Insuficiența ovariană

Alte denumiri: Insuficiență ovariană prematură

Descoperă informații utile despre insuficiența ovariană: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre insuficiența ovariană

Insuficiența ovariană este definită ca incapacitatea ovarelor de a-și realiza funcția endocrină, respectiv de a produce gameți, lucru care, fiziologic, se întâmplă la menopauză, odată cu depășirea vârstei de 40 de ani. În momentul în care semnele și simptomele menopauzei se instalează anterior acestei vârste (se asociază lipsa menstruațiilor - amenoree), putem suspecta o insuficiență ovariană prematură (precoce sau primară).

Această amenoree, caracteristică insuficienței ovariene premature, poate fi:

primară: pacienta are mai mult de 15 ani și nu a avut niciodată cicluri menstruale;
secundară: pacienta prezintă o amenoree de cel puțin șase luni, cu un nivel al hormonului FSH de cel puțin 25 UI/L, dozat cel puțin în două reprize, la un interval de minimum patru săptămâni.

Astfel, lipsa ciclurilor menstruale, vârsta și dozările FSH reprezintă cele trei criterii de bază pentru diagnosticarea insuficienței ovariene. Această patologie nu are o simptomatologie particulară, iar diagnosticul se stabilește pe baza analizelor de laborator. În anumite situații, insuficiența ovariană prezintă totuși semne și simptome caracteristice depleției de estrogeni (bufeuri de căldură, tulburări de dispoziție, insomnii, oboseală, diminuarea libidoului).

Prevalența acestei boli este de aproximativ 1/10.000 la femeile mai tinere de 20 de ani, aproximativ 1/1.000 la cele sub 30 de ani și aproximativ de 1/100 la cele sub 40 de ani.

Tipuri

Insuficiența ovariană poate fi clasificată într-o gamă largă de tipuri:

primitivă ocultă: rezervă ovariană diminuată, soldată cu infertilitate inexplicabilă și niveluri de FSH seric bazal normale;
biochimică primitivă: infertilitate inexplicabilă și niveluri de FSH seric bazal crescute;
primară manifestă: cicluri menstruale neregulate și niveluri de FSH serice bazale crescute;
prematură: cicluri menstruale neregulate sau ocazionale pe parcursul mai multor ani; există posibilitatea obținerii unei sarcini, iar nivelurile de FSH serice bazale sunt crescute;
menopauza prematură: amenoree, infertilitate permanentă și depleție completă de foliculi primordiali.

Cauze

Cauzele mai frecvente ale insuficienței ovariene sunt reprezentate de extirparea chirurgicală a ovarelor, chimioterapie, radioterapie, cauze genetice, cauze autoimune (boli autoimune de tiroidă sau suprarenale), boli reumatologice și altele:

boli autoimune (boala Basedow, diabetul zaharat tip I, sindromul APECED, lupus, miastenie, boala Crohn), poliartrita reumatoidă, ovarita autoimună;
cauze iatrogene: multiple chistectomii ovariene, ovariectomie sau anexectomie bilaterală, chimioterapie sau radioterapie;
origine virală: ovarita post oreion;
cauze genetice: legate de cromozomii autozomi, mutația receptorului FSH;
sindromul de ataxie: telangiectazii;
galactozemie;
sindromul Perrault;
mutația genei aromatazei;
cauze legate de cromozomul X: sindromul Turner, cromozomul X inelar, trisomia X, deleții ale cromozomului X, translocații ale cromozomului X, sindromul X fragil (mutații ale genei FMR I);
alte cauze genetice: anomalii ale genelor RFSH, FOXL2, FRAXA, BMP15, GDF9, GALT.

Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri (aproximativ 70%), cauza insuficienței ovariene nu se depistează.

Factori de risc

Cel mai important factor de risc în apariția insuficienței ovariene premature este factorul genetic (studiile arată că aproximativ fiecare al treilea caz depistat este provocat de o formă familială). Aproximativ 15% dintre pacientele afectate de insuficiența ovariană prematură au o rudă de gradul I cu aceeași afecțiune.

Un alt factor de risc este originea etnică, populația de risc fiind reprezentată de femeile afro-americane și hispanice, patologia fiind mai rar depistată în rândul populației caucaziene și cel mai rar la populațiile chineze și japoneze.

Al treilea factor de risc este reprezentat de prematuritate, din cauza atreziei de foliculi ovarieni în viața postnatală, în legătură cu carențele nutriționale și vitaminice, și din cauza infecțiilor, la copiii născuți prematur.

Studii cu o putere statistică mai mică enumeră printre factorii de risc endometrioza, infecțiile genitale înalte și operațiile multiple în proiecția bazinului mic feminin.

Simptome

Principalele simptome ale insuficienței ovariene sunt reprezentate de impuberism și amenoree primară sau secundară.

Cel mai frecvent, pacientele cu insuficiență ovariană menționează:

inițial, tulburări ale regularității și fluxului ciclului menstrual;
bufeuri de căldură;
palpitații;
secreții vaginale anormale;
dureri la actul sexual;
alte posibile simptome ce țin de alte afecțiuni, cauze ale insuficienței ovariene (boli endocrine, oncologice, reumatologice).

