RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre hipogalactie
Hipogalactia sau lactația insuficiență reprezintă o producție scăzută de lapte matern, ceea ce generează incapacitatea de a satisface, exclusiv prin alimentație la sân, nevoile nutriționale ale nou-născutului sau sugarului. În cele mai multe cazuri poate fi prevenită și/sau corectată. Este important să fie diagnosticată la timp, pentru că nou-născutul și sugarul să poată primi o cantitate suficientă de hrană, necesară pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă.
Hipogalactia poate fi primară sau secundară.
Hipogalactia primară se manifesta la aproximativ 5% dintre mame, fie din motive anatomice, fie din cauza unor condiții medicale, cele mai multe preexistente sarcinii și nașterii:
- hipoplazie mamară - (țesut mamar în cantitate scăzută la nivelul sanilor; sanii au un aspect particular, tubular, cu areole de dimensiuni mari, adeseori cu asimetrie de formă și mărime; nu se produce nicio modificare de consistență sau mărime în cursul sarcinii);
- sindromul ovarelor polichistice;
- obezitate;
- diabet zaharat;
- disfuncție tiroidiană;
- chirurgie mamară (mamoplastie sau mastoreductie - reducerea volumului glandei mamare); radioterapie etc.;
- mame adolescente, cu dezvoltare incompletă a glandelor mamare.
Hipogalactia secundară poate să apară după:
- naștere prematură;
- naștere cu complicații (sângerare, anestezie generală, retenție de țesut placentar etc.);
- depresie postpartum;
- alăptare incorectă, deficitară sau cu program rigid;
- mastită, abces mamar;
- abuz de medicamente (diuretice, hormoni etc.) sau consum de alcool sau droguri;
- stres puternic, anxietate;
- boli materne: infecții virale acute, boli cronice renale sau hepatice, anemii, boli cardiovasculare.
În funcție de cantitatea de lapte secretată, hipogalactia are mai multe grade de severitate, astfel dacă mama secretă mai puțin de 25% laptele necesar alimentației copilului se încadrează în gradul 1 (cel mai sever), iar când mama secretă cel mult 75% din nevoile reale ale copilului se încadrează la gradul 4.
Este descrisă și hipogalactia falsă sau tranzitorie (crizele lactogene) și se referă la momentele în care producția de lapte este temporar sub necesitățile copilului (apare în cursul puseelor de creștere și se remediază în câteva zile dacă mama alăptează corect și suficient de des, astfel încât producția de lapte să se ajusteze la necesitățile de etapă ale copilului).
Cauze
- alăptare incorectă - atașare sau poziție incorectă, golire insuficientă a sânilor (sesiuni de alăptare scurte sau la un singur san pe masă);
- dificultăți de alăptare - nou-născut prematur sau cu suferință la naștere, defecte de palat, ankiloglosia, hipotonie (sindroame genetice, boli neuromusculare);
- lipsa accesului la sân, datorată alăptării programate sau cu orar rigid, ceea ce generează inadecvarea producției de lapte la nevoile nou-născutului;
- morbidități materne - hipotiroidie, diabet zaharat insulinonecesitant etc.
O altă clasificare a hipogalactiei are în vedere localizarea factorilor responsabili de producerea insuficientă de lapte matern: glandulari, preglandulari și postglandulari.
Cauzele glandulare:
- hipoplazie mamară primară (afecțiune congenitală);
- hipoplazie mamară secundară (postradioterapie sau postchirurgicală - mamoplastie).
Cauzele preglandulare:
- administrarea abuzivă sau neargumentată de contraceptive orale sau alte medicamente (diuretice, corticosteroizi, anestezice etc.);
- consumul de droguri;
- diabetul insulino-dependent;
- obezitatea;
- afecțiuni ale glandei tiroide;
- sindromul ovarelor polichistice;
- sindromul Sheenan (afecțiune gravă și foarte rară; insuficiență hipofizară acută prin necroză ischemică secundară hemoragiei postpartum);
- retenție de țesut placentar;
- deficiență congenitală de prolactină;
- edem sau inflamație la nivelul sânului (angorjare patologică, mastită).
