Sarcoidoza

Cauze

Cercetările sugerează că boala este determinată de o combinație dintre factori genetici și factori de mediu, dar cauza exactă a sarcoidozei este necunoscută. Studiile au arătat că anumite persoane prezintă un risc mai mare ca sistemul lor imunitar să reacționeze exagerat la anumiți factori declanșatori (antigeni), cum ar fi bacterii și virusuri.

Deși implică sistemul imunitar ca factor declanșator, sarcoidoza nu este considerată o tulburare autoimună.

Deoarece nu există dovezi clare în legătură cu ce combinație de gene și declanșatori provoacă sarcoidoza, este imposibil de prezis cine este predispus să dezvolte boala.

Simptome

Simptomele sarcoidozei depind de locul în care se formează granuloamele din corp. Majoritatea persoanelor cu sarcoidoză manifestă simptome pulmonare, dar pot exista semne și la nivelul pielii, ochilor, articulațiilor și aproape în orice altă parte a corpului. De asemenea, boala se poate manifesta fie cu senzație generală de rău, fie fără niciun fel de simptom.

Simptomele generale ale sarcoidozei sunt:

• febră;
• oboseală;
• dureri articulare;
• dureri musculare sau slăbiciune;
• transpirații nocturne;
• noduli limfatici umflați;
• pierdere în greutate inexplicabilă;
• pietre la rinichi.

Simptomele sarcoidozei la plămâni includ:

• tuse;
• dificultăți de respirație (dispnee);
• dureri în piept;
• respiraţie şuierătoare.

Simptomele sarcoidozei la ochi includ:

• vedere încețoșată sau pierderea vederii (nevrita optică);
• durere oculară;
• ochi roșii sau umflați (uveită sau conjunctivită);
• sensibilitate la lumină.

Simptomele sarcoidozei care afectează pielea sunt:

• noduli sub piele, în jurul cicatricilor sau tatuajelor;
• pete deschise sau întunecate de piele;
• răni sau erupții cutanate, reliefate, roșiatice-violet, pe nas sau obraji (lupus pernio);
• umflături roșii, sensibile, pe tibie (eritem nodos).

Simptomele sarcoidozei care afectează inima sunt:

• dureri în piept;
• bătăi fluturate ale inimii (palpitații);
• bătăi neregulate ale inimii (aritmie);
• insuficiență cardiacă;
• dificultăți de respirație.

Simptomele sarcoidozei sistemului nervos includ:

• sete crescută și urinat în cantități mari (diabet insipid);
• mușchii faciali slabi sau paralizați (paralizia lui Bell);
• dureri de cap;
• convulsii.

Sarcoidoza pulmonară, cea mai frecventă afecțiune, are mai multe etape, numite sistemul de clasificare Siltzbach.

Este important de știut că aceste etape nu sunt neapărat un indicator al severității afecțiunii și sunt marcate în special prin aspectul plămânilor, evidențiat la o radiografie toracică; ele descriu, în principal, locul unde sunt localizate granuloamele.

Un pacient cu sarcoidoză poate fi plasat între stadii sau poate manifesta o dispariție completă a granuloamelor. Singura etapă care este considerată ireversibilă este etapa a patra, în care afectarea pulmonară este permanentă.

• Etapa 0: radiografia nu arată nicio sarcoidoză pulmonară, plămânii și ganglionii limfatici apar normali la investigație.
• Etapa 1: apar granuloame numai în ganglionii limfatici.
• Etapa 2: apar granuloame în ganglionii limfatici și plămâni.
• Etapa 3: apar granuloame numai în plămâni.
• Etapa 4: radiografia arată fibroză pulmonară sau cicatrici permanente ale plămânilor.

Tratament

Tratamentul pentru sarcoidoză are ca scop gestionarea simptomelor și prevenirea afectării organelor. Deoarece granuloamele sunt zone de inflamație, cauzate de celulele imune, sarcoidoza este, de obicei, tratată cu medicamente care modifică sau suprimă sistemul imunitar. Tratamentul depinde de localizarea granuloamelor.

Nu există un remediu specific pentru sarcoidoză și, dacă simptomele nu sunt deranjante sau nu pun viața în pericol, medicii aleg uneori să nu trateze imediat boala. Specialistul, cu sprijinul pacientului, va opta pentru monitorizarea simptomelor.

Medicamente folosite pentru a trata sarcoidoza au rolul de a reduce inflamația prin modificarea sau suprimarea sistemului imunitar:

• corticosteroizi - pot fi sub formă de pastile, inhalator sau creme topice, ce vor fi aplicate direct pe piele sau pe ochi;
• imunosupresoare - împiedică sistemului imunitar să provoace leziuni și inflamații ale organelor;
• anticorpi anti-factor de necroză tumorală-alfa (anticorpi anti-TNF-alfa) - cu scopul de a reduce inflamația, aceste medicamente sunt administrate prin perfuzie venoasă, sub supraveghere medicală;
• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - ele pot ameliora temporar simptomele cauzate de inflamație dar nu sunt prescrise pentru utilizare pe termen lung.

Ameliorarea simptomelor după începerea tratamentului pentru sarcoidoză poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Medicul specialist va monitoriza pacientul și poate efectua din nou teste, pentru a vedea dacă tratamentul funcționează.

Unele cercetări sugerează că anumite diete pot reduce inflamația din organism. Consumul de alimente pe bază de plante, cum ar fi fructele și legumele, limitarea consumului de carne și brânză și evitarea zahărului și a carbohidraților ar putea ajuta la îmbunătățirea simptomelor sarcoidozei. Consultați-vă cu medicul specialist pneumolog înainte de a începe orice nouă dietă.

Complicații

Tratamentul cu corticosteroizi crește riscul de îmbolnăvire cu o boală infecțioasă și poate provoca o serie de reacții adverse, inclusiv:

• creștere excesivă în greutate;
• insomnie;
• acnee;
• diabet, la persoanele susceptibile;
• tensiune arterială crescută;
• glaucom;
• cataractă;
• osteoporoză;
• depresie și iritabilitate emoțională;
• echimoze ale pielii.

Din acest motiv, medicii recomandă utilizarea medicamentelor pentru a trata sarcoidoza doar dacă beneficiile depășesc riscurile aferente administrării.