Nefrita interstițială

Alte denumiri: Pielonefrita

Descoperă informații utile despre nefrita interstițială: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre nefrita interstițială

Nefrita interstițială este o afecțiune caracterizată prin inflamație a nefronului (unitatea funcţională a rinichiului). Principalele funcții ale acestor organe sunt filtrarea sângelui și eliminarea deșeurilor din organism. Tubulii rinichilor reabsorb apa și substanțele organice importante din sângele filtrat și secretă substanțe care nu sunt necesare în urină, pentru a fi scoase din organism. Inflamarea acestor tubuli poate provoca simptome renale care variază de la ușoare la severe. În funcţie de evoluţie, nefrita interstițială poate fi acută (cu debut brusc) sau cronică (se dezvoltă gradual).

Cauze

Nefrita interstițială acută are, în cele mai multe cazuri, un debut brusc, ca urmare a unei infecţii virale sau bacteriene, şi un grad ridicat de severitate.
Cauzele nefritei interstițiale cronice includ:

medicamente;
metale grele;
uropatie obstructivă, nefrolitiaza, boala de reflux gastroesofagian;
boli imunologice (lupus, sindromul Sjögren, glomerulopatii primare, sarcoidoza, vasculita);
neoplazie (mielom, leucemie, amiloidoză);
boala renală aterosclerotică (ischemică);
boli metabolice (hipercalcemie, cistinoza, depletie de potasiu, hiperoxalurie);
genetica (sindromul Alport, boala chistică medulară) - se asociază cu o serie de complicaţii ce includ insuficienţa renală şi tulburări de vedere şi auz;
diverse boli (nefropatie endemică balcanică, nefropatie din plante chinezești).

Infecția rinichilor (pielonefrita) poate provoca nefrita tubulo-interstițială acută sau cronică. Insuficiența renală este puțin probabilă, cu excepția cazului în care inflamația determină blocarea tractului urinar sau apare pielonefrita în ambii rinichi.

Factori de risc

Pacienții care prezintă următoarele condiții sunt mai predispuși la nefrită interstițială:

expunere la tratamente medicamentoase care pot să aibă ca efect advers nefrita interstițială;
infecții;
boli autoimune;
reacții alergice;
boli de rinichi;
istoric familial de nefrită interstițială;
unele proceduri medicale, cum ar fi intervențiile chirurgicale ale tractului urinar, biopsiile renale sau utilizarea agenților de contrast pentru studii imagistice.

Simptome

Cel mai frecvent simptom al nefritei interstițiale este o scădere a cantității de urină. În unele cazuri, pe de altă parte, producția de urină poate crește. Uneori, pacienții nu prezintă simptome.

Alte simptome ale nefritei interstițiale includ:

modificarea obiceiurilor urinare - diminuarea frecvenţei urinării ziua şi creşterea lor pe timp de noapte;
dureri de cap;
mâncărimi la nivelul pielii;
febră;
sânge în urină;
epuizare;
confuzie;
oboseală;
greaţă;
vărsături;
erupție cutanată;
retenție de apă;
inflamație;
creșterea în greutate din cauza reținerii apei;
senzație de balonare;
tensiune arterială crescută.

Diagnosticare

Medicul nefrolog este specialistul care diagnostichează nefrita interstițială. În acest sens, acesta va utiliza teste de laborator (testele funcției renale) pentru a detecta semne de insuficiență renală, cum ar fi creșterea nivelului de deșeuri din sânge sau alte anomalii caracteristice, cum ar fi acidoza metabolică și niveluri scăzute de potasiu, acid uric sau fosfat. Biopsia renală este singurul mijloc concludent de diagnosticare a nefritei interstițiale, deși aceasta se efectuează în cazuri excepționale, atunci când nu se identifică prin alte modalități cauza sau când se ia în considerare tratamentul cu corticosteroizi.

De asemenea, medicul va asculta inima și plămânii pacientului. Lichidul din plămâni este un semn comun al insuficienței renale și poate fi detectat prin modificări ale sunetelor respiratorii. Hipertensiunea arterială este, şi ea, un potențial indiciu al problemelor renale, precum și al modificărilor de greutate.

Următoarele teste de sânge sunt utilizate pentru a evalua funcția rinichilor:

hemoleucogramă completă;
un test de azot ureic din sânge;
un test al creatininei din sânge;
un test de gaze din sânge, utilizat pentru a verifica un dezechilibru acido-bazic și nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din sânge.

