Constipație

Despre constipație

Constipația este o afecțiune frecvent întâlnită în rândul populaţiei generale pentru care pacienții se prezintă deseori la medic. Este caracterizată de eliminarea materiilor fecale (scaune) de consistență crescută, tari, uscate, greu de evacuat sau de eliminarea scaunelor de consistență normală, dar la un interval de timp crescut (de regulă sub 3 evacuări spontane pe săptămână).

Alte simptome asociate constipației pot fi reprezentate de: disconfort sau dureri abdominale la defecație, senzație de defecație incompletă sau senzație de obstrucție anală.

Pentru ca afecțiunea să fie considerată cronică, constipația trebuie să fie prezentă în ultimele 3 luni, cu debut cu cel puțin 6 luni înaintea diagnosticului (conform criteriilor Comitetului Internațional ROMA IV).

Constipația în sarcină

Constipația poate afecta persoane de toate vârstele, inclusiv femeile gravide. De cele mai multe ori este cauzată de nivelul crescut de progesteron. Acest hormon crește în timpul sarcinii și are ca efect relaxarea intestinelor și a colonului, astfel că acestea nu se mai contractă corespunzător. Materiile fecale vor staționa mai mult timp în colon, se deshidratează, devin tari și mai greu de evacuat. Și creșterea fetusului în timpul sarcinii face ca uterul să crească din ce în ce mai mare și să pună presiune pe intestine, îngreunând astfel evacuarea spontană a materiilor fecale.

Suplimentele de fier pot avea ca efect constipația. Excesul de fier din vitaminele prenatale poate împiedica bacteriile „bune” din intestinul viitoarei mămici să digere alimentele. Consumul scăzut de lichide va agrava constipația, la fel și o dietă săracă în fibre și lipsa exercițiilor fizice.

Constipația la bebeluși

Bebelușii alăptați la sân au risc mai scăzut să fie constipați. Aceștia pot avea scaun și la  un interval de 5-7 zile fără că acest lucru să fie considerat constipație. Bebelușii hrăniți cu formulă de lapte se pot constipa dacă formula nu este preparată corespunzător și nu conține destulă apă în compoziția ei.

Bebelușii aflați la diversificarea alimentației (de regulă în jurul vârstei de 6 luni), care încep să mănânce alimente solide pot avea la început scaune mai tari sau mai rare. Acest lucru se va regla de la sine, de cele mai multe ori, după câteva săptămâni.

Altă situație de constipație la bebeluși poate să apară dacă scaunul este prea tare și determină mici leziuni sau fisuri la nivel rectal sau anal. Acestea provoacă dureri la defecație. Astfel, bebelușul se va abține instinctiv să defecheze iar materiile fecale rămase în intestine se vor întări și vor fi mai greu de evacuat.

Constipația la copii

Copiii sunt constipați dacă:

• au scaune foarte voluminoase și de consistență crescută, tari;
• au mai puțin de trei (3) defecații spontane pe săptămână;
• scaunele seamănă cu “excrementele de oaie” – sub formă de granule mici;
• se forțează sau au dureri în timpul defecației;
• prezintă sângerări în timpul sau imediat după defecație din cauză că scaunul este prea tare sau voluminos;
• au apetit alimentar scăzut sau dureri abdominale după ce au scaun.

Constipația la bătrâni

Vârstnicii pot avea o predispoziție pentru constipație favorizată de îmbătrânirea organelor responsabile de tranzitul intestinal și de slăbirea musculaturii abdominale.

Factori de risc

Administrarea unor tratamente cu medicamente precum sedative, opioide, analgezice, unele antidepresive și antihipertensive crește riscul apariției constipației. Totodată, și pacienții cu depresie, tulburare anxioasă sau tulburare de alimentație (cum ar fi anorexia nervoasă) au șanse mai mari să dezvolte această afecțiune. De asemenea sunt mai predispuse la constipație:

• persoanele vârstnice;
• persoanele de sex feminin;
• pacienții deshidratați;
• cei care au o dietă săracă în fibre vegetale.

Diagnosticare

Constipația este o afecțiune diagnosticată atât de medicul de familie, cât și de medicul gastroenterolog sau internist.

