Mucocel

Alte denumiri: Chist mucos

Descoperă informații utile despre mucocel: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre mucocel

Mucocelul, cunoscut și sub numele de ,,chist mucos”, este un sac plin cu lichid şi se poate forma în diferite membrane mucoase din organism. Chisturile mucoase sunt leziuni chistice care se dezvoltă atunci când mucusul este reținut sau colectat din cauza unei obstrucții sau rupturi a unui canal al unei glande salivare.

Tipuri de mucocel:

superficial - se formează chiar sub suprafața mucoasei și sunt adesea mai ușor vizibile (de exemplu: mucocel în zona buzei);
profund - apare mai adânc în țesuturi, cum ar fi planșeul bucal (ranulele) sau pe maxilar, și poate provoca umflături mai semnificative.

Cauze

Mucocelul este cauzat în principal de obstrucția sau ruptura unui canal al glandei salivare, ceea ce duce la acumularea de mucus/salivă. Iată care sunt principalii factori care pot duce la formarea mucocelului:

leziuni mecanice - mușcarea buzei sau a obrazului, în special trauma obișnuită sau accidentală, poate deteriora canalele glandelor salivare minore;
proceduri dentare - anumite proceduri dentare pot deteriora involuntar canalele salivare;
pietrele din glandele salivare (sialolitiază) - depozitele calcaroase pot bloca canalele, împiedicând excreția corectă a mucusului;
cicatrici - ţesutul cicatricial de la leziuni sau intervenții chirurgicale anterioare poate obstrucționa canalele;
inflamație cronică - afecțiunile care provoacă inflamația persistentă a mucoasei orale pot duce la obstrucția sau ruperea canalelor;
infecțiile bacteriene sau virale care afectează glandele salivare pot duce la afectarea ductală.

Factori de risc

Chisturile mucoase se pot dezvolta la oricine, însă anumiți factori de risc pot crește probabilitatea formării lor:

anomalii de dezvoltare - malformațiile congenitale sau anomaliile structurale ale canalelor salivare pot crește riscul de formare a mucocelelor;
fumatul - poate duce la iritarea și inflamația cronică a mucoasei orale, crescând riscul de afectare a canalelor;
deshidratarea - aportul insuficient de lichide poate reduce fluxul de salivă, facilitând obstrucția canalelor;
intervenții chirurgicale anterioare - intervențiile chirurgicale în regiunea orală sau maxilofacială pot duce la traumatisme sau cicatrici ale canalelor salivare;
radioterapie - tratamentul cu radiații pentru cancerele din regiunea capului și gâtului poate afecta funcția glandelor salivare și integritatea canalelor;
expunerea regulată la iritanți de mediu sau la substanțe chimice poate provoca iritații cronice ale mucoaselor;
obiceiuri alimentare - dietele sărace în lichide sau bogate în substanțe care reduc producția de salivă pot predispune persoanele la mucoceli;
vârsta - mucocelele sunt mai frecvent întâlnite la persoanele tinere, posibil din cauza ratelor mai ridicate de traume orale și a obiceiurilor precum mușcatul buzelor;
sexul - nu există o predispoziție puternică de gen, deși unele studii sugerează ușoare variații ale prevalenței;
boli autoimune - afecțiunile care afectează glandele salivare, cum ar fi sindromul Sjögren, pot crește riscul de obstrucție ductală și mucocel;
injecții în cavitatea bucală - injecțiile de anestezie locală pentru tratamentele dentare pot provoca ocazional traumatisme la nivelul canalelor salivare.

Simptome

Mucocelul se prezintă de obicei cu o serie de simptome în funcție de mărimea, localizarea și severitatea acestuia:

o umflătură vizibilă în gură, adesea pe buza interioară, obraz sau planșeu, adesea nedureroasă, dar poate fi inconfortabilă dacă este mușcată sau traumatizată în mod repetat;
leziune umplută cu lichid - chistul apare adesea ca o leziune albăstruie sau translucidă, plină de lichid şi poate arăta ca o mică bășică;
umflătură în interiorul obrazului, cu aspect similar chisturilor de pe buze;
durere - chisturile mucoase sunt de obicei nedureroase, dar pot deveni dureroase dacă sunt mari, traumatizate în mod repetat sau infectate;
interferența cu funcțiile orale - mucocelele mai mari, în special cele din podeaua gurii, pot interfera cu vorbirea, mestecarea sau înghițirea;
ruptura și recurența - chisturile se pot rupe spontan, eliberând un lichid limpede sau ușor vâscos; după rupere, chistul poate recidiva, uneori în mod repetat, până când cauza de bază este abordată;
inflamație sau infecție - ocazional, chisturile mucoase se pot inflama sau infecta, ducând la roșeață, sensibilitate și durere crescută.

