Despre epididimită
Epididimita este o inflamație a epididimului, tubul situat în partea din spate a testiculelor, care stochează și transportă spermatozoizii. Când acest tub se inflamează, poate provoca durere și creșterea în dimensiune a testiculelor.
Această infecție, de obicei bacteriană, se poate dezvolta la orice vârstă, dar apare frecvent între 20 și 40 de ani. Afecțiunea se declanșează, de obicei, din cauza unei infecții bacteriene sau a unei infecții cu transmitere sexuală.
Epididimita acută este resimțită rapid cu roșeață și durere și dispare cu tratament. Afecțiunea durează aproximativ şase săptămâni sau mai puțin și, de obicei, simptomele se îmbunătățesc după tratamentul cu antibiotice.
Epididimita cronică, pe de altă parte, se poate prelungi, ca simptomatologie, peste şase săptămâni și presupune simptome cu durere surdă, se dezvoltă mai lent și devine o problemă pe termen lung.
În cele mai multe cazuri, testiculele prezintă și inflamație. Poate fi dificil de spus dacă testiculele, epididimul sau ambele sunt inflamate. De aceea, medicii de specialitate folosesc în mod obișnuit termenul epididimo-orhită, pentru a explica infecția în ambele părți ale sistemului reproducător. Epididimo-orhita înseamnă umflarea bruscă atât a epididimului, cât și a testiculului.
Orhita reprezintă doar umflarea testiculelor și este mai puțin frecventă. Aproape întotdeauna apare rapid și dispare odată cu tratamentul. Orhita cronică nu este bine definită și este atribuită unei probleme de sănătate numită orhialgie (durere testiculară cronică).
Cauze
Infecțiile cu transmitere sexuală sunt o cauză frecventă a epididimitei, gonoreea și chlamydia fiind cele mai frecvente. Aceste boli pot provoca o infecție la nivelul uretrei. Uneori, bacteriile călătoresc pe canalele deferente până la epididim sau testicule și provoacă o inflamație suplimentară acolo.
Infecțiile cu transmitere nesexuală, cum ar fi cele care provin din infecții ale tractului urinar sau tuberculoză, se propagă prin intermediul uretrei sau migrează din alte părți ale corpului și infectează sau provoacă inflamarea epididimului. Cu toate acestea, o infecție cu transmitere nesexuală, cum ar fi o infecție a tractului urinar sau a prostatei, poate provoca, de asemenea, epididimită.
Copiii pot fi afectați, ca și adulții, deși este mai probabil ca inflamația să aibă cauze diferite.
Cauzele comune ale epididimitei la copii includ:
- traume directe;
- bacterii care se răspândesc în uretră și epididim;
- refluxul de urină în epididim;
- torsiune sau răsucire a epididimului.
Factori de risc
Factorii de risc care favorizează epididimita sunt:
- absența circumciziei;
- sexul neprotejat;
- probleme structurale în tractul urinar;
- infecție TBC;
- prostată mărită, care provoacă blocarea vezicii urinare;
- intervenție chirurgicală recentă la nivelul tractului urinar;
- accidentare inghinală recentă;
- utilizarea unui cateter urinar.
Simptome
Epididimita poate începe cu doar câteva simptome ușoare. Fără tratament totuși, simptomele tind să se agraveze.
Persoanele cu epididimită pot prezenta:
- febra mică;
- frisoane;
- durere în zona pelviană;
- presiune în testicule;
- durere și sensibilitate la nivelul testiculelor;
- roșeață și căldură în scrot;
- ganglionii limfatici măriți în zona inghinală;
- durere în timpul actului sexual și ejaculării;
- durere în timpul urinării sau mișcărilor intestinale;
- urinare urgentă și frecventă;
- scurgeri anormale ale penisului;
- sânge în materialul seminal.
Simptomele epididimitei la copii includ:
- scurgeri din uretră;
- disconfort la nivelul pelvisului sau abdomenului inferior;
- durere sau arsură în timpul urinării;
- roșeață sau sensibilitate a scrotului;
- febră.
Diagnosticare
Medicul va efectua mai întâi un examen fizic și va căuta semnele de inflamare a testiculelor și a ganglionilor limfatici din zona inghinală, precum și scurgeri anormale din penis. Dacă există scurgeri, medicul dumneavoastră va folosi un tampon de bumbac pentru a colecta o probă și a testa pentru infecții cu transmitere sexuală.
De asemenea, medicul poate efectua următoarele teste și proceduri:
- examen rectal, care poate arăta dacă o prostată mărită a cauzat afecțiunea;
- teste de sânge, cum ar fi hemoleucograma completă, pentru a determina dacă există un agent patogen infecțios;
- mostră de urină, care poate indica dacă există o infecție a tractului urinar sau o infecție cu transmitere sexuală;
- testele imagistice pot fi efectuate pentru a exclude alte afecțiuni. Ele produc imagini detaliate, care permit medicului să vadă foarte clar structurile din corp. Medicul dumneavoastră ar putea comanda o ecografie testiculară pentru a obține imagini ale testiculelor și țesuturilor din jur în scrot.
