Hipovolemie

Despre hipovolemie

Hipovolemia este o afecțiune care apare atunci când corpul pierde lichide, în special apă și sânge. Acestea sunt esențiale pentru funcționarea organelor; aproximativ 50-60% din corpul uman este format din lichide, iar hipovolemia se instalează atunci când organismul pierde mai mult de 15% din volumul total de lichid din sistemul circulator.

Hipovolemia provoacă simptome sistemice, ceea ce înseamnă că întregul organism este afectat de fluxul redus de sânge, iar tratamentul se impune de urgență, pentru a preveni complicațiile care pot pune viața în pericol.

Cea mai severă formă de hipovolemie este șocul hipovolemic, care apare atunci când se pierde mai mult de 20% din cantitatea de lichid din corp din cauza unei leziuni severe, a unei sângerări interne, a vărsăturilor sau diareei. Pierderea masivă de lichid împiedică inima să pompeze sângele în corp, ceea ce poate opri funcționarea organelor.

Hipovolemia poate afecta pe oricine, dar este mai frecventă în rândul persoanelor care au boli cu debut brusc sau afecțiuni grave, ori suferă o rănire severă.

Hipovolemia nu trebuie confundată cu deshidratarea, care reprezintă epuizarea lichidului din întreg corpul.

Factori de risc

Factorii de risc specifici hipovolemiei pot fi greu de determinat. Poate fi considerat factor de risc orice situație care poate provoca un șoc, cum ar fi riscul de a fi rănit grav într-un accident de mașină sau de a avea o ruptură de anevrism.

Când o persoană este deshidratată, pierde o cantitate semnificativă de apă. Persoanele care sunt deshidratate pot deveni hipovolemice dacă pierd și sare, ceea ce poate duce la o pierdere a volumului sanguin. Din acest motiv, ar trebui să bea lichide, mai ales dacă boala le provoacă vărsături sau diaree; acestea pot duce la pierderi suplimentare de lichide.

Diagnosticare

Hipovolemia este diagnosticată după un control medical care implică evaluarea semnelor și simptomelor, istoricul medical și familial, precum și un examen fizic care urmărește anumite aspecte de bază:

• piele și membrane mucoase: medicul va verifica pielea și mucoasele; pierderea volumului de lichide va face ca pielea să nu aibă elasticitate, iar membranele mucoase din gură, limbă și nas să devină deosebit de uscate;
• tensiune arterială: un semn de hipovolemie îl reprezintă presiunea redusă a pulsului; acesta este momentul în care valorile tensiunii arteriale superioare și inferioare nu sunt deloc diferite (spre deosebire de o valoare normală a tensiunii arteriale, de 120/80);
• temperatura corpului: o temperatură corporală mai mică decât cea normală este caracteristică hipovolemiei;
• frecvența pulsului: hipovolemia provoacă o frecvență cardiacă mai rapidă (tahicardie), atunci când organismul trebuie să muncească mai mult pentru a pompa volume mai mici de sânge în corp.

Alte teste de laborator și imagistice pot ajuta la confirmarea diagnosticului, printre care:

• testarea funcției renale: aceste teste de sânge și urină pot stabili dacă hipovolemia este rezultatul unei probleme renale;
• determinarea nivelului de sodiu: prin hipovolemie, se pierde mai mult sodiu decât apă; testele de sânge și urină pot verifica nivelul de sodiu și pot diagnostica hiponatremia (sodiu scăzut);
• hematocritul: acest test de sânge măsoară procentul de globule roșii din sânge; pe măsură ce volumele de lichid scad în hipovolemie, valorile hematocritului vor crește invariabil;
• gazele sanguine arteriale: acest test de sânge poate ajuta la confirmarea hipovolemiei și la diagnosticarea severității acesteia, pe baza unui dezechilibru de oxigen și dioxid de carbon din sânge;
• ultrasunete: acest test imagistic neinvaziv poate estima volumele de sânge, prin evaluarea diametrului vaselor de sânge majore și prin evidențierea semnelor de colaps;
• analiza volumului de sânge din medicina nucleară: această metodă măsoară volumul sanguin prin injectarea unui trasor radioactiv, care etichetează anumite componente din sânge; volumul sanguin poate fi determinat prin măsurarea concentrației trasorului într-o probă de sânge.

Prevenție

Deși factorii externi care cauzează hipovolemie nu pot fi preveniți întotdeauna, puteți lua măsuri pentru a reduce riscul, prin:

• tratarea imediată a infecțiilor, rănilor sau bolilor;
• evitarea activităților care provoacă transpirație excesivă;
• hidratare;
• prevenirea tăieturilor și arsurilor.