medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Nefropatie cu IgA

Nefropatie cu IgA

Alte denumiri: Boala Berger

Descoperă informații utile despre nefropatie cu iga: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre nefropatia cu IgA

Nefropatia cu IgA, cunoscută și sub denumirea de boala Berger, este o afecțiune renală cronică care afectează glomerulii, unitățile funcționale ale rinichilor. Această condiție este caracterizată prin depunerea de imunoglobulina A (IgA) în rinichi, determinând inflamație și leziuni ale țesutului renal.

Nefropatia cu IgA este una dintre cele mai comune cauze de boală renală cronică la nivel mondial. Prevalența acestei afecțiuni poate varia în funcție de regiunea geografică și grupul etnic. Uneori, nefropatia cu IgA poate apărea la scurt timp după o infecție respiratorie, cum ar fi o răceală sau o infecție a tractului respirator superior.

Boala are adesea un curs cronic și progresează lent în timp, afectând treptat funcția renală. În multe cazuri, nefropatia cu IgA poate afecta asimetric rinichii, cu un rinichi fiind mai grav afectat decât celălalt.

Un barbat cu durere de rinichi cauzata de nefropatie cu IgA

Cauze

Nefropatia cu IgA, sau boala Berger, este cauzată de depunerea anormală a imunoglobulinei A (IgA) în rinichi. Cu toate acestea, cauzele exacte ale acestei afecțiuni nu sunt pe deplin înțelese. Există mai multe teorii care încearcă să explice de ce și cum are loc această depunere anormală a IgA în rinichi:

  • factori genetici - se crede că predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea nefropatiei cu IgA; există situații în care boala apare în familii, indicând o anumită componentă ereditară;
  • infecții respiratorii - unele cazuri de nefropatie cu IgA au fost asociate cu infecții respiratorii anterioare, cum ar fi răceala sau infecțiile tractului respirator superior; apariția bolii poate urma imediat după astfel de infecții;
  • sistemul imunitar anormal - o altă teorie sugerează că sistemul imunitar al organismului reacționează anormal la infecții sau alte factori, determinând producerea crescută a IgA; aceasta poate duce la acumularea și depunerea IgA în rinichi;
  • stresul și traumele - există ipoteze care sugerează că stresul sau traumatismele pot juca un rol în declanșarea reacțiilor imune anormale care duc la nefropatia cu IgA;
  • factori ambientali - anumiţi factori de mediu, precum alimentația sau expunerea la agenți infecțioși, pot contribui la dezvoltarea bolii la persoanele predispuse genetic.

Factori de risc

În cazul nefropatiei cu IgA există anumiți factori de risc care pot crește probabilitatea dezvoltării bolii sau pot influența severitatea ei:

  • vârsta - nefropatia cu IgA poate afecta oamenii de orice vârstă dar este adesea diagnosticată în timpul adolescenței sau la adulții tineri; riscul pare să crească odată cu înaintarea în vârstă;
  • sexul - studiile indică o ușoară predominanță a bărbaților în ceea ce privește dezvoltarea nefropatiei cu IgA; totuși, boala poate afecta atât bărbații, cât și femeile;
  • antecedente familiale - persoanele cu membri ai familiei care au avut nefropatie cu IgA pot avea un risc crescut de a dezvolta această afecțiune, sugerând o componentă genetică în apariția bolii;
  • infecții respiratorii - prezența unor infecții respiratorii recurente sau recente poate crește riscul de dezvoltare a nefropatiei cu IgA, deși legătura nu este întotdeauna clară;
  • infecții gastrointestinale - unele studii sugerează că infecțiile gastrointestinale pot fi asociate cu un risc crescut de dezvoltare a nefropatiei cu IgA;
  • stilul de viață și alimentația - anumite obiceiuri de viață și alimentația pot juca un rol în apariția sau agravarea bolii; de exemplu, consumul excesiv de alcool sau obezitatea pot influența evoluția bolii;
  • hipertensiunea arterială - persoanele cu hipertensiune arterială pot avea un risc crescut de a dezvolta nefropatia cu IgA sau afecţiunea se poate agrava;
  • diabetul - diabetul zaharat poate fi asociat cu un risc crescut de a dezvolta afectare renală, inclusiv nefropatia cu IgA;
  • infecții virale - anumite infecții virale, cum ar fi hepatita B sau C, pot crește riscul de dezvoltare a nefropatiei cu IgA.

