Febra Dengue

Despre febra Dengue

Febra Dengue este o boală virală transmisă prin mușcătura de țânțar. Afectează persoane de toate vârstele și se manifestă prin simptome care variază de la febră ușoară până la invalidantă, dureri de cap, dureri în spatele ochilor, dureri musculare, articulare și eritem.

Simptomele sunt de obicei ușoare la prima contractare a virusului, dar în cazul unei noi infectări riscul de complicații severe crește. Boala poate progresa spre forme grave, caracterizate în general prin dificultăți de respirație și/sau leziuni ale organelor.

Infecția este cauzată în principal de mușcătura țânțarilor infectați, niciodată de la o persoană la alta sau prin contact cu obiecte contaminate.

Febra Dengue este cel mai frecvent întâlnită în regiunile tropicale și subtropicale, inclusiv America Centrală și de Sud, Africa, părți din Asia și Insulele Pacificului.

Se estimează că aproximativ 400 de milioane de oameni se infectează anual cu virusul Dengue, iar 100 de milioane dintre aceștia dezvoltă simptome ușoare până la severe.

Virusul Dengue poate prezenta patru serotipuri:

• DENV-1;
• DENV-2;
• DENV-3;
• DENV-4.

Toate cele patru serotipuri sunt similare, se răspândesc în aceleași părți ale lumii și provoacă aceleași simptome. Dar fiecare virus reacționează diferit la anticorpi, iar cele asociate cel mai frecvent cu simptomele severe sunt DENV-2 și DENV-3.

Factori de risc

O persoană prezintă un risc mai mare de a dezvolta febră Dengue sau o formă mai severă a bolii dacă:

• locuiește sau călătorește în zone tropicale: crește riscul de expunere la virusul care provoacă febra Dengue;
• a avut febră Dengue în trecut: infecția anterioară cu un tip de virus Dengue, crește riscul de a dezvolta o formă severă a bolii în cazul unei noi infecții cu un alt tip de virus;
• are o vârstă mai înaintată: de obicei, copiii și tinerii care nu au avut niciodată febră Dengue prezintă forme mai ușoare ale bolii, în timp ce persoanele mai în vârstă pot experimenta simptome mai severe, în special în cazul unei infecții secundare;
• factori de comportament: lipsa măsurilor de protecție individuală (plase de țânțari), activități în aer liber;
• factori socio-economici: sărăcia, nivelul de educație, etc.

Diagnosticare

Diagnosticul de febră Dengue este stabilit, de obicei, pe baza simptomelor clinice și a istoricului pacientului, în special dacă acesta a vizitat o zonă de risc.

Testele de laborator pot confirma diagnosticul și includ:

• teste de sânge pentru anticorpi: detectează anticorpii specifici produși de organism ca răspuns la infecția cu virusul Dengue;
• teste moleculare (PCR): identifică materialul genetic al virusului și sunt esențiale în detectarea infecțiilor recente;
• hemoleucograma completă: febra Dengue poate provoca scăderea numărului de globule albe și trombocite, iar o hemoleucogramă poate ajuta medicul să evalueze severitatea infecției.

Prevenţie

Prevenirea febrei Dengue se concentrează pe evitarea mușcăturilor de țânțari infectați, mai ales în zonele tropicale. Măsurile includ:

• utilizarea unor repelenți (soluții) împotriva țânțarilor;
• purtarea de îmbrăcăminte protectoare: haine cu mâneci lungi și pantaloni lungi atunci când sunteți în aer liber;
• menținerea zonelor de dormit protejate: utilizarea plaselor de țânțari în locuințe poate reduce riscul de înțepături;
• eliminarea locurilor unde țânțarii se pot reproduce: apa stătătoare este locul ideal pentru reproducerea țânțarilor, astfel încât este important să se evite acumularea apei.