Alte teste care pot fi utilizate pentru a detecta problemele renale includ:

analiza urinei;
ecografie abdominală;
biopsie de rinichi.

Dacă medicul nefrolog suspectează că problemele renale sunt cauzate de un efect secundar al medicamentului sau de o interacțiune medicamentoasă, se poate solicita întreruperea tratamentului. În multe cazuri, această măsură va readuce funcția renală la normal într-un timp scurt.

Tratament

Tratamentul nefritei interstițiale acute este stabilit în funcție de tipul afecțiunii. Astfel, primul pas în tratarea nefritei interstițiale acute este încetarea administrării oricărui medicament care provoacă leziuni la rinichi și tratarea bolii de bază. Tratamentul cu corticosteroizi poate accelera recuperarea funcției renale atunci când cauzele sunt tulburări cum ar fi lupusul eritematos sistemic și sindromul Sjögren sau reacții alergice. Dacă funcția renală se agravează și se dezvoltă insuficiență renală, de obicei este necesară o dializă. În unele cazuri, leziunile sunt ireversibile, iar insuficiența renală devine cronică.

La fel ca în cazul afecțiunii acute, nefrita tubulo-interstițială cronică este tratată prin stoparea administrării medicamentului cauzal sau prin tratarea bolii de bază. Se utilizează îngrijiri de susținere, cum ar fi controlul tensiunii arteriale. Medicamentele pot fi indicate pentru a se încetini bolile renale. Leziunile renale ireversibile severe, indiferent de cauză, duc la necesitatea dializei sau a transplantului de rinichi.

Complicații

Nefrita interstițială poate duce la diverse complicații dacă este lăsată netratată sau atunci când cauza de bază nu este gestionată eficient. Unele complicații ale acestei boli pot include:

boală cronică de rinichi;
leziune renală acută;
fibroză renală;
hipertensiune arterială;
dezechilibre electrolitice;
insuficiență renală.

Prevenție

Chiar dacă nu întotdeauna este posibil să prevenim apariția nefritei interstițiale, există câteva metode și modificări pe care, dacă le integrăm în stilul de viață, șansele ca această boală să apară sunt mai reduse:

informare cu privire la efectele adverse ale medicamentelor administrate;
hidratare corespunzătoare;
evitarea utilizării în exces a analgezicelor fără prescripție medicală;
administrarea de tratamente medicamentoase ținând cont de recomandările medicului;
prevenirea infecțiilor;
controale medicale regulate;
menținerea unui stil de viață sănătos.

Bibliografie

Amber Erickson Gabbey. “Excessive Urination Volume (Polyuria).” Healthline, Healthline Media, 17 Sept. 2018, www.healthline.com
Thorp, Micah L. “Hypersensitivity Nephropathy: Practice Essentials, Background, Pathophysiology.” Medscape.com, Medscape, 4 Apr. 2023, https://emedicine.medscape.com

Alte afecțiuni similare

Nanism

Nanismul este termenul medical folosit pentru a descrie o înălțime semnificativ mai mică decât media populației, de regulă sub două deviații standard (sau în percentila...

Vezi detalii

Narcolepsie

Narcolepsia, denumită popular „boala somnului”, este o afecțiune cronică a sistemului nervos central, caracterizată prin somnolență excesivă în timpul zilei, indiferent...

Vezi detalii

Necroza

Necroza este o afecțiune medicală serioasă ce implică moartea țesuturilor corpului. În continuare, vă puteți familiariza cu factorii de risc și cauzele care stau la baza...

Vezi detalii

Nefroblastom

Nefroblastomul, cunoscut și sub numele de tumora Wilms, este un tip de cancer renal care afectează în principal copiii. Apare, de obicei, la copii în jurul vârstei de...

Vezi detalii

Nefropatie cu IgA

Nefropatia cu IgA, cunoscută și sub denumirea de boala Berger, este o afecțiune renală cronică care afectează glomerulii, unitățile funcționale ale rinichilor. Această...

Vezi detalii

Negi

O verucă (neg) este o leziune benignă frecvent întâlnită, cauzată de infecția cu papilomavirusul uman (HPV), în care sunt frecvent afectate tegumentele extremităților,...

Vezi detalii