Plagiocefalie

Alte denumiri: Sindromul capului deschis

Descoperă informații utile despre plagiocefalie: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre plagiocefalie

Plagiocefalia este o afecțiune craniană caracterizată prin aplatizarea sau asimetria capului unui bebeluș. Această deformare poate fi prezentă la naștere, fiind cauzată de o poziționare anormală a capului în uter, sau poate fi dobândită ulterior, ca rezultat al unei presiuni externe aplicate asupra craniului după naștere. Oricare ar fi cazul, plagiocefalia reprezintă o problemă serioasă care necesită atenție și soluționare promptă. Există două tipuri principale de plagiocefalie:

plagiocefalia pozițională - este cel mai comun tip și reprezintă rezultatul unei presiuni continue asupra unei părți a capului bebelușului, cauzată de o poziționare constantă în aceeași postură;
plagiocefalia craniosinostoză - este o afecțiune rară în care una sau mai multe dintre articulațiile dintre oasele craniului unui bebeluș se închid prematur. Există și plagiocefalie mixtă.

Plagiocefalia apare adesea în primele luni de viață ale unui bebeluș, când craniul acestuia este încă moale și maleabil. Părinții sau medicul pediatru pot observa o modificare a formei capului bebelușului. Acesta poate avea o formă alungită, aplatizată sau asimetrică, în funcție de tipul și severitatea plagiocefaliei.

Cauze

Plagiocefalia are cauze variate. Aceasta este o deformare craniană care poate fi împărțită în două categorii principale:

plagiocefalia congenitală - este adesea asociată cu craniosinostoza, o afecțiune caracterizată prin fuziunea prematură a suturilor craniene ale bebelușului, ceea ce duce la dezvoltarea unei forme neobișnuite a capului. Această închidere timpurie a suturilor împiedică creșterea normală a craniului și poate rezulta într-o formă asimetrică sau neuniformă a capului;
plagiocefalia dobândită - este rezultatul poziționării prelungite a bebelușului în aceeași poziție, cel mai adesea pe spate, cunoscută și sub numele de „decubit dorsal”. Această poziție constantă poate duce la aplatizarea părții din spate a capului.

Incidența plagiocefaliei este mai mare în rândul nou-născuților prematuri, deoarece oasele craniului lor sunt mai puțin rezistente și pot fi mai ușor influențate de presiunea externă. Internarea prelungită după naștere pentru monitorizarea funcțiilor vitale și prevenirea complicațiilor poate contribui la creșterea timpului petrecut în decubit dorsal, favorizând, astfel, aplatizarea craniului.

Nou-născuții cu torticolis, o afecțiune caracterizată prin contracția accentuată a mușchilor gâtului, sunt mai susceptibili la dezvoltarea plagiocefaliei. Torticolisul poate limita mișcările capului și poate determina bebelușul să adopte poziții constante ale capului care contribuie la aplatizarea craniului într-o anumită zonă.

Plagiocefalia poate fi un simptom al unor condiții medicale mai grave, precum:

sindromul Crouzon - o afecțiune genetică ce se manifestă prin plagiocefalie și poate include alte simptome, cum ar fi hipoacuzia și tulburările vizuale;
sindromul Pfeiffer - acesta este caracterizat prin fuziunea prematură a suturilor craniene și poate duce la complicații semnificative legate de dezvoltarea craniană.

Factori de risc

Atunci când vine vorba despre plagiocefalie, factorii de risc includ:

prematuritatea;
poziția de dormit - bebelușii care dorm în mod constant pe o singură parte a capului pot dezvolta plagiocefalie;
poziția de hrănire;
factorii genetici;
musculatura și tonusul muscular: copiii cu probleme de tonus muscular pot fi predispuși la dezvoltarea plagiocefaliei;
sexul - studiile arată că băieții sunt mai predispuși la această afecțiune în comparație cu fetele. Deși motivul exact nu este pe deplin înțeles, această predispoziție poate fi legată de diferențele de creștere și dezvoltare între sexe;
sarcinile multiple, cum ar fi cele gemelare sau triple, pot crește riscul de plagiocefalie. Acest lucru este cauzat de spațiul limitat în uter, ce poate duce la un nivel mai mare de presiune pe craniul fiecărui bebeluș, cauzând astfel deformări.

Simptome

Unul dintre semnele inițiale ale plagiocefaliei este asimetria feței. Acest lucru poate fi observat prin diferitele caracteristici ale feței copilului, cum ar fi un ochi care pare mai înalt decât celălalt sau un obraz care pare mai „umflat”. Alte simptome și semne:

decalarea urechilor - uneori, unul dintre urechi poate fi mai înalt sau mai jos decât celălalt, sau pot părea că sunt trase într-o direcție;
apariția unei aplatizări la nivelul capului - în loc să prezinte o formă rotundă, capul copilului poate părea aplatizat pe o parte sau pe spate.

