RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre frica de înălțime
Acrofobia, cunoscută și ca „frica de înălțime” sau „rău de înălțime”, face parte din categoria fobiilor specifice; aparține subgrupului de fobii situaționale, adică fobii care apar într-un anumit context, bine definit. Printre aceste fobii care sunt legate de mediul natural se mai numără acvafobia (fobia de apă) sau astrafobia (frica de tunete și fulgere).
Definițiile curente fac distincție între trei etape ale răspunsului la expunerea la înălțime:
- dezechilibrare fiziologică, generată de lipsa de control vizual;
- intoleranța vizuală la înălțime, care presupune apariția unui vertij de intensitate variabilă;
- fobia de înălțime.
Fobiile sunt frici exagerate, limitate la un stimul specific, care determină evitarea constantă a acelui stimul și care sunt recunoscute de pacient ca fiind excesive sau iraționale. Cele mai cunoscute astfel de fobii sunt cele legate de insecte, de spații închise, de înălțime, de zborul cu avionul etc., dar există o mare varietate de fobii cunoscute care afectează semnificativ calitatea vieții și nivelul de funcționare cotidiană a persoanelor afectate. Se estimează că una din 15 persoane vor experimenta acrofobia la un anumit moment în viață, prevalența fiind de 2-6% la populația generală și de două ori mai crescută la femei decât la bărbați.
Se pare că prima utilizare a termenului („acron”, care înseamnă vârf, margine, și „phobos”, care înseamnă frică - ambele din limba greacă) îi aparține psihiatrului italian Andrea Verga (1811–1895), care suferea de această tulburare, dar descrierea fenomenului datează încă din antichitate.
Cauze
Există două perspective care explică frica de înălțime:
- teoria evoluționistă: arată că acrofobia este înnăscută, reprezentând o modalitate prin care indivizii evită pericolele, având astfel șanse mai mari de supraviețuire și reproducere;
- teoria behavioristă: are la bază ipoteza conform căreia acrofobia și comportamentul de evitare a înălțimilor sunt dobândite fie prin condiționare clasică, fie printr-o experiență traumatizantă legată de înălțimi, fie prin informații transmise sau comportamente învățate din anturajul apropiat.
Cea mai completă și plauzibilă explicație este probabil cea care combină ambele ipoteze, existând în practica psihiatrică atât pacienți care relatează un eveniment declanșator al răului de înălțime, cât și unii care afirmă că au avut acest tip de fobie dintotdeauna.
Factori de risc
Există studii care arată că anumite categorii de persoane au un risc mai mare de a dezvolta teama de înălțime:
- cei care au un istoric familial de vertij;
- persoanele care suferă de rău de mișcare;
- persoanele cu tulburări anxioase;
- persoanele care suferă de migrene.
De asemenea, se studiază posibilitatea ca anumite mutații genetice să favorizeze apariția acrofobiei.
Cel mai adesea, situațiile care amplifică riscul de a dezvolta frica de înălțime sunt:
- căderea sau expunerea la căderea unei alte persoane;
- experiență neplăcuta trăită la înălțime (atac de panică, amețeală etc.);
- învățarea de la o persoană apropiată a comportamentului asociat cu această fobie.
Simptome
Simptomatologia acestei afecțiuni este atât de specifică, încât este recunoscută și fără studii de specialitate. Persoanele care suferă de acrofobie vor depune eforturi susținute să evite înălțimile sau vor suporta expunerea la înălțimi cu un disconfort și o suferință semnificative, care pot atinge frecvent intensitatea unui atac de panică.
Cele mai comune situații generatoare de anxietate sunt privitul în jos de la înălțime, urcatul pe munte sau pe o scară, traversarea unui pod, privitul pe geam sau pe balcon de la înălțime, statul pe marginea unei stânci etc.
Pentru a fi considerată fobie, severitatea evitării, anxietății sau anticipării trebuie să afecteze semnificativ viața individului.
