Insuficiența renală

Cauze

Principalele cauze care pot declanșa insuficiența renală sunt:

• pierderea bruscă a fluxului sangvin către rinichi poate provoca insuficienţa renală (infarctul, bolile de inimă, insuficienţa hepatică, deshidratarea, etc.)
• diabetul zaharat de tip I și II;
• hipertensiunea arterială netratată;
• otrăvirea cu metale grele; 
• anumite antibiotice în exces;
• boala polichistică ereditară;
• Glomerulonefrita - afecțiune care afectează sistemul de filtrare al rinichilor;
• administrarea îndelungată a medicamentelor analgezice;
• ateroscleroza - îngustarea arterelor poate provoca nefropatie ischemică;
• obstrucția căilor urinare - cauzată de calculilor, tumori sau adenoame de prostată;
• afecțiuni ale articulațiilor și musculaturii - ca urmare a utilizării regulate a medicamentelor antiinflamatorii;
• moștenirea genetică.

Diabetul și hipertensiunea arterială sunt, însă, cele mai frecvente cauze ale bolilor cronice de rinichi și ale declanşării insuficienței renale.

Diabetul neținut sub control ridică nivelul zahărului din sânge, ceea ce poate afecta grav rinichii. De asemenea, tensiunea arterială crescută, cu o viteză mai mare a sângelui care circulă prin vase, poate deteriora țesutul rinichilor.

Simptome

Insuficiența renală poate să nu dea simptome evidente, în condițiile în care evoluția unui rinichi care nu mai funcționează la parametri normali este lentă. Principalele simptome ale unui rinichi nefuncțional sunt:

• urină tulbure sau de culoare închisă;
• micţionarea frecvent incompletă;
• cantitate redusă de urină;
• pierderea poftei de mâncare;
• gust metalic în gură;
• durere în timpul urinării;
• edeme la nivelul pleoapelor și membrelor;
• hipertensiune arterială;
• dureri frecvente de cap;
• crampe musculare.

Odată instalată insuficiența renală acută, un simptom care poate trage un semnal de alarmă este apariția unor reacții ale sistemului nervos, precum crizele epileptice, sau a unor momente de confuzie mentală.

Semnele şi simptomele care pot indica blocajul renal pot fi:

• durerile la nivelul toracelui;
• dificultate în respirație (dispnee);
• senzație de greață și vomă;
• hemoragie severă;
• somnolenţă, stări de confuzie, convulsii şi chiar comă;
• dureri articulare severe.

Tratament

Tratamentul insuficienței renale trebuie adaptat fiecărui individ în parte, în funcție de afectarea rinichilor și de cauza care provoacă afecțiunea. 

În cazul unui diagnostic de insuficiență renală cronică, medicul specialist va urmări în permanenţă starea de sănătate a pacientului, pentru a menține funcţionali rinichii cât mai mult timp posibil. Monitorizarea constantă și tratamentul includ analize regulate de sânge, verificări ale tensiunii arteriale și medicație specifică.

Odată instalată insuficiența renală, există două tipuri de tratament pentru insuficiența renală:

Dializa 

Dializa nu vindecă insuficienţa renală, dar ajută la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

• hemodializă - se foloseşte un aparat care filtrează în mod regulat sângele. Majoritatea pacienților fac hemodializă trei până la patru zile pe săptămână, într-un spital sau într-o clinică specializată de dializă;
• dializă peritoneală - implică montarea unui cateter în mucoasa abdominală, prin care se vor absorbi deșeurile și lichidele suplimentare, evacuându-le apoi într-o pungă. Unii pacienți pot face această procedură și la domiciliu.

Transplantul de rinichi

Cu tratamentul adecvat administrat la timp, orice pacient care suferă de insuficiență renală acută se poate recupera. 

Însă, dacă insuficiența este severă și devine cronică, pacientul va avea nevoie de tratament pentru tot restul vieții. Fără dializă sau transplant de rinichi, insuficiența renală poate duce la deces în doar câteva săptămâni.

Complicații

Cele mai grave complicații care pot să apară după diagnosticarea cu insuficiență renală:

• pierderea permanentă a funcției renale sau o boală renală în stadiu terminal; 
• boli de inimă;
• anemie;
• tensiune arterială crescută;
• pierderea densităţii osoase;
• deces.

Insuficiența renală acută poate dezvolta și alte probleme, cum ar fi:

• acumularea de lichid în plămâni, ceea ce poate provoca dificultăți de respirație;
• funcționarea deficitară a rinichilor poate inflama pericardul (mucoasa care acoperă inima), ceea ce poate da dureri în piept;
• slăbiciune musculară - pentru că rinichii nu mai filtrează corect, fluidele și electroliții corpului se dezechilibrează, ducând la afectare musculară.