Despre meningita subacută și cronică
Meningele sunt membranele care învelesc și protejează sistemul nervos central, alcătuit din creier și măduva spinării. Au trei componente:
- dura mater - imediat sub craniu;
- arahnoida;
- pia mater - lipită de creier.
Între arahnoidă și pia mater se găsește spațiul subarahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. Rolul lor este de a proteja structurile nervoase și de a crea o barieră între acestea și sânge și structurile din apropiere.
Meningita cronică este o afecțiune în care meningele și lichidul cefalo-rahidian sunt inflamate și poate fi cauzată de infecții (bacteriene, virale, fungice, parazitare) dar și de afecțiuni sistemice (boli inflamatorii, boli autoimune, afecțiuni oncologice) și, uneori, de efecte adverse ale anumitor medicamente.
Cauze
În funcție de cauză și de evoluție, meningita se poate împărți în:
- acută (evoluție în câteva zile);
- subacută (evoluție în câteva săptămâni);
- cronică (persistența simptomelor mai mult de o lună).
În cazul meningitelor subacute și cronice, cele mai frecvente cauze sunt:
- infecții bacteriene cronice (cel mai adesea fiind vorba de tuberculoză, boala Lyme, sifilis);
- infecții fungice (cum ar fi infecția cu criptococ) sau parazitice (malaria, amoebioza);
- afecțiuni inflamatorii (sarcoidoză, boală cu IgG4, boală Behcet);
- meningită carcinomatoasă - cauzată de infiltrarea meningelor de celule canceroase, poate apărea în unele malignităţi (cum ar fi anumite limfoame, cancerul de sân, cancerul pulmonar, melanomul);
- meningită aseptică determinată de reacții adverse la anumite medicamente sau substanțe chimice.
Factori de risc
Situațiile în care există un risc crescut de a dezvolta meningită subacută sau cronică sunt:
- Pacienții care locuiesc în zone endemice pentru unele microorganisme care pot cauza meningită cronică, cum ar fi meninigita tuberculoasă;
- Pacienții cu imunitate scăzută, în cadrul unei alte infecții - infecția HIV sau pacienții oncologici ori cei care sunt sub tratament imunomodulator;
- Persoanele care au un defect de ureche medie sau o altă poartă de intrare care persistă, de exemplu după o intervenție neurochirurgicală sau fractură de craniu;
- Reactivarea unor infecții latente, mai ales în cazul virusurilor din familia herpes sau în cazul tuberculozei;
- Lipsa vaccinărilor recomandate sau o schemă incompletă de vaccinare;
- Vârstă înaintată;
- Alte afecțiuni care pot afecta capacitatea organismului de a lupta cu diferite infecții: diabetul, consumul cronic și excesivă de alcool, splenectomia.
Simptome
Cele mai frecvente simptome sunt:
- durerea de cap, de ceafă;
- un complex de simptome numite meningism - rigiditate a cefei și durere la manevre de alungire a meningelor, de exemplu prin flexia gâtului sau ridicarea picioarelor.
Deși aceste simptome sunt întâlnite mai des și sunt mai pronunțate în cazul meningitelor acute, ele pot fi prezente și în cazul meningitelor cronice.
Febra este mai puțin frecventă.
Spre deosebire de meningitele acute, în cele subacute sau cronice simptomele apar mai insidios, nu sunt atât de deranjante inițial şi pot fi confundate cu oboseală sau cu o răceală persistentă, însă evoluează lent progresiv şi pot asocia apatie și lipsa apetitului.
În cazurile severe sau în cele în care este afectat direct și țesutul cerebral, pot apărea crize epileptice, hidrocefalie, deficite neurologice (mai ales disfuncții ale nervilor cranieni cum ar fi vederea dublă, tulburări de auz), tulburări cognitive, stare confuzională sau stare de somnolență până la comă.
Diagnosticare
În cazul suspiciunii de meningită subacută sau cronică, ca în orice evaluare clinică a unui pacient, anamneza și examenul clinic pot oferi indicii asupra posibilei cauze și ghidează investigațiile ulterioare.