Simptomatologia care apare este specifică anxietății:
- frică intensă;
- nevoia de a părăsi spațiul respectiv sau de a se așeza;
- tremurături;
- transpirații;
- uscăciunea gurii;
- greață;
- tranzit accelerat;
- nevoia de a urina;
- vertij, amețeală sau senzația de „cap gol”;
- palpitații;
- lipsă de aer;
- dureri în piept;
- neliniște;
- senzație de instabilitate;
- înmuierea genunchilor.
De multe ori, pacienții recunosc persistența gândului irațional că vor cădea.
Experimentele neurofiziologice au relevat că aceste simptome au tendința să scadă în intensitate dacă persoana se așează în genunchi, și dispar complet dacă aceasta stă întinsă, ceea ce confirmă ipoteza lansată în secolul al XVIII-lea de Erasmus Darwin (bunicul lui Charles Darwin), conform căreia mecanismele sensori-motorii pot genera instabilitatea posturală și a mersului la expunerea la înălțime.
Simptomele pot lua amploarea unui atac de panică, situație în care intensitatea lor este impresionantă, apare frica intensă de moarte și, de obicei, se solicită ajutor medical de urgență.
În clasificarea internațională a maladiilor (ICD 10), fobiile specifice fac parte din grupul tulburărilor anxios-fobice. Conform ICD 10, simptomele trebuie să fie manifestări ale anxietății și nu secundare altor simptome, anxietatea trebuie să fie limitată la contextul care generează teama și trebuie să existe un comportament de evitare; apariția unui atac de panică este considerată un semn al gravității bolii.
Diagnosticare
Diagnosticul de acrofobie este stabilit, de obicei, de medicul psihiatru, care va analiza întreg istoricul afecțiunii, va investiga și alte posibile probleme de sănătate mentală sau fizică, va colabora cu psihologul sau cu medici din alte specialități pentru a întregi tabloul psihopatologic și a oferi o abordare completă a cazului.
Există și chestionare specifice pentru detectarea și cuantificarea severității acestei afecțiuni.
Tratament
Abordarea diagnostică și terapeutică potrivită fricii de înălțime presupune colaborarea dintre medicul psihiatru și psiholog.
Cea mai cunoscută și eficientă terapie pentru fobiile specifice este terapia cognitiv-comportamentală. Aceasta folosește tehnici de expunere in vivo, adică în situații reale, dar și în realitatea virtuală (in virtuo), cu rezultate evidente. De asemenea, hipnoza și imageria ghidată pot aduce beneficii.
Terapia medicamentoasă are rolul de a controla simptomele anxioase anticipatorii sau de expunere. În acest scop, se pot folosi benzodiazepine sau beta blocante. Un studiu recent a identificat beneficii generate de asocierea de cortizol la terapia de expunere.
Complicaţii
Cel mai adesea, acrofobia apare în a doua decadă de viață și, în aproape jumătate din cazuri, stimulii declanșatori tind să se generalizeze, persoana adoptând ca mecanism de adaptare evitarea situațiilor anxiogene, cu consecințe asupra calității vieții și funcționalității zilnice.
S-a evidențiat o tendință de asociere cu alte tulburări anxioase, cu consumul de alcool sau alte substanțe psihoactive sau cu tulburări depresive; frecvent, apar atacurile de panică, indicatoare ale severității fobiei. În această situație particulară, riscurile sunt foarte mari, persoana afectată putând să-și piardă echilibrul și să se accidenteze.
De asemenea, netratată, acrofobia poate limita accesul la activități de agrement sau profesionale.
Prevenție
Instalarea fobiilor specifice este dificil de prevenit, dar, în cazul în care persoana se regăsește într-una dintre situațiile menționate ca favorizând instalarea fricii de înălțime, poate apela la o ședință de consiliere și psihoterapie, pentru a depăși fără urmări acel episod.