Diagnosticare

Chisturile mucoase sunt diagnosticate, de obicei, de medici ORL sau dentişti, iar testele de diagnostic și investigațiile includ:

examinarea clinică;
palpare;
ultrasunete - imagistica neinvazivă poate ajuta la vizualizarea chistului și la evaluarea conținutului acestuia și a țesuturilor din jur;
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) - oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și este util pentru chisturile mai profunde sau complexe;
scanare CT (tomografie computerizată) - utilă pentru evaluarea chisturilor mai mari sau mai complicate, în special a celor care afectează structurile osoase sau țesuturile profunde;
biopsie incizională - se prelevează o mică mostră de țesut din leziune pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte afecțiuni, cum ar fi tumorile sau alte tipuri de chisturi;
biopsie excizională - uneori, întreaga leziune este îndepărtată și trimisă pentru examinare histopatologică;
aspirație - implică utilizarea unui ac subțire pentru a extrage lichid din chist în vederea analizei, care poate ajuta la confirmarea diagnosticului și la determinarea naturii lichidului;
examinarea histopatologică - probele de țesut sunt examinate la microscop pentru a identifica natura chistului și pentru a exclude malignitatea sau alte condiții patologice.

Tratament

Tratamentul pentru mucocel variază în funcție de dimensiunea, localizarea și severitatea chistului, precum și de faptul dacă acesta provoacă simptome sau interferează cu activitățile zilnice:

observație - dacă mucocelul este mic și nu provoacă disconfort sau probleme funcționale, poate fi recomandată o abordare de așteptare; aceste chisturi se rezolvă uneori de la sine fără intervenție;
îndepărtarea completă a mucocelului prin operaţie - excizia chirurgicală implică îndepărtarea completă a chistului și a țesutului afectat al glandei salivare; acesta este cel mai definitiv tratament în cazul mucocelului și ajută la prevenirea recurenței;
marsupializare - pentru chisturile mucoase mai mari, în special ranulele (mucocel sub limbă), se poate efectua marsupializarea;
crioterapia - implică înghețarea chistului cu azot lichid pentru a distruge țesutul chistic;
îndepărtarea cu laser - pentru excizia sau vaporizarea chistului;
drenaj - un ac fin este utilizat pentru a aspira lichidul din chist;
terapia cu steroizi - injecțiile cu steroizi pot reduce inflamația și pot ajuta la micșorarea chistului.

Complicații

Deși chisturile mucoase sunt în general benigne și tratabile, acestea pot duce ocazional la complicații, în special dacă nu sunt tratate sau dacă reapar frecvent:

infecție bacteriană - dacă un mucocel se infectează, acesta poate duce la creșterea durerii, umflături, roșeață și formarea de puroi;
formarea de abcese - infecțiile severe pot duce la formarea de abcese, necesitând drenaj și un tratament mai agresiv;
traume repetate - recurența frecventă a chisturilor mucoase se poate datora traumelor repetate sau obstrucției continue a canalului salivar;
afecțiune cronică - mucocelele persistente pot deveni o problemă cronică, care necesită tratamente multiple;
dificultăți de vorbire și de alimentație - mucocelele mari, în special cele localizate în podeaua gurii (ranulele), pot interfera cu vorbirea, masticația și înghițirea;
disconfort - chisturile mai mari pot provoca un disconfort semnificativ și pot împiedica funcțiile orale normale;
ruptura spontană - în timp ce ruptura poate oferi uneori o ușurare temporară, aceasta poate duce, de asemenea, la recidivă și infecție potențială;
formarea țesutului cicatricial - ruperea și vindecarea repetată a chisturilor mucoase poate duce la formarea de țesut cicatricial, care poate complica tratamentul ulterior și crește riscul de recidivă;
leziuni vizibile - chisturile de pe buze sau alte zone vizibile ale gurii pot provoca preocupări estetice pentru unele persoane;
cicatrici - îndepărtarea chirurgicală sau traumatismele frecvente ale zonei pot duce la apariția cicatricilor, care pot fi nedorite din punct de vedere estetic;
obstrucția căilor respiratorii - în cazuri rare, o ranulă foarte mare poate provoca obstrucția căilor respiratorii, ducând la dificultăți de respirație;
extinderea în gât - o ranulă plonjantă se poate extinde în țesuturile gâtului, provocând umflături și potențiale complicații în zona gâtului.