Diagnosticare

Diagnosticul insuficienței ovariene premature este stabilit de medicul specialist ginecolog, în colaborare, la nevoie, cu alte specialități (genetician, endocrinolog, oncolog).

Diagnosticarea presupune mai multe etape:

discuția cu pacienta: este foarte importantă stabilirea prezenței sau absenței bolii la alte persoane din familie, atât rude apropiate, cât și îndepărtate, precum și stabilirea antecedentelor de chirurgie ovariană sau pelviană, antecedentelor de chimio sau radioterapie. Medicul ginecolog va elucida și dacă există anumite boli autoimune (tiroidiene, diabet, boala Addison, vitiligo, lupus sistemic, poliartrită reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, candidoză bucală, unghială, genitală sau hipoparatiroidie), antecedente de sindrom X fragil sau tulburări intelectuale la subiecții de sex masculin din familie; de asemenea, se va discuta despre regularitatea ciclului menstrual și a caracteristicilor menstruațiilor și a simptomelor asociate;
examenul fizic: va pune în evidență prezența sau absența bufeurilor de căldură, transpirațiilor nocturne, durerilor articulare, tulburărilor sexuale, atrofiei vaginale secundare unei hipoestrogenii;
testele de laborator: vor combina dozaje hormale, în special ale hormonului hipofizar FSH, dar medicul poate recomanda și dozarea altor parametri (HCG, AMH, progesteron, prolactină, estradiol, etc.), teste care pot stabili și insuficiența ovariană progesteronică înaintea conceperii unei sarcini, întâlnită uneori separat la cuplurile cu infertilitate;
examenul ecografic: poate pune în evidență ovare de dimensiuni reduse, de ecostructură scleroatrofică, fără evidențiere certă de foliculi ovarieni; totuși, în aproximativ jumătate din cazuri, datele examenului ecografic nu se corelează cu cele ale dozajelor hormonale.

Tratament

Tratamentul insuficienței ovariene vizează, de obicei, două direcții:

controlul semnelor și simptomelor asociate prin administrarea diferitor tratamente de substituție hormonală, calciului, vitaminei D, probioticelor, dar și a altor tratamente;
păstrarea fertilității: pacientele vor fi direcționate către centre specializate în prezervarea de ovocite, embrioni sau țesut ovarian.

Complicații

Complicațiile asociate insuficienței ovariene premature sunt legate de deficitele hormonilor sexuali produși de ovare, lucruri care, fiziologic, se produc și în menopauză. Astfel, cele mai importante complicații care se pot asocia insuficienței ovariene premature sunt:

osteoporoza și diminuarea densității osoase;
bolile cardiovasculare;
diabetul zaharat tip II;
infertilitatea;
impactul asupra funcțiilor sexuale;
impactul asupra vieții psihosociale și depresia;
asocierea de patologii autoimune;
riscul de cancer (în special cancer de sân);
efectele asupra cogniției;
scăderea speranței de viață.

Prevenție

Prevenția insuficienței ovariene premature și a repercusiunilor acesteia ține în special de cunoașterea factorilor de risc familiali și de obținerea sarcinilor la vârste relativ tinere, înaintea debutului semnelor și simptomelor de carențe hormonale.

În caz de tratament oncologic, tratament chirurgical ovarian, semne, simptome și rezultate serologice specifice insuficienței ovariene, se poate opta pentru prezervarea de ovocite, embrioni sau țesut ovarian, care, la momentul oportun, pot servi ca substrat pentru obținerea unei sarcini.

Bibliografie

ALL. “Orphanet.” Orpha.net, 2023, www.orpha.net
“Professional.” Haute Autorité de Santé, 2023, www.has-sante.fr/
“MSD Manuals.” Msdmanuals.com, 2023, www.msdmanuals.com/

Alte afecțiuni similare

Insuficienţă hepatică

Insuficiența hepatică este o afecțiune medicală gravă, caracterizată prin pierderea funcției hepatice. Aceasta poate fi acută (cu debut brusc) sau cronică (care se...

Vezi detalii

Insuficiența mitrală

Insuficiența mitrală, cea mai comună formă de boală cardiacă valvulară, apare atunci când valva mitrală nu se închide corect, permițând sângelui să curgă înapoi în...

Vezi detalii

Insuficienţa nereumatismală tricuspidiană

Insuficientă tricuspidiană reprezintă trecerea anormală a unei părți din volumul sangvin din ventriculul drept în atriul drept în sistolă, datorită afectării...

Vezi detalii

Insuficienţa pulmonară

Insuficienţa pulmonară (regurgitație pulmonară) se referă la un fluxul invers al sângelui din artera pulmonară înapoi în ventriculul drept al inimii în timpul diastolei...

Vezi detalii

Insuficiența renală

Insuficiența renală este o afecțiune gravă în care ambii rinichi nu mai funcționează în parametri normali. Astfel, rinichii nu-și mai îndeplinesc funcția de bază, aceea...

Vezi detalii

Insuficiență respiratorie acută

Oxigenul pe care îl respirăm ajunge în sânge și de acolo, prin vasele de sânge este transportat către organele corpului, pentru că organismul să poată funcționa optim....

Vezi detalii