Despre febra galbenă
Febra galbenă este o boală virală acută, potențial fatală, cauzată de virusul febrei galbene (familia Flaviviridae).
Afecțiunea se caracterizează prin:
- febră bruscă;
- icter (de unde vine denumirea „galbenă”);
- hemoragii;
- afectarea ficatului și rinichilor (în formele severe).
Febra galbenă este transmisă de țânțarii infectați și apare mai frecvent în sezonul ploios, când populația de țânțari este mai mare. Nu există transmitere directă de la om la om, virusul este transmis prin înțepătura țânțarilor infectați, specia Aedes aegypti, fiind cel mai important vector urban. Alte specii Aedes în zonele rurale și de pădure
Există trei cicluri de transmitere ale bolii:
- ciclul sălbatic – țânțarii transmit virusul oamenilor care intră în păduri.
- ciclul rural – țânțarii infectează oamenii în zonele rurale.
- ciclul urban – țânțarul Aedes aegypti transmite virusul în mediul urban.
Febra galbenă este o boală endemică în Africa tropicală și America de Sud. Se estimează că, la nivel Mondial, se îmbolnăvesc anual peste 200.000 de oameni, iar 30.000 de persoane mor, majoritatea majoritatea în zonele rurale sărace, unde nu există soluții de vaccinare.
Cauze
Cauza febrei galbene este infectarea cu virusul febrei galbene, un virus ARN monocatenar din familia Flaviviridae.
Cauza infectării este agentul patogen, virusul ARN, neînvelit, foarte sensibil la dezinfectanți și căldură, care este transmis vectorial, prin țânțari infectați, respectiv specia Aedes aegypti, în ciclul urban și alte specii Aedes sau Haemagogus, ciclul rural/sălbatic. Virusul nu se transmite direct de la om la om, cu excepția, foarte rară, a transmisiei prin sânge.
Factori de risc
Factorii principali de risc sunt expunerea la virus și lipsa protecției, dar includ și:
- factori geografici - locuirea sau călătoria în zone endemic, cum ar fi Africa tropicală și subsahariană și America de Sud (Brazilia, Peru, Columbia, Ecuador);
- lipsa imunizării - refuzul sau imposibilitatea vaccinării anti-febră galbenă;
- expunerea la țânțari infectați - mușcătura țânțarului Aedes aegypti sau Haemagogus în ciclul rural/sălbatic și expunerea prelungită în zone cu mulți țânțari (păduri, zone rurale, orașe cu igienă precară);
- condițiile socio-economice - locuințe fără protecție împotriva țânțarilor (plase, repelente) și sănătatea precară, lipsa accesului la servicii medicale și vaccinare;
- factori sezonieri - sezoanele ploioase favorizează înmulțirea țânțarilor, ceea ce crește riscul de transmitere.
Simptome
Simptomele febrei galbene variază de la forme ușoare la severe, iar boala are adesea două faze:
Simptomele febrei galbene în faza inițială, acută, mai ușoară:
- febră bruscă;
- frisoane și dureri de cap;
- dureri musculare și articulare, mai ales în spate și membre;
- greață și vărsături;
- oboseală, slăbiciune.
Aceste simptome apar la trei - șase zile după infectare, considerată perioada de incubație, și durează aproximativ trei - patru zile. Majoritatea pacienților se recuperează după această fază și nu dezvoltă complicații.
Simptomele febrei galbene în faza toxică, considerată severă și care apar la aproximativ 5–15% dintre cazuri:
- icter (piele și sclere galbene) - de aici denumirea „febră galbenă”;
- hemoragii - sângerări nazale, gingivale, gastrointestinale;
- durere abdominală, vărsături cu sânge;
- insuficiență hepatică și renală - determină scădere a tensiunii arteriale și șoc sistemic;
- puls relativ scăzut comparativ cu febra (semnul Faget);
- cefalee intensă;
- confuzie, letargie, comă în cazurile foarte severe.
Aceste simptome apar la câteva zile după ameliorarea inițială, iar în această fază rata de mortalitate poate fi ridicată, între 20–50%.
Diagnosticare
Diagnosticul de febră galbenă este pus, în general, de către un medic infecționist sau un medic epidemiolog, mai ales în zonele endemice sau pentru călătorii reveniți din astfel de zone.