Prevenție

Prevenirea mucocelului implică abordarea factorilor care contribuie la formarea acestuia. Iată câteva strategii pentru a contribui la reducerea riscului de apariție a chisturilor mucoase:

mâncați și mestecați cu atenție - fiți atenți atunci când mestecați alimentele pentru a evita mușcarea buzelor, obrajilor sau limbii;
evitați obiceiuri precum mușcarea buzelor sau a obrajilor și abțineți-vă să mestecați pixuri, creioane sau alte obiecte care pot provoca traume la nivelul gurii;
controale dentare regulate;
îngrijire orală adecvată;
aport adecvat de lichide;
tratați problemele glandelor;
evitați fumatul și iritanții;
limitați expunerea la iritanți de mediu sau chimici care pot afecta mucoasele;
protejați mucoasa orală - dacă faceţi sporturi sau activități care prezintă un risc de leziuni orale, purtați o apărătoare bucală pentru a vă proteja dinții și țesuturile moi;
produse blânde de îngrijire orală - utilizați periuțe de dinți cu peri moi și pastă de dinți neabrazivă pentru a evita rănirea mucoasei orale;
gestionați stresul și anxietatea - practicați tehnici de reducere a stresului, cum ar fi meditația, yoga sau exercițiile fizice, pentru a reduce probabilitatea de a dezvolta obiceiuri precum mușcarea buzelor sau a obrajilor;
dietă echilibrată - mențineți o dietă echilibrată care susține sănătatea generală, inclusiv sănătatea orală; evitați consumul excesiv de alimente și băuturi care pot deshidrata sau irita mucoasa orală.

Bibliografie

Krause, Lydia . “Mucous Cyst: Causes, Symptoms, and Diagnosis.” Healthline, 19 Apr. 2018, www.healthline.com/health/mucous-cyst
“Mucocele - Oral Mucocele - Mucous Cyst: Symptoms, Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 1 July 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/23406-oral-mucocele
Stuart, Annie. “Mucocele: Causes, Symptoms, and Treatment.” WebMD, 22 Mar. 2023, www.webmd.com/oral-health/mucocele-causes-symptoms-and-treatment

Alte afecțiuni similare

Mononeuropatie

Mononeuropatiile sunt un grup de afecțiuni ale nervilor periferici, în care un singur nerv este afectat, cel mai adesea prin compresie sau încarcerare la anumite...

Vezi detalii

Mononevrita multiplex

Mononevrita multiplex (mononevrita cu localizări multiple) este o afecțiune a sistemului nervos periferic. Acesta este constituit din nervii periferici care se găsesc în...

Vezi detalii

Mononucleoza infecțioasă

Mononucleoza infecțioasă, cunoscută sub numele de „boala sărutului”, este o afecţiune umană, contagioasă, cu evoluţie autolimitată, o infecție virală cauzată de virusul...

Vezi detalii

Nanism

Nanismul este termenul medical folosit pentru a descrie o înălțime semnificativ mai mică decât media populației, de regulă sub două deviații standard (sau în percentila...

Vezi detalii

Narcolepsie

Narcolepsia, denumită popular „boala somnului”, este o afecțiune cronică a sistemului nervos central, caracterizată prin somnolență excesivă în timpul zilei, indiferent...

Vezi detalii

Necroza

Necroza este o afecțiune medicală serioasă ce implică moartea țesuturilor corpului. În continuare, vă puteți familiariza cu factorii de risc și cauzele care stau la baza...

Vezi detalii