Anamneza

Discuția cu pacientul este foarte importantă și trebuie să includă detalii despre debutul și intensitatea constipaţiei. Importante sunt și antecedentele patologice familiale și personale (ce boli mai există în familie și ce afecțiuni are pacientul). De asemenea, trebuie notate și medicamentele prescrise pentru alte afecțiuni.

Examenul fizic

Acesta include examen clinic general, abdominal și tușeu rectal. Tușeul rectal oferă informații despre eventualele fisuri anale sau hemoroizi care pot duce la complicații în constipația cronică.

Examenele de laborator

Analizele de sânge recomandate pentru diagnosticarea constipației includ: hemoleucogramă completă, glicemie, uree și creatinină serică, ionogramă serică (inclusiv sideremie - fierul seric), funcția tiroidiană.

Toate acestea ar trebui efectuate la pacienții cu istoric de constipație cronică ce prezintă scaune amestecate cu sânge (hematochezie), au scădere în greutate neintenționată de cel puțin 10% din greutatea corporală, au istoric în familie de cancer colo-rectal sau boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolită ulcero-hemoragică), au anemie sau un test pozitiv de hemoragii oculte fecal.

Endoscopia digestivă inferioară (colonoscopia)

Colonoscopia este o investigație prin care se examinează intestinul gros cu ajutorul unui tub flexibil ce are la capăt o camera video (colonoscop) cu ajutorul căreia se pot observa cauzele obstructive ale constipației (polipi, cancer colo-rectal). Are avantajul că poate preleva fragmente bioptice cu examen histopatologic ulterior (colonoscopie diagnostică).

De asemenea, colonoscopia poate fi și terapeutică. De exemplu, în timpul acesteia se pot efectua rezecții endoscopice ale polipilor.

Colonoscopia se recomandă:

• pacienților cu vârstă de peste 50 ani ce prezintă constipație, care nu au fost supuși anterior screeningului cancerului colo-rectal (CCR). Această vârstă este mai mică la pacienții cu cazuri de CCR în familie, și anume cu 10 ani mai devreme decât a a fost descoperit la ruda de grad I;
• pacienților cu constipație și semne de alarmă: sângerare rectală, test hemoragii oculte fecal pozitiv, anemie prin deficiență de fier, scădere în greutate neintenționată de cel puțin 10% din greutatea corporală, istoric familial de CCR sau boală inflamatorie intestinală.

Examene imagistice

Radiografia abdominală simplă (“pe gol”) poate evidenția retenția materiilor fecale în colon și poate sugera diagnosticul de megacolon.

Radiografia abdominală cu bariu (tranzit baritat) poate fi utilă pentru a măsura tranzitul intestinal în constipația dată de afecțiuni neurologice, precum boala Hirschsprung (boală congenitală caracterizată de constipație din naștere și dilatare colonică).

Studii ale tranzitului colonic (de motilitate)

Sunt utile la pacienții ce prezintă defecații rare. De asemenea, sunt indicate la pacienții cu constipație cronică refractară la laxative sau alte abordări conservative pentru a diferenția tranzitul colonic normal de cel lent. Manometia ano-rectală furnizează informații utile despre funcția sfincterului anal în repaus și în timpul manevrelor de defecație. Studiul ajută la diagnosticul unor afecțiuni precum defecația disinergetică.

Prevenție

Pentru a preveni constipația, iată câteva sfaturi simple de care ar trebui să țineți cont.

• Mâncați la ore regulate;
• Luați masa așezat pe scaun, în atmosferă calmă, relaxată, mâncând încet și mestecând bine;
• Consumați cel puțin 2 litri de lichide necarbogazoase pe zi;
• Faceți exerciții fizice regulate;
• Evitați mesele copioase și alimentele care se digeră greu (grăsimi animale, prăjeli, sosuri grele etc.);
• Evitați excesul de alcool, cafea, tutun;
• Evitați oboseala, stresul;
• Mâncați cât mai des fructe, legume proaspete și cereale integrale;
• Adăugați în dietă și suplimente pe bază de fibre;
• Luați în considerare adăugarea în dietă a probioticelor (iaurt, chefir cu culturi celulare vii active);
• Antrenați-vă musculatura abdominală pentru a avea tranzit intestinal în aceeași perioadă din zi.