Cauzele postglandulare:
- dificultăți de alăptare sau alăptare incorectă și inconstantă, ceea ce generează golirea incompletă, prea rară sau ineficientă a sânului;
- interferențe care întrerup alăptarea (ore de tratament, alte evenimente medicale, factori de mediu etc.);
- greva suptului;
- separarea mamei de copil (în spitalele în care nu se practica rooming-in, nou-născuții sunt separați de mame și au program de alăptare rigid, la ore fixe, nesincronizat cu nevoile copiilor și respectiv cu umplerea sânilor);
- afecțiuni ale nou-născutului - reflex de supt slab sau absent, malformații ale cavității bucale.
Factori de risc
Există un risc mai ridicat de apariție a hipogalactiei atunci când:
- sarcina și nașterea se petrec la vârste foarte fragede (<16 ani);
- există boli preexistente sarcinii (diabet insulinonecesitant, hipotiroidie, obezitate etc.);
- sarcina și nașterea se desfășoară în condiții de stres crescut;
- este necesară anestezia generală;
- există istoric de abuz medicamentos sau substanțe recreative;
- există factori psihoemoționali negativi și condiții socio-economice nefavorabile.
Anumite afecțiuni dar și unele dintre medicamente pot interfera cu producția de prolactină, hormon responsabil de inițierea și susținerea lactației.
Simptome
Simptomele care apar în caz de hipogalactie sunt:
- percepția sânilor ca fiind moi, netensionați;
- absența angorjarii fiziologice;
- nou-născutul petrece mult timp la san dar nu pare satul, plânge la supt, devine frustrat și anxios în cursul sesiunilor de alăptare;
- nou-născutul doarme puțin, nu se relaxează, este permanent neliniștit;
- apar semne de deshidratare - copilul urinează rar (mai mult de 4 -6 ore între scutecele ude) sau prezintă urină hipercromă; copilul devine apatic;
- prezența de scaune verzi, de consistență mai crescută, în cantitate mică (de foame), după prima săptămână de viață.
- absența creșterii în greutate.
Diagnosticare
Pentru a diagnostica hipogalactia, este necesar consultul medical, urmat de anumite teste și examinări.
Hipogalactia poate fi diagnosticată la scurt timp după naștere, în primele 10 zile postpartum - hipogalactie timpurie sau după primele 2 săptămâni de la naștere - hipogalactie târzie.
De obicei evaluarea începe de la nou-născut și dacă sunt semne specifice pentru hipogalactie, neonatologul sau pediatru va trimite mama pentru evaluare și la obstetrician.
Istoricul mamei este foarte important: condiții de viața, regim alimentar, detalii despre perioada de sarcină (modificări la nivelul sânilor în perioada de sarcină și lăuzie), detalii despre naștere (tipul de naștere, vârsta de gestație, tipul de anestezie, complicații, tratamente), precum și alte caracteristici fiziologice sau antecedente personale patologice (afecțiuni cronice, intervenții chirurgicale, tratamente medicale etc).
Medicul va asista la o sesiune de alăptare pentru a evalua dacă nou-născutul este așezat corect la sân, dacă se atașează corect, dacă suge eficient și are acces la san la cerere (agenda de hrănire).
Este obligatorie examinarea glandelor mamare prin examen clinic și se decide dacă este nevoie de echografie sau termografie mamară, pentru evaluarea aspectelor particulare ale sânilor și mameloanelor, respectiv a vascularizației și a funcționalității țesutului mamar. Metoda Molle de diagnosticare se referă la controlul temperaturii de sub braț și de sub sâni. În cazul în care glandele mamare funcționează adecvat, temperatură de sub sâni va fi cu 0,1 - 0,5 grade Celsius peste temperatura medie a corpului.
Tratament
Tratamentul pentru hipogalactie diferă în funcție de cauza care a produs afecțiunea.
În tratamentul hipogalactiei primare, medicul va prescrie medicamente pe bază de prolactină.
În cazul hipogalactiei secundare este importanță aflarea cauzei și eliminarea ei imediată, pentru a se restabili producția normală de lapte.
Dacă hipogalactia este generată de o greșeală de gestionare a alăptării, se recomandă corectarea poziției de alăptare, a atașării și respectiv sincronizarea mamei și copilului la cerere.
