Misofonie

Cauze

Cauza exactă a misofoniei nu este pe deplin înțeleasă, însă aceasta este cauzată cel mai probabil, de o combinație de factori neurologici, genetici și psihologici. Cercetările în curs urmăresc să clarifice aceste elemente contributive pentru a îmbunătăți diagnosticul și strategiile de tratament.

Simptome

Misofonia se caracterizează prin reacții emoționale și fizice puternice la anumite sunete, cunoscute sub numele de sunete „declanșatoare” care includ:

• sunete orale - mestecatul, sorbitul, lovirea buzelor, înghițirea și curățarea gâtului;
• sunete nazale - sforăitul, strănutul și șuieratul nasului;
• sunete respiratorii - respirație grea și sforăit;
• sunete repetitive - tastarea la tastatură, clicul pixului, bătutul cu degetele și mișcarea picioarelor;
• sunete de mediu - ticăitul ceasului, picurarea apei și zgomotele animalelor, cum ar fi lătratul sau ciripitul.

Expunerea la aceste sunete poate provoca reacții emoționale intense, cum ar fi:

• iritare sau enervare - senzație de disconfort sau agitație la auzul sunetului;
• dezgust - o aversiune puternică față de sunet;
• anxietate;
• panică - senzație de disconfort sau teamă, însoțită uneori de un sentiment disperare;
• furie - sentimente intense de furie, care pot duce la impulsuri agresive.

Aceste reacții emoționale sunt adesea însoțite de simptome fizice, inclusiv:

• tensiune musculară - încordarea mușchilor ca răspuns la declanșator;
• creșterea ritmului cardiac - o bătaie rapidă a inimii în timpul expunerii;
• transpirație declanșată de stres;
• presiune toracică - o senzație de strângere sau presiune în piept.

Tratament

Deși nu există un remediu definitiv pentru misofonie, mai multe abordări de tratament pot ajuta persoanele să-și gestioneze răspunsurile la sunetele declanșatoare:

• terapia cognitiv-comportamentală - are ca scop modificarea modelelor de gândire și a comportamentelor negative asociate cu misofonia; ea ajută persoanele să dezvolte strategii de adaptare pentru a reduce stresul atunci când sunt expuse la sunete declanșatoare;
• terapia de reeducare a tinitusului - concepută inițial pentru persoanele care suferă de tinitus, aceasta combină terapia sonoră cu consilierea pentru a ajuta persoanele să se obișnuiască cu anumite sunete, reducându-le astfel reacțiile negative;
• terapia sonoră - utilizarea aparatelor cu zgomot alb sau a dispozitivelor la nivelul urechii poate masca sunetele declanșatoare, făcându-le mai puțin vizibile și reducând reacțiile adverse; această abordare poate fi deosebit de utilă în medii în care sunetele declanșatoare sunt inevitabile;
• medicamente - în prezent, nu există medicamente aprobate special pentru misofonie; cu toate acestea, în unele cazuri medicamentele utilizate pentru a trata anxietatea sau depresia pot ajuta la gestionarea simptomelor asociate;
• mindfulness și tehnici de relaxare - practici precum meditația mindfulness și relaxarea musculară progresivă pot ajuta persoanele să gestioneze stresul și să îmbunătățească echilibrul emoțional, reducând semnificativ impactul sunetelor declanșatoare.

Complicaţii

Misofonia poate duce la mai multe complicații care afectează diverse aspecte ale vieții unei persoane:

• izolarea socială - pentru a evita expunerea la sunete declanșatoare, persoanele se pot retrage din interacțiunile sociale, ceea ce duce la sentimente de singurătate și izolare;
• tensiuni relaționale - misofonia poate provoca conflicte în relațiile familiale, profesionale și sociale;
• dificultăţi ocupaționale - nevoia de a evita sunetele declanșatoare poate interfera cu responsabilitățile profesionale, putând duce la scăderea productivității sau la pierderea locului de muncă;
• probleme de sănătate mintală - stresul cronic și frustrarea asociate cu misofonia pot contribui la dezvoltarea anxietății, depresiei sau a altor tulburări de dispoziție;
• reducerea calității vieții - efectul cumulativ al acestor provocări poate diminua semnificativ bunăstarea generală și satisfacția vieții.