Simptome

Nefropatia cu IgA poate să fie asimptomatică în stadiile incipiente și să nu prezinte simptome evidente pentru o lungă perioadă de timp. Atunci când simptomele apar, acestea pot varia în funcție de gravitatea bolii și pot include:

  • hematurie - unul dintre cele mai caracteristice simptome ale nefropatiei cu IgA este prezența sângelui în urină (hematurie), care poate fi vizibilă sau invizibilă, iar în unele cazuri poate fi declanșată de infecții respiratorii sau gastrointestinale;
  • proteinurie - uneori, rinichii afectați pot permite trecerea proteinelor în urină, ceea ce se numește proteinurie; acest lucru poate duce la edeme și scădere în greutate;
  • hipertensiune arterială - unii pacienți pot dezvolta hipertensiune arterială ca urmare a afectării funcției renale;
  • durere sau disconfort abdominal - unele persoane pot simți durere sau disconfort în zona abdominală superioară, ca urmare a inflamației renale;
  • umflarea feței, mâinilor sau picioarelor - retenția de lichide poate duce la edeme în diferite părți ale corpului;
  • tulburări ale funcției renale - în cazurile avansate, nefropatia cu IgA poate afecta funcția renală, determinând simptome precum oboseală, slăbiciune și dificultăți de concentrare;
  • infecții recurente ale tractului urinar - persoanele cu nefropatie cu IgA pot avea un risc crescut de a dezvolta infecții ale tractului urinar;
  • sânge în fecale - uneori, boala poate provoca sângerări la nivelul tractului gastrointestinal, manifestate prin sânge în fecale.
Reprezentare grafica pentru sectiunea transversala a rinichiului uman

Diagnosticare

Diagnosticul nefropatiei cu IgA implică adesea colaborarea între medicii de familie şi medici nefrologi (specialiștii în boli renale). Unele dintre analizele și investigațiile utilizate în procesul de diagnostic includ:

Analize de sânge:

  • creatinina și azotul ureic măsoară nivelul deșeurilor metabolice din sânge, oferind informații despre funcția renală;
  • hemoleucograma - poate evidenția anemia, care poate fi asociată cu nefropatia cu IgA.

Analiza urinei:

  • hematurie microscopică - prezența sângelui în urină, adesea invizibilă cu ochiul liber, este un semn caracteristic al nefropatiei cu IgA;
  • proteinurie - măsurarea cantității de proteină eliminată în urină.

Biopsia renală:

Aceasta este o procedură în care se prelevează o mică mostră de țesut renal pentru a fi examinată la microscop. Biopsia renală este considerată metoda standard pentru diagnosticarea nefropatiei cu IgA și pentru evaluarea gradului de leziune renală.

Imagistică renală:

  • ecografia renală - poate oferi informații despre dimensiunea, forma și structura rinichilor;
  • tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică (RMN) - pot fi utilizate pentru a oferi detalii suplimentare asupra rinichilor și a altor structuri înconjurătoare.

Analize de imunofluorescență:

Acestea pot fi efectuate pe țesutul prelevat în cadrul biopsiei renale pentru a identifica prezența IgA și altor substanțe imune în rinichi.

Analize pentru infecții:

Analize pentru hepatita B și C, precum și teste pentru alte infecții care pot fi asociate cu nefropatia cu IgA.

Tratament

Tratamentul nefropatiei cu IgA poate varia în funcție de severitatea bolii, simptomele individuale ale pacientului și evoluția bolii. Este important să subliniem că nu există un tratament curativ specific pentru această afecțiune, iar abordarea terapeutică se concentrează, în general, pe gestionarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii. Unele opțiuni de tratament includ:

Monitorizarea și managementul simptomelor:

  • controlul tensiunii arteriale - menținerea tensiunii arteriale la nivele normale este esențială pentru protejarea rinichilor; medicația antihipertensivă poate fi prescrisă; asociată cu menţinerea unui nivel optim de colesterol, ajută la încetinirea evoluţiei bolii;
  • gestionarea proteinuriei - reducerea proteinuriei poate fi un obiectiv, iar medicamentele precum inhibitorii de enzimă de conversie a angiotensinei (IECA) sau blocanții receptorilor de angiotensină (BRA) pot fi recomandați.

Tratamentul infecțiilor:

Dacă există infecții asociate cu boala, tratamentul acestora poate fi esențial.

Tratamentul imunomodulator:

  • corticoizii - în anumite cazuri, corticosteroizii pot fi utilizați pentru a reduce inflamația și a gestiona simptomele;
  • terapia cu imunoglobuline (Ig) - în unele cazuri, terapia cu imunoglobuline poate fi administrată pentru a ajuta la modularea răspunsului imun.