Terapia adecvată a anxietății sau depresiei comorbide reduce intensitatea acrofobiei. De asemenea, regulile generale de psihoigienă au rol preventiv, ca în majoritatea afecțiunilor psihiatrice.
Educația parentală specializată poate preveni transmiterea cognițiilor iraționale la copii, în procesul de dezvoltare a acestora.
Bibliografie
- Kapfhammer, Hans-Peter, et al. Visual Height Intolerance and Acrophobia: Distressing Partners for Life. Vol. 263, no. 10, 6 July 2016, pp. 1946–1953, www.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1007/s00415-016-8218-9
- Zago, Stefano, and Chiara Randazzo. Andrea Verga (1811–1895). 1 Aug. 2006, www.deepdyve.com, https://doi.org/10.1007/s00415-006-0031-4
- Huppert, Doreen, et al. Acrophobia and Visual Height Intolerance: Advances in Epidemiology and Mechanisms. Vol. 267, no. S1, 1 Jan. 2020, pp. 231–240, https://link.springer.com, https://doi.org/10.1007/s00415-020-09805-4
- Menzies, Ross G, and John Clarke. The Etiology of Acrophobia and Its Relationship to Severity and Individual Response Patterns. Vol. 33, no. 7, 1 Sept. 1995, pp. 795–803, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1016/0005-7967(95)00023-q
- “Acrophobia, or Why Are Some People Are Afraid of Heights | Psychlopaedia. ” Psychlopaedia, Psychlopaedia, 2018, https://psychlopaedia.org.
- Huppert, Doreen, et al. Down on Heights? One in Three Has Visual Height Intolerance. Vol. 260, no. 2, 1 Jan. 2013, pp. 597–604, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1007/s00415-012-6685-1
- Misiewicz, Zuzanna, et al. A Genome-Wide Screen for Acrophobia Susceptibility Loci in a Finnish Isolate. Vol. 6, no. 1, 20 Dec. 2016, www.nature.com, https://doi.org/10.1038/srep39345
- Brandt, Thomas, and Doreen Huppert. Fear of Heights and Visual Height Intolerance. Vol. 27, no. 1, 1 Feb. 2014, pp. 111–117, https://journals.lww.com, https://doi.org/10.1097/wco.0000000000000057
- “Could a Pill Cure Your Fear of Heights? | NICS Well.” NICS Well, 2023, www.nicswell.co.uk
- Florian Schäffler, et al. Consequences of Visual Height Intolerance for Quality of Life: A Qualitative Study. Vol. 23, no. 2, 1 Mar. 2014, pp. 697–705, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1007/s11136-013-0506-6
Alte afecțiuni similare
Frica de apă
Acvafobia reprezintă frica intensă și irațională de apă. O persoană care suferă de această fobie se poate confrunta cu o senzație puternică de frică atunci când vede,...
Vezi detalii
Frica de avion
Aerofobia, cunoscută în mod obișnuit sub numele de frică de zbor, este o tulburare de anxietate caracterizată printr-o frică intensă și irațională de a zbura sau de a...
Vezi detalii
Frica de câini
Cinofobia reprezintă frica persistentă și irațională de câini, care provoacă simptome severe de anxietate.Numele acestei tulburări provine din cuvântul grecesc „cyno”...
Vezi detalii
Frica de locuri publice (Agorafobie)
Fobia reprezintă teama irațională față de un obiect, o activitate sau o situație, teamă care determină un comportament de evitare a stimulului fobic și care este...
Vezi detalii
Frica de oameni
Antropofobia este o frică irațională de oameni (sau de societate). Această condiție provoacă pacientului un disconfort sever atunci când se află în prezența unei alte...
Vezi detalii
Frica de șerpi
Ofidiofobia reprezintă frica intensă și irațională de șerpi. Este una dintre cele mai frecvente fobii specifice, un tip de tulburare de anxietate, care poate provoca o...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