Tratament
Tratamentul epididimitei implică tratarea infecției de bază și ameliorarea simptomelor.
Tratamentele comune includ:
- antibiotice, administrate timp de 4 - 6 săptămâni, pentru persoanele cu epididimită cronică;
- medicamente analgezice;
- odihnă la pat.
Tratamentele suplimentare pot include:
- ridicarea scrotului timp de cel puțin două zile, dacă este posibil;
- aplicarea compreselor reci pe scrot;
- purtarea unei cupe atletice pentru sprijin;
- evitarea ridicării obiectelor grele.
În cazurile de infecție cu transmitere sexuală, atât pacientul, cât și partenerul trebuie să se abțină de la contact sexual până la terminarea tratamentului cu antibiotice și vindecarea completă.
Uneori poate dura câteva săptămâni pentru ca durerea sau disconfortul să dispară complet. Cele mai multe manifestări de epididimite se clarifică în decurs de trei luni. Cu toate acestea, un tratament mai invaziv poate fi necesar pentru unele persoane.
Dacă s-a format un abces pe testicule, medicul va proceda la drenarea puroiului.
Chirurgia este o altă opțiune dacă niciun alt tratament nu a avut succes. Aceasta implică îndepărtarea totală sau parțială a epididimului. Intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru a corecta orice anomalii fizice care ar putea cauza epididimita.
Tratamentul epididimitei pediatrice depinde de cauza de bază a afecțiunii.
În multe cauze, afecțiunea se poate rezolva de la sine, ajutată de odihnă și de analgezice. Într-o infecție bacteriană, cum ar fi una cauzată de infecțiile urinare, se va prescrie antibiotic.
Complicații
Majoritatea cazurilor de epididimită acută se rezolvă după administrarea tratamentului cu antibiotice. De obicei, nu există afectarea vieții sexuale sau a procesului reproductiv pe termen lung, dar infecția poate reveni.
Există și posibile complicații ale acestei afecțiuni, dar acest lucru este rar. Totuşi, acestea pot include:
- epididimită cronică;
- abces epididimal;
- infecție concomitentă a testiculului, cunoscută sub numele de epididimo-orhită;
- un abces testicular;
- sepsis, în cazul unei infecții severe;
- sterilitate din cauza ductelor spermatozoizilor blocate;
- contracția testiculară și moartea țesuturilor;
- fistulă sau un pasaj anormal în scrot.
Pentru a preveni oricare dintre aceste complicații, este important să consultați un specialist de îndată ce recunoașteți simptomele.
Prevenție
În anumite cazuri, epididimita nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, poate fi redus riscul de infecție prin următoarele măsuri:
- folosirea unui prezervativ sau a unei alte metode de barieră împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală;
- reducerea numărului de parteneri sexuali;
- prin metoda circumciziei;
- dezinfectarea și curățarea regulată a scaunelor de toaletă comune, după utilizare;
- vaccinare împotriva TBC.
Administrarea unui tratament prompt pentru epididimita acută sau ușoară poate preveni o infecție cronică.
Autor
Bibliografie:
- “What Is Epididymitis? - Urology Care Foundation.” Urologyhealth.org, 2023, www.urologyhealth.org.
- “Epididymitis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org.
- Clinic, Cleveland. “Epididymitis: Causes, Symptoms, Diagnosis & Treatment - Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2022, https://my.clevelandclinic.org
Alte afecțiuni similare
Entorsa la genunchi
Entorsa de genunchi este un traumatism declanșat de întinderea sau ruptura ligamentelor care susțin articulația genunchiului. Stabilitatea și mobilitatea genunchiului...
Vezi detalii
Entorsa la gleznă
Entorsa de gleznă este o afecţiune frecventă a piciorului, care presupune deterioarea țesuturilor moi ale gleznei, cu afectarea ligamentelor, a tendoanelor și a...
Vezi detalii
Entorsa la mână
Entorsele mâinii presupun afectarea degetelor, a încheieturii mâinii (cunoscută ca articulația pumnului) sau a cotului și sunt leziuni traumatice în care ligamentele de...
Vezi detalii
Epifora
Epifora se datorează unei perturbări a echilibrului între producția de lacrimi și eliminarea lor prin canalul nazolacrimal. Ca urmare, epifora reprezintă o lăcrimare...
Vezi detalii
Epiglotita
Epiglotita este o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin inflamarea și umflarea epiglotei, țesutul situat la baza limbii și deasupra laringelui...
Vezi detalii
Epilepsia la copii
Epilepsia la copii este o afecțiune cronică a creierului ȋn care apar disfuncƫii paroxistice ce cauzează convulsii. Epilepsia este una dintre cele mai frecvente...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