Analizele de sânge uzuale vor fi completate, în funcție de suspiciunea clinică, de analize suplimentare, cum ar fi: sifilis, HIV, Lyme, tuberculoză, histoplasmoză, blastomicoză, coccidiomicoză, bruceloză, toxoplasmoză și, de asemenea, de un panel de anticorpi pentru depistarea unor boli inflamatorii (cum ar fi ANCA, CCP, IgG4).
În cazul meningitelor cronice este esențială diferențierea între cauze infecțioase și non-infecțioase. În acest sens, are o deosebită importanță analiza lichidului cefalorahidian recoltat printr-o puncție lombară. Analizele specifice anumitor microorganisme se pot efectua atât din sânge cât și din lichidul cefalorahidian, fiind utilă corelarea rezultatelor.
Din punct de vedere al imagisticii care poate fi indicată, IRM-ul cerebral poate susține diagnosticul prin demonstrarea îngroșării meningelor și oferă informații suplimentare asupra unei afecțiuni concomitente sau predispozante. De asemenea, efectuarea unui CT sau PET-CT poate fi necesară pentru evaluarea sistemică, mai ales în cazul suspiciunii unei malignităţi.
Există unele cazuri rare în care evoluția este lentă, simptomele persistă luni până la ani, și analize extensive nu pot determina cauza, fiind vorba de o meningită cronică idiopatică.
Tratament
Intervenția promptă, instituirea unui tratament individualizat și abordarea multidisciplinară determină un prognostic mai bun, cu afectare limitată a structurilor nervoase și șanse de recuperare crescute. Cu toate acestea, există pacienți care nu se vor recupera complet, rămânând cu unele sechele și având nevoie de ajutor în desfășurarea activităților zilnice.
Având în vedere cauzele diverse care pot determina meningita subacută sau cronică, tratamentul poate fi foarte diferit:
- În cazul infecțiilor se va institui tratament antimicrobian specific;
- În cazul afecțiunilor inflamatorii și oncologice este important tratamentul bolii de bază și tratamentul de susținere, simptomatic (analgezice, în unele cazuri corticoterapie, antiepileptice);
- Ajustarea tratamentului cronic al altor afecțiuni în cazul meningitelor cauzate de anumite medicamente.
Complicații
Complicațiile care pot apărea în urmă unei meningite cronice sau subacute pot fi variate, depind în mare măsură și de condiția pre-existentă a pacientului și alte afecțiuni prezente și pot include:
- Crize epileptice;
- Tulburări cognitive: de memorie, de concentrare, de atenție;
- Oboseală persistentă;
- Recurenţa meningitei.
Prevenție
Tratamentul optim al bolilor care pot crește riscul de a dezvolta meningită subacută și cronică și măsuri generale de igienă și de prevenție a infecțiilor sistemice pot scădea riscul apariției meningitei.
Diagnosticarea precoce este importantă pentru abordarea din timp a simptomelor și stabilirea unei conduite terapeutice optime cu prognostic mai favorabil, întârzierea tratamentului putând determina deficite neurologice ireversibile.
Alte afecțiuni similare
Melena
Melenă este termenul medical folosit pentru emisia scaunelor negre, gudronate, care rezultă din prezența în fecale a sângelui parțial digerat. Este un semn de sângerare...
Vezi detalii
Meningiom
Meningiomul este o tumoră cerebrală primară, de cele mai multe ori benignă. Tumorile cerebrale benigne sunt mai frecvente decât cele maligne, meningiomul reprezentând...
Vezi detalii
Meningită
Meningita este o afecțiune caracterizată prin inflamația meningelui, adică a membranei formate din trei straturi, care învelește și protejează creierul și măduva...
Vezi detalii
Menopauza
Menopauza este o perioadă în viața oricărei femei ce se caracterizează printr-o reducere a producției de hormoni sexuali (estrogen, progesteron). De asemenea, în cursul...
Vezi detalii
Menoragie
Menoragia este termenul medical folosit pentru a descrie menstruația abundentă și prelungită. Deși fluxul menstrual semnificativ este ceva obişnuit, multe femei nu au o...
Vezi detalii
Menstruația neregulată
Majoritatea femeilor au perioade menstruale care durează patru până la șapte zile. De obicei, menstruația are loc la fiecare 28 de zile, dar ciclurile menstruale normale...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
