medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Dischinezia biliară (bila leneșă)

Dischinezia biliară (bila leneșă)

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre dischinezia biliară (bila leneșă)

Dischinezia biliară este o afecțiune a vezicii biliare („colecist” în termeni medicali, „bilă” în termeni populari).

Vezica biliară este un organ cavitar (ca un „săculeț”, cu formă de pară) aflat sub ficat, care are rolul de a stoca un lichid galben-verzui, secretat de ficat, numit bilă. Acest lichid este evacuat în duoden (prima parte a intestinului) în timpul digestiei, ajutând astfel la digerarea grăsimilor (lipidelor) din alimente.

Dischinezia biliară este o tulburare de motilitate care afectează fie vezica biliară, fie sfincterul lui Oddi (locul prin care trec sărurile biliare în duoden). Astfel, există mai multe tipuri de dischinezie biliară, în funcție de partea anatomică afectată:

  • dischinezia vezicii biliare: disfuncția funcțională a vezicii biliare;
  • disfuncția sfincterului Oddi (SOD);
  • disfuncția sfincterului pancreatic: locul prin care enzimele pancreatice se varsă în duoden.

La pacienții cu dischinezie biliară, bila nu se poate deplasa prin tractul biliar și rămâne stocată în vezica biliară. Ca urmare, aceasta din urmă nu mai este capabilă să furnizeze suficientă bilă concentrată pentru ca organismul să digere în mod corespunzător grăsimile.

Dischinezia biliară (bila leneșă)

Cauze

Dischinezia biliară apare din cauza coordonării neadecvate a musculaturii vezicii biliare sau a sfincterului biliar. Nu se știe exact ce provoacă acest lucru, dar există mai mulți factori care pot juca un rol în declanșarea „bilei leneșe”:

  • stresul: unele studii au arătat că acesta provoacă disfuncția receptorului dopaminergic, care poate împiedica vezica biliară să primească semnale adecvate de la creier;
  • inflamația cronică;
  • un dezechilibru hormonal;
  • obezitatea;
  • o afectare a musculaturii vezicii biliare;
  • musculatura sfincterului Oddi excesiv de contractată.

Dischinezia biliară este, de asemenea, considerată a fi un simptom al anumitor boli:

  • hipotiroidism;
  • pancreatită cronică;
  • diabet zaharat;
  • boală celiacă (intoleranță la gluten);
  • fibromialgie: afecțiune caracterizată prin spasme musculare, care pot afecta și musculatura vezicii biliare.

Factori de risc

Factorii de risc pentru „bila leneșă” sunt reprezentați de:

  • vârsta înaintată;
  • sexul feminin;
  • obezitatea;
  • stresul;
  • inflamația vezicii biliare;
  • bolile gastrointestinale;
  • modificările hormonale tiroidiene (în special hipotiroidismul).

Simptome

Pacienții cu „bilă leneșă” se confruntă adesea cu episoade de durere inexplicabilă în cadranul superior drept abdominal (hipocondrul drept sau zona aflată sub coastele drepte).

Simptomele comune ale dischineziei bilare includ:

  • durere în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste, ce apare episodic;
  • durere abdominală, ce apare după mese;
  • intoleranță la alimentele grase;
  • durere destul de puternică încât să limiteze activitățile zilnice;
  • greață și vărsături;
  • balonare.

Dischinezia biliară poate mima uneori durerea din litiaza biliară (colica biliară):

  • durere ascuțită în partea dreaptă a abdomenului, ce poate radia (se transmite) în umărul drept;
  • durere ce poate fi acută sau poate apărea și dispărea după un interval mai lung de timp;
  • greață și vărsături;
  • scăderea apetitului alimentar.
Dischinezia biliară (bila leneșă) 1

Diagnosticare

Dischinezia biliară este diagnosticată de medicul gastroenterolog sau internist și se bazează în principal pe criterii clinice. Acestea vizează episoade de durere localizată în epigastru (capul pieptului) și/ sau în cadranul drept superior al abdomenului și sunt avute în vedere criteriile de mai jos:

  • episoade dureroase, ce durează cel puțin 30 minute;
  • simptome recurente, ce apar la intervale diferite de timp (nu zilnic);
  • durere ce crește treptat până la un nivel constant;
  • durere moderat-severă, suficient de importantă încât să afecteze activitățile zilnice ale pacientului sau să îl determine să se prezinte la camera de urgență;
  • durerea nu este ameliorată de eliminarea materiilor fecale;
  • durerea nu este ameliorată de medicamente antiacide;
  • durerea nu se ameliorează cu mișcarea poziției corpului;
  • excluderea altor boli structurale, care ar putea explica simptomele (ex: litiaza biliară, pancreatita).
  • criterii suportive (adiționale): durerea poate fi însoțită de una sau mai multe dintre următoarele criterii:
  • durere asociată cu greață și vărsături;
  • durere ce iradiază în spate și/ sau sub omoplatul drept;
  • durere ce trezește pacientul din somn în mijlocul nopții.