Este importantă recunoașterea medicamentelor care scad lactația și sistarea tratamentului dacă este posibil sau folosirea unor medicamente similare, dar cu mai puține efecte asupra lactației.
În multe situații, este necesară stimularea creșterii producției de lapte prin pompare și folosirea de produse galactofore (ceaiuri, comprimate); programul de extragere a laptelui cu pompa electrică va fi stabilit împreună cu medicul neonatolog.
Până la obținerea unei producții adecvate de lapte, se recomandă ca nou-născutul să primească completare cu formulă, pentru a evita deshidratarea și scăderea în greutate. Metodă de suplimentare cu formula se adaptează în funcție de particularitățile mamei și copilului.
Stilul de viață al mamei este, de asemenea, important. Cu toate că proaspetele mămici au adesea parte de nopți nedormite și sunt suprasolicitate, este nevoie de odihnă, hrană sănătoasă și un mediu sigur în care mama și copilul primesc încurajare și ajutor.
Complicații
Complicațiile care pot apărea în cazul hipogalactiei nediagnosticate și netratate se reflectă în probleme care interferează cu creșterea și dezvoltarea sănătoasă a nou-născutului și sugarului. Deshidratarea și malnutriția pot fi evitate prin educație parentală în maternitate, astfel încât mama să recunoască semnele de alarmă la nou-născut și să înțeleagă necesitatea unui aport adecvat de hrană, necesar unei dezvoltări armonioase.
Prevenţie
Organizația Mondială a Sănătății promovează interacțiunea „piele pe piele” dintre mamă și copil, imediat după naștere, pentru minim o oră, dacă este posibil. Este foarte importantă inițierea precoce a alăptării, în primele 2 ore după naștere, pentru a stimula inițierea lactației și alăptarea pe termen lung. Dacă mama și nou-născutul au trecut cu bine prin naștere și respectiv adaptarea la mediul extrauterin, nu există motive ca aceștia să fie separați. Se recomandă evitarea medicației la mama dacă este posibil, precum și oferirea de suport profesional, pentru ca aceasta să învețe cum trebuie să se comporte cu nou-născutul în siguranță, cum să îl hrănească și cum să capete încredere în propriile abilități.
Pentru ca diagnosticul să fie pus corect, este foarte important că apariția oricărui simptom care sugerează hipogalactie să reprezinte un semnal de alarmă. Mamele trebuie să îi transmită medicului specialist orice motiv de îngrijorare, pentru a primi ajutor și pentru a se asigura că nou-născutul va fi hrănit corect și suficient.
Bibliografie
- https://blog.lactapp.es/en/hypogalactia-how-to-identify-it-and-how-to-accompany-it/
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10629930/
- https://www.thieme-connect.com/products/ejournals/abstract/10.1055/s-0032-1320295
- https://www.nationwidechildrens.org/conditions/health-library/low-milk-production
Alte afecțiuni similare
Hipoacuzia
Hipoacuzia, cunoscută și sub denumirea de surditate, reprezintă scăderea acuității auditive, care poate afecta una sau ambele urechi. Ea se poate instala brusc, lent sau...
Vezi detalii
Hipocalcemie
Calciul reprezintă un mineral esențial în funcția organismului uman. Se știe că organismul uman conține aproximativ 1200 mg calciu, din care cea mai mare parte (99%)...
Vezi detalii
Hipoestrogenism
Hipoestrogenismul sau deficitul de estrogen este termenul folosit pentru a descrie nivelul mai scăzut decât normal al estrogenului, principalul hormon sexual la...
Vezi detalii
Hipoglicemie
Prin hipoglicemie se înțelege scăderea bruscă a glicemiei sub valoarea de 70 mg/dl, astfel încât organismul, în special creierul, va fi privat de „combustibilul” necesar...
Vezi detalii
Hipogonadism
Hipogonadismul este afecțiunea caracterizată printr-o producție insuficientă de hormoni sexuali și apare atunci când glandele sexuale (gonadele), ovare sau testicule,...
Vezi detalii
Hiponatremie
Hiponatremia este o afecțiune caracterizată prin niveluri scăzute de sodiu în sânge. Sodiul este esențial pentru menținerea echilibrului adecvat al fluidelor, a funcției...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
