Insuficienţa nereumatismală tricuspidiană

Cauze

Majoritatea insuficienţelor tricuspidiene sunt funcționale și apar secundar dilataţiei ventriculului drept. 

Dilatația ventriculului drept poate fi cauzată de creșterea presiunii în ventriculul drept din bolile valvulare mitrale, de infarctul ventriculului drept sau boală congenitală (hipertensiune pulmonară cu sindrom Eisenmenger). În aceste situații, valvele și aparatul subvalvular sunt normale dar, în urma dilatării inelului valvular, valvele tricuspide nu se mai pot coopta. Cu ajutorul tratamentului specific insuficienței cardiace, insuficienţa tricuspidiană funcțională se va ameliora prin reducerea volumului de la nivelul ventriculului drept.

Insuficienţa tricuspidiană organică poate fi produsă de următoarele cauze:

• boala reumatismală: este o complicație a faringitei streptococice netratate, care poate afecta valva tricuspidă, dar și alte valve ale inimii;
• boala Ebstein: este o afecțiune prezentă încă de la naștere, în care o cupă a valvei tricuspide este situată mai jos decât în mod normal;
• endocardita infecțioasă: frecvent produsă de infecția cu stafilococ la pacienții consumatori de droguri cu administrare intravenoasă;
• degenerescență mixomatoasă, ce determină prolaps de valvă tricuspidă;
• boli autoimune: lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă;
• sindromul carcinoid: caracterizat prin modificări de tip fibros la nivelul endocardului și a cuspelor valvulare;
• radioterapia;
• montarea unui stimulator sau defibrilator cardiac;
• posttraumatisme toracice penetrante și nepenetrante;
• tumori cardiace, mixomul de atriu drept.

Simptome

La pacienții cu insuficienţă tricuspidiană, tabloul clinic diferă în funcție de etiologie, de prezența sau absența hipertensiunii pulmonare și de severitatea leziunii valvulare.

Pacienții cu regurgitare tricuspidiană ușoară nu au, de obicei, simptome. Pe măsură ce boală se agravează, pot apărea semne și simptome de insuficientă cardiacă dreaptă: 

• oboseală la efort/repaus;
• pulsații la nivelul gâtului; 
• ascită;
• edeme gambiere importante;
• hepatomegalie cu dureri la nivelul hipocondrului drept și epigastrului, accentuate în efort;
• anorexie, grețuri, vărsături cauzate de staza de la nivelul sistemului venos gastrointestinal, subicter și scădere în greutate.

La pacienții cu insuficienţă tricuspidiană secundară endocarditei infecțioase la nivelul valvei tricuspide, tabloul clinic poate include febră, fatigabilitate, astenie, edeme gambiere.

Tratament

Tratamentele disponibile pentru insuficienţa tricuspidiană includ terapii medicamentoase, intervenții chirurgicale și terapii cu dispozitive medicale.

Tratamentul medicamentos este adesea prima linie de tratament și poate include diuretice, pentru a ameliora simptomatologia asociată congestiei sistemice, și vasodilatatoare, pentru a reduce presiunea asupra inimii. În cazul pacienților cu endocardită infecțioasă, se recomandă antibioterapie conform antibiogramei şi, ulterior, planificarea intervenției chirurgicale.

În cazurile severe de insuficienţă tricuspidiană, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Această constă în reconstrucția valvelor și cordajelor, anuloplastie, înlocuirea valvulară cu implantare de bioporoteze, deoarece valvele metalice în poziție tricuspidiană se complică frecvent cu tromboze. 

O situație aparte este tratamentul chirurgical al insuficienței tricuspidiene postendocardită la bolnavii consumatori de droguri. Acestora li se recomandă excizia valvei fără înlocuirea imediată a acesteia, ci după o perioadă de şase-nouă luni, cu scopul evitării suprainfecţiei protezei.

În ceea ce privește tratamentul chirurgical, în prezent există un consens prin care se recomandă corectarea insuficienței tricuspidiene severe prin dilatare de inel tricuspidian, la momentul corectării valvulopatiei mitrale.

În unele cazuri, în condițiile agravării tulburărilor de ritm și a insuficienței cardiace asociate, poate fi necesară utilizarea unor dispozitive medicale, cum ar fi stimulatoarele cardiace sau defibrilatoarele implantabile.

Pacienților cu insuficienţă tricuspidiană li se recomandă un stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, săracă în sare, menținerea unei greutăți sănătoase, renunțarea la fumat, evitarea consumului de droguri și alcool, cât și practicarea regulată a exercițiilor fizice. Aceste schimbări pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la încetinirea progresiei afecțiunii.

Complicații

Pentru insuficienţa tricuspidiană funcțională, evoluția și prognosticul sunt determinate de boală cauzală. Deși este bine tolerată un lung interval de timp, prognosticul în stadiile tardive, simptomatice, este rezervat.

Pentru insuficienţa tricuspidiană organică, evoluția depinde de gradul leziunii, de asocierea altor valvulopatii, de gradul hipertensiunii pulmonare și de apariția complicaţiilor (fibrilație atrială, tromboembolism).