În afară de criteriile clinice, medicul poate analiza și alte aspecte și poate recomanda:

  • analize de sânge: pentru verificarea funcției hepatice, biliare și pancreatice;
  • ecografia abdomenului superior: obligatorie la pacienții cu simptomele menționate anterior; ar trebui să fie normală, fără modificări structurale ale vezicii bilare, ductelor biliare și pancreasului;
  • endoscopia digestivă superioară: trebuie să arate absența modificărilor sau leziunilor pe esofag, stomac și duoden;
  • examinarea microscopică a lichidului biliar: folosită pentru a exclude microlitiaza sau icrocristalele de colesterol ce ar putea cauza simptome;
  • scintigrafie colecisto-hepato-biliară (HIDA - hepatobiliary iminodiacetic acid): metodă imagistică ce se efectuează după administrare intravenoasă a unui reactiv, ce se concentrează în ficat și se excretă biliar; metoda se folosește cel mai adesea pentru a evalua vezica biliară, funcția de excreție biliară a ficatului și pentru a urmări fluxul de bilă din ficat către intestinul subțire. O scanare HIDA este adesea realizată cu raze X și ultrasunete;
  • colangiopancreatografie prin rezonanță magnetică (colangioRMN): metodă imagistică utilă pentru a exclude litiaza biliară, tumori sau alte leziuni obstructive ale tractului biliar, ce pot mima simptomele dischineziei biliare;
  • manometria sfincterului Oddi: măsoară presiunea sfincterului Oddi; se poate efectua în timpul ERCPului.

Tratament

Există trei tipuri de disfuncție biliară a sfincterului Oddi:

  • tip I: pacienții au durere de tip biliar, valori crescute ale transaminazei hepatice de peste 2 ori valoarea normală și dilatare de cale biliară principală (CBP) la ecografie;
  • tip II: durere de tip biliar și creștere a enzimelor hepatice sau dilatare de CBP;
  • tip III: durere de tip biliar fără modificări ale enzimelor hepatice sau dilatare de CBP.

Pacienții care se încadrează în tipul I de disfuncție biliară necesită efectuarea ERCP cu sfincterotomie endoscopică (modalitate prin care, cu instrumente speciale, se încearcă lărgirea sfincterului Oddi pentru a ameliora simptomele).

Medicamente precum blocantele de canale de calciu pot fi benefice la pacienții cu disfuncție de tip III, înaintea ERCP.

De asemenea, pacienții cu tipul II și III de disfuncție biliară necesită manometrie sfincteriană și, dacă aceasta prezintă modificări (presiunea bazală depășește 40 mmHg) se va efectua sfincterotomia endoscopică.

Se poate încerca și injectare de toxină botulinică intrasfincterian, dar efectele sunt temporare.

Colecistectomia (îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare în totalitate) se recomandă în cazul în care golirea vezicii biliare este sub 40%, măsurată în cadrul scintigrafiei HIDA.


Complicații

Complicații pot apărea în urma tratamentului administrat. Astfel, complicațiile tratamentului endoscopic pot fi:

  • pancreatita acută post-ERCP;
  • infecția căii biliare principale (colangită);
  • infecția vezicii biliare (colecistită);
  • hemoragia;
  • perforația;
  • complicațiile cardio-pulmonare.

În cazul colecistectomiei pot apărea următoarele complicații:

  • infecție;
  • hemoragie;
  • perforație;
  • peritonită biliară;
  • lezarea ductelor biliare;
  • lezarea intestinului subțire, a colonului sau a vaselor de sânge;
  • tromboză venoasă profundă;
  • sindrom post-colecistectomie: simptome asemănătoare celor date de litiaza veziculară (dureri de burtă, indigestie, diaree, febră, îngălbenirea ochilor și a pielii – icter).

Prevenție

Putem preveni apariția dischineziei biliare încercând să limităm factorii de risc:

  • evitarea stresului, a fumatului excesiv, a stimulentelor (cafea, ceai negru, energizante etc.);
  • evitarea creșterii în greutate și a obezității;
  • consumul de alimente cu conținut redus de grăsimi saturate;
  • ținerea sub control a valorilor colesterolului și trigliceridelor din sânge;
  • practicarea regulată de exerciții fizice;
  • efectuarea de controale medicale periodice pentru analize de sânge și ecografii abdominale.

Autor

Dr. Carp-Ștefan Antoaneta

Medic Specialist Endoscopie - Gastroenterologie

Bibliografie

  1. “What is Biliary Dyskinesia: Symptoms, Causes, Diagnosis, and Treatment” DocDoc, 2022, www.docdoc.com
  2. “An Overview of Biliary Dyskinesia.” Verywell Health, 2012, www.verywellhealth.com
  3. Management of Biliary Dyskinesia. “Management of Biliary Dyskinesia - Department of Surgery.” Department of Surgery, 23 Oct. 2017, www.surgery.wisc.edu
  4. Behar J., Corazziari E. et. All, „Functional Gallbladder and Sphincter of Oddi Disorders”, Gastroenterology Vol.130, nr 5.
  5. “Gallbladder Removal”. NHS Choices, 2022, www.nhs.uk

Echipa medicală - Medicina interna și Gastroenterologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.