RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre plagă
Plaga sau rana deschisă este o leziune traumatică ce se caracterizează prin întreruperea continuității tegumentului. Leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Plăgile pot fi clasificate în mai multe tipuri:
După tipul de acţiune al agentului traumatic:
- plăgi mecanice:
- prin tăiere;
- prin înţepare (arme albe, insecte, etc);
- prin contuzii, prin lovire;
- prin strivire;
- prin arme de foc;
- prin muşcătură (de animale sălbatice sau domestice);
- prin muşcătură de şarpe.
- plăgi termice: prin căldură, frig, electricitate;
- plăgi produse de agenți ionizanți (radiații);
- plăgi produse de agenți chimici (acizi, baze, săruri).
După circumstanţele de producere:
- accidentale: la locul de muncă, de circulaţie, casnice;
- intenţionate: suicid, agresiuni;
- iatrogene: intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii.
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub șase ore);
- vechi (peste șase ore de la producere): se consideră plăgi infectate.
După profunzime:
- superficiale;
- profunde.
pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi:
- nepenetrante: nu depăşesc învelişul seros;
- penetrante: se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater); pot fi simple sau pot afecta şi un viscer parenchimatos sau cavitar, caz în care este vorba despre plăgi perforante.
După evoluţie:
- necomplicate;
- complicate.
Cauze
Căzăturile, accidentele cu obiecte ascuțite și accidentele auto sunt cele mai frecvente cauze de producere a rănilor deschise.
Factori de risc
În mod clasic, se disting două tipuri de factori de risc în producerea plăgilor:
- exogeni: se referă la deteriorarea integrității tegumentului, nerespectarea regulilor de igienă, supraîncălzirea, hipotermia, expunerea necontrolată la substanțe chimice și orice alt tip de imprudență;
- endogeni (legați de pacient): perturbări în sistemul imun, modificări ale statutului nutrițional, patologii concomitente etc.
Simptome
Durerea este simptomul raportat constant în cazul producerii unei plăgi; aceasta dispare la un interval variabil de timp, fie spontan, fie în urma administrării medicației antialgice. Reapariția durerii în evoluția unei răni reprezintă un semnal de alarmă asupra unei complicații (infecție, hematom, etc).
Hemoragia este un alt semn specific unei plăgi. Gravitatea ei depinde de mărimea vaselor sanguine lezate și de terenul biologic al victimei; tulburările de coagulare preexistente (hemofilia) sau induse medicamentos pot provoca hemoragii grave, chiar în contextul clinic al unui traumatism minor.
Impotența funcțională a regiunii afectate este un alt simptom și atrage atenția asupra unor posibile leziuni tendioase, musculare, osteo-articulare sau nervoase.
Diagnosticare
Diagnosticul unei răni deschise este ușor de stabilit și se bazează pe anamneză, pe examenul obiectiv și pe explorarea chirurgicală:
- anamneza: stabilește circumstanțele și mecanismul de producere a plăgii;
- examenul obiectiv: evidențiază mai multe aspecte privind starea pacientului:
- semnele generale:
- agitația și anxietatea: sunt manifestări comportamentale apărute în contextul stării psihice posttraumatice;
- paloarea: semn al anemiei provocate de o hemoragie importantă;
- tahicardia;
- hipotensiunea;
- febra: apare în evolutia unei plăgi dacă aceasta este infectată; în acest caz, trebuie identificate și semnele locale ale infecției.
- semnele locale: inspecția plăgii evidențiază și țesuturile profunde care pot fi afectate.
- semnele generale:
- explorarea chirurgicală: o simplă inspecție nu poate ajuta la evaluarea tuturor leziunilor; de aceea, poate fi nevoie de explorarea chirurgicală a plăgii, care necesită o anestezie locală.
Tratament
Tratamentul plăgii variază, în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa: locul accidentului, la dispensar sau la spital. Totuși, indiferent de nivelul la care se intervine, îngrijirea corespunzătoare a unei răni deschise presupune:
- condiţii de asepsie perfectă;
- asigurarea, prin pansament, a unei bune absorbţii a secreţiilor;
- protejarea plăgii de factorii nocivi (termici, infecţioşi din mediul înconjurător);
- asigurarea unui repaus al regiunii lezate.
Tratamentul local al plăgilor trebuie făcut respectând anumiți pași:
- spălarea și dezinfectarea mâinilor;
- curăţarea de impurităţi (spălare cu apă şi săpun) şi degresarea (cu alcool) a tegumentelor din jurul plăgii;
- badijonarea tegumentelor din jurul plăgii cu tinctură de iod (de la rană spre margini);
- spălarea plăgii cu soluţii antiseptice (apă oxigenată, rivanol);
- acoperirea plăgii cu comprese sterile/ strat de vată, pentru absorbţie;
- fixarea pansamentului;
- asigurarea repausului pentru regiunea afectată;
- transportul impus de gravitatea plăgii se face supravegheat la serviciul de chirurgie.
Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care s-a produs. În primele șase ore de la producerea unei răni, organismul combate efectul nociv al microbilor, distrugându-i. Dacă o plagă nu este tratată în primele șase ore, microbii se dezvoltă din ce în ce mai mult. În timp, aceasta devine purulentă și se poate complica cu gangrene gazoase, flegmoane, abcese sau septicemii. De aceea, este necesar un prim ajutor la locul accidentului, care presupune:
- hemostază (oprirea sângerării);
- aplicarea unui pansament protector;
- transportul pacientului la o unitate sanitară.
Îngrijirea plăgilor recente, care nu au depăşit șase ore de la accident include:
- calmarea durerii;
- toaleta locală minuţioasă;
- spălarea pielii nelezate din jurul plăgii cu apă şi săpun, apoi cu ser fiziologic;
- dezinfectarea cu alcool sau cu tinctură de iod.
Plăgile care depăşesc șase ore de la accident se consideră infectate; îngrijirea lor presupune aceiași pași, însă rana nu se suturează primar. Se evaluează și se pansează zilnic.
Obligatoriu, în ambele cazuri, se face profilaxia tetanosului. Profilaxia antirabică poate fi necesară în cazul plăgilor prin mușcături de animale.
Complicații
Rănile deschise pot determina anumite complicații, în cursul cicatrizării:
- infecție: este favorizată de prezența corpilor străini; există și infecții particulare ale plăgilor (ex: cele prin mușcătură de animal pot fi contaminate cu virusul rabic, dacă animalul suferă de turbare); plăgile profunde creează condiții de dezvoltare locală a unor germeni anaerobi, care pot provoca gangrena gazoasă, ceea ce pune viața pacientului în pericol. De asemenea, dezvoltarea în profunzimea plăgii a bacilului tetanic determină difuziunea sistemică a toxinei tetanice și apariția tetanosului;
- hematom sau serom: se formează prin acumularea sanguină sau sero-limfatică; apariția acestora predispune la infecție și întârzie vindecarea;
- dehiscență (dezlipirea marginilor): se produce în urma infecției sau din cauza stării biologice precare a victimei (hipoproteinemie, anemie); în cazul dehiscenței totale a unei plăgi operatorii abdominale, se produce eviscerația (ieșirea viscerelor abdominale din cavitatea peritoneală).
Anumiți factori, care perturbă procesul de cicatrizare, pot determina formarea unor cicatrici patologice (de fapt, complicații tardive ale plăgilor):
- cicatricea hipertrofică: voluminoasă, dură, roșie, uneori pruriginoasă;
- cicatricea cheloidă: voluminoasă, mai elevată (în relief) față de tegumentul adiacent, cu suprafață neregulat, roșie;
- cicatricea retractilă: se formează la nivelul zonelor articulare; are forma unei benzi fibroase, care împiedică extensia și retractează în flexie articulația subiacentă.
Prevenție
Producerea unei plăgi nu poate fi prevenită întotdeauna. Ceea ce putem face este să acordăm îngrijirile potrivite, prompt și corect, pe toată durata tratamentului, respectând cu strictețe indicațiile medicului și regulile de asepsie în îngrijirea rănilor deschise.
Alte afecțiuni similare
Pitiriazis alba
Pitiriazisul alba este un tip de eczemă/dermatită care afectează, în principal, copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între trei și 16 ani, dar poate apărea și la...
Vezi detalii
Pitiriazis versicolor
Orice persoană este susceptibilă să dezvolte pitiriazis versicolor întrucât ciuperca (sau fungul) responsabilă de apariția acestei afecțiuni este o componentă a florei...
Vezi detalii
Pitiriazisul rozat Gibert
Pitiriazisul rozat Gibert este o afecțiune a pielii, relativ frecventă, care provoacă o erupție temporară de pete mari, roșiatice, reliefate și cu aspect rugos.Boala...
Vezi detalii
Plagiocefalie
Plagiocefalia este o afecțiune craniană caracterizată prin aplatizarea sau asimetria capului unui bebeluș. Această deformare poate fi prezentă la naștere, fiind cauzată...
Vezi detalii
Pleurezie
Pleurezia se mai numește „apă la plămâni” și înseamnă acumularea de lichide la nivelul pleurei, pleura fiind țesutul care înconjoară plămânii. Această acumulare...
Vezi detalii
Pneumonia interstițială
Pneumonia interstițială este o afecțiune inflamatorie în care țesuturile de susținere ale sacilor alveolari (pulmonari) se îngroașă. Pneumonia interstițială este...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
