Despre insuficienţa nereumatismală tricuspidiană
Insuficiența tricuspidiană reprezintă trecerea anormală a unei părți din volumul sangvin din ventriculul drept în atriul drept în sistolă, datorită afectării integrității aparatului tricuspidian.
În funcție de etiologie, insuficienţa tricuspidiană se clasifică în:
- insuficienţă tricuspidiană funcțională, secundară altor patologii cardiace;
- insuficienţă tricuspidiană organică (primară); insuficienţă tricuspidiană ușoară, fiziologică, este frecvent întâlnită, având o prevalență crescută în studiile ecocardiografice, variind între 60-90%, cu o incidență care crește odată cu vârsta.
Cauze
Majoritatea insuficienţelor tricuspidiene sunt funcționale și apar secundar dilataţiei ventriculului drept.
Dilatația ventriculului drept poate fi cauzată de creșterea presiunii în ventriculul drept din bolile valvulare mitrale, de infarctul ventriculului drept sau boală congenitală (hipertensiune pulmonară cu sindrom Eisenmenger). În aceste situații, valvele și aparatul subvalvular sunt normale dar, în urma dilatării inelului valvular, valvele tricuspide nu se mai pot coopta. Cu ajutorul tratamentului specific insuficienței cardiace, insuficienţa tricuspidiană funcțională se va ameliora prin reducerea volumului de la nivelul ventriculului drept.
Insuficienţa tricuspidiană organică poate fi produsă de următoarele cauze:
- boala reumatismală: este o complicație a faringitei streptococice netratate, care poate afecta valva tricuspidă, dar și alte valve ale inimii;
- boala Ebstein: este o afecțiune prezentă încă de la naștere, în care o cupă a valvei tricuspide este situată mai jos decât în mod normal;
- endocardita infecțioasă: frecvent produsă de infecția cu stafilococ la pacienții consumatori de droguri cu administrare intravenoasă;
- degenerescență mixomatoasă, ce determină prolaps de valvă tricuspidă;
- boli autoimune: lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă;
- sindromul carcinoid: caracterizat prin modificări de tip fibros la nivelul endocardului și a cuspelor valvulare;
- radioterapia;
- montarea unui stimulator sau defibrilator cardiac;
- posttraumatisme toracice penetrante și nepenetrante;
- tumori cardiace, mixomul de atriu drept.
Factori de risc
Printre factorii de risc în insuficienţa tricuspidiană se numără:
- vârstă înaintată;
- boli autoimune (lupus eritematos sistemic), boli infecțioase;
- boli cardiace congenitale;
- utilizarea de droguri intravenoase sau consumul de anorexigene;
- traumatisme, biopsii endomiocardice.
Simptome
La pacienții cu insuficienţă tricuspidiană, tabloul clinic diferă în funcție de etiologie, de prezența sau absența hipertensiunii pulmonare și de severitatea leziunii valvulare.
Pacienții cu regurgitare tricuspidiană ușoară nu au, de obicei, simptome. Pe măsură ce boală se agravează, pot apărea semne și simptome de insuficientă cardiacă dreaptă:
- oboseală la efort/repaus;
- pulsații la nivelul gâtului;
- ascită;
- edeme gambiere importante;
- hepatomegalie cu dureri la nivelul hipocondrului drept și epigastrului, accentuate în efort;
- anorexie, grețuri, vărsături cauzate de staza de la nivelul sistemului venos gastrointestinal, subicter și scădere în greutate.
La pacienții cu insuficienţă tricuspidiană secundară endocarditei infecțioase la nivelul valvei tricuspide, tabloul clinic poate include febră, fatigabilitate, astenie, edeme gambiere.
Diagnosticare
Diagnosticul pozitiv al insuficienței tricuspidiene se bazează pe examenul clinic (decelarea la auscultaţie a suflului parasternal stâng cu iradiere xifoidiană, accentuat în inspir), evidențierea hipertrofiei atriale și ventriculare drepte la examenul ecografic și electrocardiografic, asociat cu alte explorări.
Pentru a putea depista insuficiența valvei tricuspide, medicul specialist cardiolog va avea nevoie de mai multe investigații:
- electrocardiograma - poate fi normală în insuficiența tricuspidiană ușoară, iar în formele mai severe pot apărea semne ale afectării ventriculului drept sau atriului drept: hipertrofie ventriculară dreaptă, bloc de ramură dreaptă, fibrilație atrială;
- ecocardiografia - este o investigație neinvazivă, cu ajutorul căreia se stabilește severitatea insuficienței tricuspidiene;
- radiografia toracică - decelează mărirea de volum a cordului drept;
- RMN-ul cardiac - oferă imagini detaliate ale inimii, mai ales când evaluarea ecocardiografică este suboptimală. Procedura evaluează cu acuratețe dimensiunile și funcția cardiacă;
- cateterismul cardiac (coronarografia) - este o procedură de cardiologie intervențională ce permite măsurarea presiunilor în cavităţile drepte și în arteră pulmonară, precum și calcularea rezistențelor în circulația pulmonară și sistemică.
Tratament
Tratamentele disponibile pentru insuficienţa tricuspidiană includ terapii medicamentoase, intervenții chirurgicale și terapii cu dispozitive medicale.
