietelor „moft” (care promit rezultate rapide, promovează alimentele „magice”, indică faptul că alimentele pot schimba chimia corpului).

Odată ce bulimia s-a dezvoltat, prevenirea trebuie să se concentreze pe încercarea de a o împiedica să se agraveze și să afecteze corpul și stima de sine a unei persoane. Acest lucru poate fi dificil, deoarece tulburările de alimentație pot continua în secret mult timp, înainte ca apropiații să-și dea seama ce se întâmplă și să acționeze.

Autor

Chițescu Adriana

Psiholog

Bibliografie

  1. “Bulimia Nervosa.” Center for Discovery, 2017, https://centerfordiscovery.com
  2. “Bulimia Nervosa - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2018, www.mayoclinic.org
  3. “Bulimia Treatment.” The Meadows Ranch, 17 Mar. 2022, www.meadowsranch.com
  4. “Treatment - Bulimia.” NHS Choices. 2022, www.nhs.uk
  5. “Symptoms and Warning Signs of Bulimia.” Verywell Mind, 2012, www.verywellmind.com
  6. “Bulimia Nervosa.” WebMD, 2021, www.webmd.com/

Echipa medicală - Psihologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.