Despre degerături
Degerăturile reprezintă o afecțiune comună, adesea subestimată, caracterizată prin leziuni tisulare (ale țesuturilor) provocate de expunerea la frig, la temperaturi sub zero grade Celsius.
Degerăturile apar în urma unui mecanism simplu al organismului: când corpul este expus la temperaturi foarte scăzute, el încearcă să prevină pierderile de căldură prin redirecționarea sângelui departe de extremități (degetele de la mâini și de la picioare). Dacă expunerea este prelungită, în interiorul și în jurul celulelor pielii va începe să se formeze gheața. Cristalele de gheață blochează circulația sângelui prin rețeaua fină a capilarelor, ceea ce înseamnă că țesutul va fi lipsit de oxigen și nutrienți.
Cauze
Degerăturile tind să apară atunci când corpul este expus la frig intens, ceea ce duce la vasoconstricție. Din cauza fluxului sanguin redus, căldura nu mai ajunge la țesuturi. Cele mai predispuse la degerături sunt picioarele, mâinile, urechile, buzele și nasul.
Frigul puternic însoţit de vânt afectează zonele descoperite (nas, obraji, urechi, faţă), iar frigul umed, chiar de intensitate mică, provoacă, cel mai frecvent, degerături la nivelul degetelor de la picioare.
Factori de risc
Există numeroși factori care cresc riscul de apariție a degerăturilor:
- condiții medicale care afectează capacitatea de a simți sau de a răspunde la frig: afectare vasculară periferică, boala Raynaud, ateroscleroză, artrită, diabet zaharat, afecţiune tiroidiană, deshidratare, transpirație excesivă, epuizare, un status mental alterat (traumatism cranian, abuz etanolic sau de droguri, boli psihice), antecedente de leziuni provocate de frig, infecţie;
- condiții de viață și muncă: atleţi ai sporturilor de iarnă sau montane, soldaţi şi muncitori care lucrează în mediu rece, vârste extreme, persoane fără adăpost, expunere la apă sau umezeală, imobilizare, consum de nicotină sau alte droguri vasoconstrictoare, oboseală, îmbrăcăminte inadecvată sau strâmtă, malnutriţie.
Simptome
Simptomele degerăturilor diferă în funcție de gradul leziunii. Cu cât timpul de expunere la frig este mai îndelungat, cu atât prognosticul este mai slab.
În funcție de perioada de expunere și de afectarea tisulară, degerăturile sunt împărțite în patru stadii:
- de gradul I: reprezintă forma cea mai ușoară în care doar celulele de la suprafața pielii îngheață - de obicei nas, urechi, obraji, degetele de la mâini și picioare. Tegumentele sunt inițial palide, reci și dureroase, iar apoi devin eritematoase (roșii). Ulterior, apare senzația de arsură și furnicături la nivelul zonei afectate de reducerea fluxului sanguin;
- de gradul II: se manifestă prin decolorarea tegumentelor periferice, prin apariția de bule (bășici) cu conținut seros sau hemoragic, pe fond roșu-vinețiu, care se pot rupe, ducând la apariția ulcerațiilor. De asemenea, apare senzația de amorțeală a extremităților;
- de gradul III: reprezintă necroza tegumentară superficială care determină pierderea sensibilității locale și este caracterizată prin edem, flictene hemoragice şi coloraţie gri-albăstruie a tegumentelor. În acest stadiu, după câteva zile poate apărea gangrena;
- de gradul IV: sunt produse de expunerea îndelungată la temperaturi scăzute și cuprind atât tegumentul în toată grosimea lui, care capătă un aspect ceros, cianotic, cu nuanțe de gri, cât și structurile tisulare profunde, inclusiv mușchii, tendoanele și oasele. În acest stadiu, gangrena apare după câteva ore.
Degerăturile de gradul I și II sunt cele mai des întâlnite și, dacă sunt identificate la timp, pot fi remediate, fără urmări neplăcute. În schimb, degerăturile de gradul III și IV determină vindecări vicioase sau amputații.
Diagnosticare
Diagnosticul de degerături se pune, de cele mai multe ori, pe baza anamnezei și a examenului clinic. În funcție de aspectul tegumentelor și de simptomele declarate de pacient, medicul poate stabili gradul leziunilor.
Există și situații când medicul apelează la investigații imagistice (exemplu RMN, scintigrafie, termografie cu microunde, angiografie, flowmetrie laser Doppler), pentru a determina cu exactitate gradul de afectare a țesuturilor și pentru a stabili tratamentul.
Tratament
Tratamentul degerăturilor trebuie să înceapă înainte de prezentarea la unitatea de urgență.