Tratamentul medicamentos este adesea prima linie de tratament și poate include diuretice, pentru a ameliora simptomatologia asociată congestiei sistemice, și vasodilatatoare, pentru a reduce presiunea asupra inimii. În cazul pacienților cu endocardită infecțioasă, se recomandă antibioterapie conform antibiogramei şi, ulterior, planificarea intervenției chirurgicale.
În cazurile severe de insuficienţă tricuspidiană, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Această constă în reconstrucția valvelor și cordajelor, anuloplastie, înlocuirea valvulară cu implantare de bioporoteze, deoarece valvele metalice în poziție tricuspidiană se complică frecvent cu tromboze.
O situație aparte este tratamentul chirurgical al insuficienței tricuspidiene postendocardită la bolnavii consumatori de droguri. Acestora li se recomandă excizia valvei fără înlocuirea imediată a acesteia, ci după o perioadă de şase-nouă luni, cu scopul evitării suprainfecţiei protezei.
În ceea ce privește tratamentul chirurgical, în prezent există un consens prin care se recomandă corectarea insuficienței tricuspidiene severe prin dilatare de inel tricuspidian, la momentul corectării valvulopatiei mitrale.
În unele cazuri, în condițiile agravării tulburărilor de ritm și a insuficienței cardiace asociate, poate fi necesară utilizarea unor dispozitive medicale, cum ar fi stimulatoarele cardiace sau defibrilatoarele implantabile.
Pacienților cu insuficienţă tricuspidiană li se recomandă un stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, săracă în sare, menținerea unei greutăți sănătoase, renunțarea la fumat, evitarea consumului de droguri și alcool, cât și practicarea regulată a exercițiilor fizice. Aceste schimbări pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la încetinirea progresiei afecțiunii.
Complicații
Pentru insuficienţa tricuspidiană funcțională, evoluția și prognosticul sunt determinate de boală cauzală. Deși este bine tolerată un lung interval de timp, prognosticul în stadiile tardive, simptomatice, este rezervat.
Pentru insuficienţa tricuspidiană organică, evoluția depinde de gradul leziunii, de asocierea altor valvulopatii, de gradul hipertensiunii pulmonare și de apariția complicaţiilor (fibrilație atrială, tromboembolism).
Prevenție
Pentru a preveni agravarea insuficienței tricuspide, este important să menținem un stil de viață sănătos, să evităm consumul de droguri ilicite, alcool și fumat și să practicăm exerciții fizice regulate. De asemenea, respectarea tratamentului medicamentos prescris și efectuarea controalelor periodice este esențială.
Bibliografie
- Nath, Jayant, et al. “Impact of Tricuspid Regurgitation on Long-Term Survival.” Journal of the American College of Cardiology, vol. 43, no. 3, 1 Feb. 2004, pp. 405–409, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15013122/, https://doi.org/10.1016/j.jacc.2003.09.036;
- “Braunwald, E. (2001) Valvular Heart Disease. In Braun- Wald, E., Zipes, D.P. And Libby, P., Eds, Heart Disease a Text Book of Cardiovascular Disease, 6th Edition, WB Saunders, Philadelphia, 1643-1653. - References - Scientific Research Publishing.” Scirp.org, 2023, www.scirp.org/reference/referencespapers?referenceid=692114;
- Olivier Huttin, et al. “All You Need to Know about the Tricuspid Valve: Tricuspid Valve Imaging and Tricuspid Regurgitation Analysis.” Archives of Cardiovascular Diseases, vol. 109, no. 1, 1 Jan. 2016, pp. 67–80, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26711544/, https://doi.org/10.1016/j.acvd.2015.08.007;
- Gilard, Martine, et al. “Gilbert Habib (Franţa), Christian Hassager (Danemarca).” Romanian Journal of Cardiology, vol. 32, no. 1, 2022, www.cardioportal.ro/wp-content/uploads/2022/05/ghid-ESC-Valvulopatii.pdf.
Alte afecțiuni similare
Insuficiența cardiacă
Rolul principal al inimii în organismul nostru este reprezentat de pomparea sângelui prin vasele de sânge. Partea stângă a inimii pompează sângele oxigenat de plămâni...
Vezi detalii
Insuficienţă hepatică
Insuficiența hepatică este o afecțiune medicală gravă, caracterizată prin pierderea funcției hepatice. Aceasta poate fi acută (cu debut brusc) sau cronică (care se...
Vezi detalii
Insuficiența mitrală
Insuficiența mitrală, cea mai comună formă de boală cardiacă valvulară, apare atunci când valva mitrală nu se închide corect, permițând sângelui să curgă înapoi în...
Vezi detalii
Insuficiența ovariană
Insuficiența ovariană este definită ca incapacitatea ovarelor de a-și realiza funcția endocrină, respectiv de a produce gameți, lucru care, fiziologic, se întâmplă la...
Vezi detalii
Insuficienţa pulmonară
Insuficienţa pulmonară (regurgitație pulmonară) se referă la un fluxul invers al sângelui din artera pulmonară înapoi în ventriculul drept al inimii în timpul diastolei...
Vezi detalii
Insuficiența renală
Insuficiența renală este o afecțiune gravă în care ambii rinichi nu mai funcționează în parametri normali. Astfel, rinichii nu-și mai îndeplinesc funcția de bază, aceea...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.