Confirmarea diagnosticului de febră galbenă se face prin teste specifice precum:
- teste de laborator pentru confirmarea virusului - detectarea anticorpilor IgM specifici virusului febrei galbene, teste RT-PCR, care identifică ARN-ul viral în sânge, în primele zile ale bolii, sau test de neutralizare, folosit pentru confirmarea definitivă în laboratoare specializate;
- analize generale de sânge - hemoleucogramă, care arată leucopenie urmată de leucocitoză în faza toxică, teste hepatice și renale, care arat creșterea transaminazelor (AST, ALT), bilirubină crescută, creatinină și uree crescute sau numărul scăzut de trombocite. 3. Investigații suplimentare
Diagnosticul presupune examen clinico-epidemiologic și teste de laborator. Confirmarea diagnosticului de febră galbenă se face prin teste de serologie și test PCR, în timp ce analizele generale urmăresc detectarea afectării organelor și riscul de hemoragie.
Tratament
Tratamentul pentru febra galbenă este în cea mai mare parte simptomatic și de susținere, deoarece nu există un tratament antiviral specific, eficient pentru boală.
Metodele de tratament pentru febra galbenă sunt:
- spitalizare și monitorizare - pacienții cu forme moderate sau severe trebuie internați pentru monitorizarea atentă a funcției hepatice, renale și a parametrilor hematologici;
- tratament de susținere - hidratare intravenoasă pentru a preveni deshidratarea din cauza febrei și vărsăturilor;
- medicație pentru febră și durere - se recomandă evitarea antiinflamatoarelor care cresc riscul de hemoragii;
- transfuzii de sânge - dacă apar hemoragii severe sau trombocitopenie;
- oxigenoterapie - în caz de insuficiență respiratorie.
În cazul dezvoltării unor complicații ale febrei galbene tratamentul include:
- suport intensiv și/sau dializă - în caz de insuficiență hepatică sau renală;
- transfuzii de plasmă sau trombocite pentru controlul hemoragiilor.
Complicații
Complicațiile febrei galbene pot fi severe și pot pune viața în pericol. Acestea depind de organul afectat de boală și includ:
Complicații hepatice:
- icter sever;
- insuficiență hepatică acută;
Complicații renale:
- dezechilibre electrolitice (hipovolemie, hipokaliemie);
- insuficiență renală acută.
Complicații hematologice:
- trombocitopenie - risc crescut de hemoragii;
- coagulopatie - sângerări nazale, gingivale, gastrointestinale;
- posibil șoc hemoragic.
Complicații cardiovasculare și metabolice:
- tulburări de electroliți din cauza vărsăturilor și deshidratării;
- hipotensiune severă.
Complicații neurologice:
- confuzie, letargie, comă în formele severe;
- encefalopatie datorată insuficienței hepatice.
Complicațiile severe favorizează riscul de deces, care în forma toxică a febrei galbene, prezintă p rată a mortalității între 20–50% din cazuri.
Prevenție
Pentru a împiedica îmbolnăvirea cu virusul febrei galbene, prevenția este esențială, deoarece boala poate fi gravă sau fatală și nu există tratament antiviral specific.
Metodele de prevenție sunt:
- vaccinarea - singura metodă eficientă de prevenție cu vaccinul care oferă protecție pe termen lung (uneori chiar pe viață);
- controlul vectorilor (țânțari) - eliminarea apei stătătoare, unde țânțarii se reproduc, pulverizarea cu insecticide în zonele afectate și reducerea populației de țânțari din mediul urban și rural;
- protecție personală - folosirea plaselor pentru pat și uși mai ales în zonele cu țânțari, aplicarea de repelente pentru țânțari, pe piele sau haine, purtarea hainelor care acoperă o suprafață mare a corpului;
- măsuri de sănătate publică - supraveghere epidemiologică și raportarea rapidă a focarelor și informarea populației despre riscuri și simptome.
Întrebări frecvente despre febra galbenă
Bibliografie
- “Yellow Fever.” Healthdirect.gov.au, Healthdirect Australia, 26 Sept. 2025, www.healthdirect.gov.au/yellow-fever. Accessed 1 Oct. 2025.
- “Yellow Fever.” Hopkinsmedicine.org, 2025, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/yellow-fever. Accessed 1 Oct. 2025.
- NHS website. “Yellow Fever.” Nhs.uk, Oct. 2017, www.nhs.uk/conditions/yellow-fever/. Accessed 1 Oct. 2025.
Echipa medicală - Boli infectioase
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