Acordarea primului ajutor presupune:
- înlocuirea hainelor ude cu altele, uşoare şi uscate;
- reîncălzirea, cât mai rapidă;
- evitarea frecării zonei afectate cu mâna sau cu zăpadă;
- învelirea zonei afectate într-o pătură, pentru protecţie mecanică;
- evitarea alcoolului sau a sedativelor;
- evitarea mersului pe picior îngheţat, deoarece pot apărea dilacerări (fărâmițări) sau fracturi.
Tratamentul la unitatea de urgenţă implică:
- îndepărtarea condiţiilor ameninţătoare de viaţă, resuscitare fluidă, reîncălzire rapidă (în 20-40 minute) a segmentului afectat (cel mai bine prin imersia lui într-o cadă cu apă la 40-42°C);
- trebuie evitate temperaturile mai mari şi căldura uscată;
- administrare de analgezice de tipul morfinei, eventual poziţionarea segmentului afectat pe o atelă, în repaus;
- în degeraturile ușoare, de gradul I și II, masajele ușoare cu creme ihtiolate sau camforate;
- evitarea masajului, în cazul degerăturilor de gradul III și IV;
- debridarea flictenelor seroase şi menajarea celor hemoragice, pentru a evita riscul de infecţie;
- rezolvarea eventualelor fracturi asociate;
- amputaţiile şi debridările trebuie amânate până după șase-opt săptămâni (perioadă necesară pentru a se delimita în mod clar zonele necrotice de cele viabile).
Fiind o afecțiune des întâlnită în perioadele cu temperaturi scăzute, mulți pacienți preferă să se trateze acasă. Este recomandată, însă, prezentarea la unitatea de urgențe și evitarea diferitelor remedii naturiste, deoarece acestea ar putea agrava leziunile.
Complicații
Principala complicație care poate apărea în urma degerăturilor o reprezintă tulburările circulatorii şi trofice care se extind.
Complicațiile nervoase şi vasculare se manifestă clinic prin:
- atrofii musculare;
- rigiditatea articulațiilor;
- secreţie sudorală suprimată sau exagerată;
- parestezii;
- pierderea unghiilor;
- piele crăpată;
- durere cronică;
- durere fantomă;
- tremor;
- căderea părului;
- deformarea unghiilor;
- osteoporoză;
- ulceraţii trofice sau zone de gangrenă ischemică;
- arterită;
- edeme cianotice.
Prevenție
Degerăturile pot fi prevenite respectând câteva măsuri simple:
- limitarea timpului petrecut în aer liber pe vreme rece, umedă sau cu vânt;
- îmbrăcămintea în mai multe straturi (haine largi și calde); aerul dintre straturi acționează ca o izolație împotriva frigului, evitând hipotermia;
- purtarea hainelor rezistente la vânt și la apă;
- purtarea unei căciuli, care să asigure o protecție completă a urechilor; materialele grele din lână sau rezistente la vânt sunt cele mai bune articole de protecție împotriva frigului;
- utilizarea mănușilor;
- utilizarea de încălțăminte și șosete care nu limitează circulația sângelui;
- atenție la primele semne de degerături (modificări ale culorii pielii, înțepături și amorțeală);
- evitarea consumului de alcool, deoarece face organismul să piardă mai repede căldura;
- accesul la adăpost și menținerea hidratării și nutriției sunt vitale pentru protecția împotriva degerăturilor;
- exercițiile fizice moderate pot crește fluxul sangvin și pot ajuta la menținerea unei temperaturi constante.
Autor
Bibliografie
- “Frostbite - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
- “Frostbite.” Vic.gov.au, 2022, www.betterhealth.vic.gov.au
- Basit, Hajira, et al. “Frostbite.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 27 June 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov
- “Symptoms - Frostbite.” NHS Choices, 2022, www.nhs.uk
Alte afecțiuni similare
Daltonism
Daltonismul, cunoscut și sub numele de cecitate cromatică, este o tulburare a vederii cromatice. Mai exact, pacientul prezintă incapacitatea de a deosebi unele culori de...
Vezi detalii
Deficit de vitamina D
Vitaminele D reprezintă un grup de vitamine liposolubile, al căror rol principal este creșterea absorbției calciului, magneziului și a ionului fosfat la nivel intestinal...
Vezi detalii
Degenerescența maculară
Despre degenerescența macularăDegenerescența maculară legată de vârstă este o tulburare degenerativă cronică, progresivă a maculei, care afectează persoanele în vârstă...
Vezi detalii
Demență
Demența este un termen medical folosit pentru a descrie deteriorarea capacității mintale. Nu este o afecțiune în sine, este un simptom asociat cu declinul memoriei sau...
Vezi detalii
Demența vasculară
Demența vasculară este un termen general, care descrie problemele legate de raționament, planificare, judecată, memorie și alte procese cognitive, cauzate de leziuni ale...
Vezi detalii
Demineralizare dinţi
Demineralizarea dentară este procesul prin care mineralele, în principal calciu și fosfat, se pierd din smalțul dinților. Acest proces este un precursor al cariilor...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