Dieta și controlul greutății:

Un regim alimentar sănătos și menținerea unei greutăți corporale adecvate pot contribui la gestionarea simptomelor și a tensiunii arteriale.

Evitarea medicamentelor nefrotoxice:

Anumite medicamente pot fi evitate sau ajustate pentru a reduce încărcătura asupra rinichilor.

Transplantul renal:

În cazurile severe, când funcția renală este grav afectată, transplantul renal poate fi o opțiune de tratament.


Complicații

Nefropatia cu IgA poate duce la diverse complicaţii iar evoluţia bolii poate varia de la o persoană la alta:

  • insuficiență renală cronică - o complicație majoră a nefropatiei cu IgA este insuficiența renală cronică, care poate apărea pe măsură ce boala progresează; aceasta înseamnă că rinichii își pierd treptat capacitatea de a-și îndeplini funcțiile normale;
  • hipertensiune arterială - boala poate contribui la creșterea tensiunii arteriale, iar hipertensiunea arterială poate, la rândul ei, agrava leziunile renale;
  • proteinurie persistentă - dacă nivelul proteinelor în urină (proteinurie) nu este controlat corespunzător, acesta poate duce la complicații renale suplimentare;
  • infecții recurente ale tractului urinar - din cauza afectării rinichilor, pacienții pot fi mai susceptibili la infecții ale tractului urinar;
  • edeme și retenție de lichide - insuficiența renală poate duce la acumularea de lichide în organism, cauzând edeme și umflături la nivelul feței, mâinilor și picioarelor;
  • complicații cardiovasculare - boala renală cronică și hipertensiunea arterială asociată pot crește riscul de boli cardiovasculare precum atacul de cord sau accidentul vascular cerebral;
  • anemie - pierderea de sânge în urină și scăderea funcției renale pot contribui la apariția anemiei;
  • complicații legate de tratament - utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, cum ar fi corticosteroizii, poate fi asociată cu efecte secundare și complicații;
  • complicații emoţionale și sociale - trăirea cu o boală cronică poate aduce și complicații de natură emoțională și socială, cum ar fi stresul, anxietatea și impactul asupra calității vieții.

Prevenţie

Prevenirea nefropatiei cu IgA poate implica atât măsuri generale de menținere a sănătății, cât și gestionarea specifică a factorilor de risc cunoscuți. Cu toate acestea, având în vedere că nu este pe deplin clar ce provoacă această afecţiune, prevenirea completă poate fi dificilă. Cu toate acestea, iată câteva recomandări generale care pot ajuta la menținerea sănătății rinichilor și pot contribui la prevenirea unor complicații:

  • menținerea unei diete sănătoase - consumul unei diete echilibrate și sănătoase, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, poate contribui la menținerea sănătății rinichilor;
  • controlul greutății - menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin dietă echilibrată și exerciții fizice regulate poate reduce riscul unor probleme renale;
  • controlul tensiunii arteriale - monitorizarea și menținerea tensiunii arteriale în limitele normale este crucială pentru protejarea rinichilor; stilul de viață sănătos și tratamentul adecvat pot ajuta la controlul hipertensiunii arteriale;
  • evitarea sau administrarea cu precauție şi numai sub supraveghere medicală a medicamentelor care pot afecta rinichii;
  • evitarea infecțiilor recurente - menținerea unei bune igiene personale și evitarea expunerii la infecții poate reduce riscul de complicaţii renale;
  • monitorizare regulată - persoanele cu istoric familial de nefropatie cu IgA sau alte probleme renale ar putea beneficia de monitorizarea regulată a funcției renale prin analize de sânge și analize de urină;
  • stil de viață sănătos - adoptarea unui stil de viață sănătos, care include renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool, poate avea un impact pozitiv asupra sănătății rinichilor.

Bibliografie

  1. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. “IgA Nephropathy | NIDDK.” National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 21 Nov. 2019, www.niddk.nih.gov
  2. “Immunoglobulin a (IgA) Nephropathy.” Www.hopkinsmedicine.org, 19 Nov. 2019, www.hopkinsmedicine.org
  3. Abdul Salim, Sohail . “IgA Nephropathy: Practice Essentials, Pathophysiology, Epidemiology.” EMedicine, 28 June 2023, https://emedicine.medscape.com
  4. “IgA Nephropathy: What Is It, Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 13 Dec. 2021, https://my.clevelandclinic.org
  5. „IgA Nephropathy.” WebMD, 22 Dec. 2022, www.webmd.com

Echipa medicală - Nefrologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.