Pe lângă simptomele vizuale, plagiocefalia poate prezenta și alte semne mai puțin evidente. Acestea pot include:

dificultăți de alimentație;
dificultăți de somn;
dezvoltare fizică întârziată;
probleme de vedere.

Diagnosticare

Diagnosticul plagiocefaliei este stabilit de către medicul pediatru. Acesta va efectua un examen clinic pentru a diferenția între plagiocefalia pozițională și cea congenitală. În cazuri mai complexe sau pentru un diagnostic suplimentar, pot fi implicați și alți specialiști, cum ar fi neonatologul sau neurochirurgul. Procesul diagnosticării include:

examinarea fizică - este, de obicei, prima metodă utilizată pentru a detecta plagiocefalia. În cadrul acestui proces, medicul va examina forma capului copilului, căutând semne de asimetrie și verificând poziția și alinierea urechilor și a ochilor. Un aspect important în această etapă este evaluarea tonusului muscular al gâtului. Contracturile musculare neobișnuite pot contribui la dezvoltarea plagiocefaliei;
pentru o precizie mai mare, medicul poate realiza măsurători specifice ale capului pentru a determina gradul de asimetrie. Acestea pot include măsurarea distanței dintre urechi și diagonale, precum și compararea lățimii și lungimii capului. Unele clinici pot folosi un instrument numit „craniometru” pentru a obține măsurători mai precise;
în unele cazuri, poate fi necesară o imagine prin rezonanță magnetică pentru a exclude alte condiții care pot cauza o formă neregulată a capului. Imaginile prin RMN pot oferi o imagine detaliată a oaselor craniului și a țesuturilor cerebrale, ceea ce permite medicilor să identifice orice anomalii structurale.

Odată ce plagiocefalia a fost diagnosticată, este important ca medicul să monitorizeze în mod regulat dezvoltarea capului copilului. Acesta poate include revizuirea măsurătorilor capului la fiecare vizită și observarea oricăror schimbări în comportamentul sau dezvoltarea fizică a copilului.

Tratament

Pentru plagiocefalie, tratamentul poate include mai multe aspecte:

fizioterapia, ce poate include exerciții de poziționare și întărire a mușchilor gâtului, care ajută la îmbunătățirea mobilității capului și la reducerea presiunii asupra zonei plate;
utilizarea căștii de corecție sau a altor dispozitive ortopedice - acestea sunt concepute pentru a remodela craniul în timp ce capul copilului crește, prin aplicarea unei presiuni blânde și constante pe zonele proeminente ale capului. Acestea sunt recomandate în cazurile moderate până la severe;
intervențiile chirurgicale pot fi luate în considerare în cazurile severe de plagiocefalie, când alte metode de tratament nu au avut succes sau nu sunt potrivite.

Complicații

Deși plagiocefalia în sine nu este de obicei asociată cu leziuni cerebrale sau probleme de dezvoltare, există anumite complicații care pot apărea dacă nu este tratată corespunzător.

Complicațiile pot include:

probleme estetice sau psiho-sociale, cum ar fi asimetria facială;
dificultăți în poziționarea ochelarilor din cauza alinierii inegale a urechilor și a trăsăturilor faciale;
probleme de dezvoltare;
dificultăți de învățare;
probleme de vedere;
probleme de auz.

Prevenție

Prevenția plagiocefaliei poziționale implică unele măsuri simple, dar eficiente, care pot fi aplicate de părinți pentru a reduce riscul de aplatizare a capului bebelușului:

este recomandat să schimbi frecvent poziția capului bebelușului atunci când este culcat, evitând astfel presiunea constantă asupra aceleiași părți a craniului;
este benefic să menții bebelușul în poziție verticală atunci când este treaz și să îl așezi pe burtă în timpul zilei sub supravegherea unui adult, pentru a încuraja mișcarea și dezvoltarea musculară;
utilizarea leagănelor și a altor dispozitive care mențin capul într-o poziție fixă ar trebui limitată.

Bibliografie

NHS Choices. “Plagiocephaly and Brachycephaly (Flat Head Syndrome).” NHS, 2020, www.nhs.uk/conditions/plagiocephaly-brachycephaly;
“Deformational Plagiocephaly.” Www.hopkinsmedicine.org, 29 ian. 2021, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/deformational-plagiocephaly;
“Plagiocephaly | Boston Children’s Hospital.” Www.childrenshospital.org, www.childrenshospital.org/conditions/plagiocephaly;
“Flat Head Syndrome (Positional Plagiocephaly) (for Parents) - Nemours KidsHealth.” Kidshealth.org, kidshealth.org/en/parents/positional-plagiocephaly.html.