RUTINA DE VINERI

20% reducere la consultații și analize!

Află mai mult
medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Difterie

Difterie

Descoperă informații utile despre difterie: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre difterie

Difteria este o infecție bacteriană gravă, cauzată de Corynebacterium diphtheriae; această bacterie eliberează o toxină care afectează membranele mucoase ale nasului și gâtului, ceea ce duce la probleme la înghițire și respirație.

Difteria poate fi tratată cu medicamente. Dar în stadii avansate, poate afecta inima, rinichii și sistemul nervos; chiar și cu tratament, boala poate fi mortală, mai ales la copii.

Există două tipuri principale de difterie:

  • respiratorie (clasică): este cel mai frecvent tip de difterie. Afectează tractul respirator superior (nas, gât, amigdale sau laringe); simptomele pot varia în funcție de locul în care se află membranele afectate de toxină;
  • cutanată: este un tip mai rar de difterie, ce apare mai ales în climatele tropicale sau în locurile aglomerate unde oamenii trăiesc în condiții nesănătoase; este caracterizată prin erupții cutanate, răni sau vezicule, care pot apărea oriunde pe corp.

Difteria este extrem de rară în țările dezvoltate datorită vaccinării pe scară largă împotriva bolii.

Colonii de bacterii Corynebacterium diphtheriae crescute pe un mediu de cultura specific, vazute la microscop

Cauze

Difteria este cauzată de bacteria Corynebacterium diphtheriae, care se înmulțește de obicei în membranele sistemului respirator.

Aceste bacterii produc o toxină care afectează celulele țesutului respirator: în două sau trei zile, acesta formează o masă voluminoasă, de culoare gri, care acoperă și blochează țesuturile sănătoase din gât, nas și amigdale. Pentru persoana infectată, respirația și înghițirea devin dificile.

Bacteria se răspândește prin:

  • picături în aer: atunci când strănutul sau tusea unei persoane infectate eliberează picături contaminate, cei din apropiere pot inhala C. Diphtheriae; boala se răspândește ușor în acest fel, mai ales în locuri aglomerate;
  • obiecte personale sau de uz casnic contaminate: boala se poate transmite uneori și prin contactul cu obiectele unei persoane infectate; și atingerea unei răni infectate poate transfera bacteriile care cauzează difteria.

Persoanele cu difterie netratată pot fi contagioase până la patru săptămâni, iar cele purtătoare ale bacteriilor difterice pot fi contagioase o perioadă și mai îndelungată, chiar dacă nu au niciun fel de simptome.

Factori de risc

Printre persoanele care au un risc crescut de a face difterie se numără:

  • copiii și adulții nevaccinați;
  • persoanele care trăiesc în locuri aglomerate sau insalubre;
  • persoanele care călătoresc în zone în care infecțiile cu difterie sunt mai frecvente;
  • contactul apropiat cu persoane infectate.

În zonele în care vaccinarea împotriva difteriei este obligatorie, boala reprezintă în principal o amenințare doar pentru persoanele nevaccinate sau vaccinate inadecvat, care călătoresc în zone de risc sau au contact cu persoane din țările mai puțin dezvoltate.

Simptome

Semnele și simptomele difteriei încep, de obicei, în două până la cinci zile de la infectare. Acestea pot include, în funcție de tipul bolii:

Difterie respiratorie:

  • durere în gât și răgușeală;
  • ganglioni limfatici măriți în gât;
  • dificultăți de respirație (dispnee) sau respirație rapidă;
  • secreții nazale;
  • depuneri gri sau albe la nivelul amigdalelor și nu numai;
  • febră și frisoane;
  • stare de oboseală.

Difterie cutanată:

  • răni deschise sau ulcere cu o margine definită;
  • durere;
  • erupție cutanată cu solzi sau piele decojită;
  • roşeaţă;
  • umflături.

La unii oameni, infecția cu Corynebacterium diphtheriae provoacă fie o boală ușoară, fie niciun semn și simptom evident. Persoanele infectate, dar care nu prezintă simptome, sunt purtătoare ale bolii și pot răspândi infecția.

Medic pediatru administrand un vaccin unei fetite

Diagnosticare

Medicii pot suspecta diagnosticul de difterie la un copil care prezintă durere și o membrană cenușie sau albă care acoperă amigdalele și gâtul.

Analiza în laborator a unei probe de C. diphtheriae prelevate din gât este utilizată pentru confirmarea diagnosticului. De asemenea, medicii pot preleva o probă de țesut dintr-o rană infectată și o pot testa în laborator pentru a verifica tipul de difterie care afectează pielea (difterie cutanată).

Dacă medic suspectează difteria, tratamentul începe imediat, chiar înainte ca rezultatele testelor bacteriene să fie disponibile.

Tratament

Difteria este o boală gravă, care necesită tratament imediat și agresiv. Specialistul în boli infecțioase trebuie să se asigure în primul rând că pacientul nu are căile respiratorii blocate sau îngustate. În unele cazuri, poate fi nevoie să plaseze un tub de respirație în gât pentru a menține căile respiratorii deschise până când inflamația va mai scădea.

Tratamentele includ:

  • antibiotice: ajută la eliminarea bacteriilor din organism, curățând infecțiile; reduc timpul în care un pacient cu difterie este contagios;
  • antitoxină: medicul poate apela la un medicament infectabil, care să contracareze toxina difterică din organism.

Copiii și adulții care suferă de difterie trebuie adesea să fie internați în spital pentru tratament. Ei pot fi izolați într-o unitate de terapie intensivă, deoarece difteria se poate răspândi cu ușurință la oricine nu este vaccinat împotriva bolii.


Complicații

Netratată, difteria poate provoca o serie de complicații:

Difteria respiratorie: blocarea căilor respiratorii este o complicație mortală; dacă toxina ajunge în fluxul sanguin, poate distruge țesuturile altor organe și poate cauza:

Chiar și cu tratament, aproximativ una din zece persoane cu difterie respiratorie va deceda; fără tratament, rata mortalității este și mai mare - până la jumătate dintre oameni mor din cauza bolii.

Difteria cutanată: deși rana se vindecă lent, infecțiile cutanate cauzate de difterie duc rareori la complicații, boli severe sau deces.

Prevenție

Cea mai sigură metodă de prevenire a difteriei este vaccinarea. Imunizarea împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive (DTP) este cuprins în schema națională de vaccinare a copiilor.

Persoanele care au fost expuse sau au intrat în contact cu cineva infectat, pot primi tratament cu antibiotice pentru a preveni dezvoltarea difteriei. Este posibil să fie nevoie și de o doză de rapel a vaccinului DTP.

Bibliografie

  1. “Diphtheria-Diphtheria - Symptoms & Causes - Mayo Clinic.” Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diphtheria/symptoms-causes/syc-20351897.
  2. CDC. “About Diphtheria.” Diphtheria, 21 June 2024, www.cdc.gov/diphtheria/about/index.html.
  3. “Diphtheria: Causes, Symptoms, Treatment & Prevention.” Cleveland Clinic, 19 June 2018, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17870-diphtheria.
  4. World. “Diphtheria.” Who.int, World Health Organization: WHO, 12 July 2024, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/diphtheria.
  5. “Difteria.” Portalul European de Informații Despre Vaccinare, 3 Oct. 2022, vaccination-info.europa.eu/ro/fisele-de-informare-despre-boli/difteria.

Echipa medicală - Boli infectioase

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.